Plec!

Dragilor, io ma car in Bucovina sa nuntesc. Dup-aia sper s-ajung si prin Tirgu Ocna cu "treburi de familie". Revin pe la o marti. Dorul meu de duca o sa se simta profund satisfacut, mai ceva ca o frigida dupa primul orgasm. Weekend placut!

Este el, politistul rebel

Bate cineva la usa. Ma duc si deschid cu multa determinare, privind furios inainte. Si in fata mea se infatiseaza, mandru nevoie-mare, un politist.

Privirea mea devine si mai criminala, ma rog, cat de criminala poate fi privirea unui om cu moaca de pampalau, plina de praful de la glet si care arata asa:

M-a intrebat cine sunt, eu nu l-am intrebat cine este pentru ca ma durea in cot, l-am chemat inauntru in santierul etern si-am inceput sa discutam. Cand il vedeam cu uniforma aia, voiam sa pun mana pe flex si sa-i retusez tinuta de sus pana jos.

Dar discutia s-a intins. Am inceput sa vorbim de transeele din casa, de scule, de modul in care ducem tevile de la centrala la calorifere, de materialele pe care le folosim, de meseria mea de student, de el si de familia lui, Un vin, domnu' politist, Da, va multumesc, una, alta, Vi s-a spart masina, Da, Am venit sa-mi dati o declaratie c-avem nevoie de niste hartii c-asa-i procedura, Ce mai proceduri exista in tara asta, Asta e, n-avem ce face, Credeam c-ati venit in urma unei reclamatii facute de ciumpalacii astia din jur, Daca o sa comenteze cineva ca renovati, sa le spuneti ca nu-i intereseaza pe ei ce faceti dv in casa, ca si dv suportati toate usile trantite de la scara blocului 365 de zile pe an, Corect, nu m-am gandit la asta, m-am gandit sa le omor cainele, etc etc, Va multumesc mult c-ati dat declaratia, Si eu va multumesc pentru interesul dv care oricum n-o sa-mi repare geamul, e deja reparat, si totusi pentru ce-am scris o pagina, Ca sa avem si noi la dosar, Care dosar, Eee...

O bila alba pentru purtatorii de uniforme. Pe langa zece mii de bile negre. Omul asta chiar mi s-a parut simpatic si stia sa vorbeasca asa cum vorbeste un om normal.

Evrika!

As avea multe chestii de bifat, tinand cont de faptul ca nu prea m-am ocupat de blog in ultima vreme. Am fost destul de fucked up zilele astea, chiar daca prietenii m-au vazut facand crize de ras.

In fine.

In timp ce unii au preocupari bizare si feroce pe baza de razbunari, latrand la luna a pustiu intelectual, eu as scrie vreo doua randuri despre faptul ca ma simt invadat de mirificii reprezentanti oltenesti ai Severinului si Craiovei. S-au raspandit cu succes in toate structurile si palierele societatii noastre bizare. Sunt peste tot, omniprezenti, efervescenti, inteligenti, dar avand apucaturi cotropitoare.

Prin urmare, declar Jihadul! Toti reprezentantii tinuturilor Sever Out si Craiova sunt rugati sa retina urmatoarea parola: "Iepurele mananca leucoplast". Doar asta ii va salva de sagacitatea mea, manifestata plenar in directia razboiului sfant pe care il declar solemn.

Ah, cu exceptia acelui individ de prin urbea Craiovei, fara sinapse neuronale, adica prost de rage pe imas si care nu are scapare. Creierul lui se comporta ca antimateria. Practic, nu exista. Iar daca exista, de-atata prostie se va autodistruge.

Sorry. Imi retrag cuvintele. Prostule, iarta-ma!

Lasand mistoul la o parte, tin sa va comunic faptul c-am aflat de unde provin haterii aproape zilnici pe care-i adun sub aripa mea protectoare. Aproape o jumatate din traficul meu rahitic consta in ciumpalaci care cauta pe Google "jocuri porno" si altele asemenea.

Exista oameni care isi doresc cu ardoare sa se intrebuinteze si-si pun sperantele intr-un motor de cautare. Si-asa ajung pe blogul meu, al unui baiat finut (sic!) dar agitat, care nu posteaza poze sau filme porno, care nu moare de grija labarilor si care bate campii cu gratie pe cu totul alte teme. Si se simt frustrati.

Mars afara!

Nu in ultimul rand, am primit o leapsa de la calul care paste linistit legat de-un pom. Danke, my friends. Am si eu un mesaj pentru mine, Andrei de peste zece ani.

Te rog, nu-ti mai neglija nevasta si da-le dracu de amante. Iti ajung doua. De ce te complici cu patru?...

Glumesc.

Adevaratul mesaj e urmatorul: mars la sport, gras infect ce esti!

O preia deontologul.

Azi e joi/ Se da la coi...

Sunt praf. E o chestie faina sa barai toata ziua cu bormasina, sa-ti tai degetele cu cel mai ascutit cutit din oras, sa inghiti praf, sa cari cu spinarea saci cu materiale, sa te dai de-a dura, sa muti mobila, sa alergi prin oras, sa te futa cineva la creier incontinuu, dupa care sa vina seara si, in loc sa dormi si tu ca omul, tu te-apuci sa mimezi munca intelectuala, de noapte, sa elaborezi o strategie, sa analizezi fenomenul outdoor din toate unghiurile, sa fii destept, elucubrant si efervescent intelectual in timp ce in creier auzi ecouri de flex taiand tevi de metal, avand gura larg deschisa si ochii picati in ea si stiind ca maine la 8 o iei de la capat cu harababura marca Bosch.

Ah, e 5 dimineata. Ca sa vezi... Pauza s-a terminat.

Pitpalac intr-un copac/ Mie-mi vine sa ma... Maine seara merg in Vama.

Hop si eu cu MJ-ul meu

N-as vrea sa fiu banuit (sic!) de lipsa de sensibilitate, de badaranie sau de o apetenta catre nihilism (sic! again). Dar eu nu mai pot cu Michael Jackson. Peste tot pe unde ma poarta pasii mei de vizionar, aud sau vad cate ceva ce tine de MJ. Stirile despre moartea lui inca fac audienta. As vrea sa nu mai faca.

A fost, fara indoiala, un om de o mare valoare. Dar m-am saturat de viata marelui artist, de sanatatea lui subreda sau de stirile conform carora era sanatos tun (doar ca-i cam cadea nasul). Mi s-a urat cu tot tam-tamul asta care s-a creat in urma faptului c-a plecat catre vesnicele plaiuri ale vanatoarei.

Omul, din cand in cand, mai si moare. Cica e o lege a naturii, chiar daca nu e inclusa in legislatie. Gurile rele spun c-ar fi o lege precum cea a gravitatiei: daca tii un mar in mana si-i dai drumul, el se va indrepta, fara doar si poate, catre pamant. Iar daca ii dai drumul unui om in lume, in mod sigur el va crapa la un moment dat.

Unii crapa in patul de-acasa, senini, cu zambetul pe buze precum dacii increzatori in puterea lui Zamolxis. Altii ajung acasa in pungi de plastic, fara cap (ramas, probabil, sa manance pufuleti) si cantarind 30 de kilograme. Altii... Ma rog, devin macabru.

Deci era de asteptat ca MJ sa moara la un moment dat. N-ar putea sa se odihneasca in pace?...

Nu, n-ar putea. Se vor gasi cu siguranta niste cretini care sa afirme ca marele maestru traieste bine-mersi pe-o insula pustie alaturi de Elvis, Che Guevara si sotii Ceausescu.

P.S.: Postul asta se refera exclusiv la Michael Jackson si la cei care sunt interesati de tot ce tine de moartea lui. Asta ca sa n-avem vorbe la proces. Cine nu pricepe despre ce vorbesc, sa nu se mai simta lezat.

Banuiala, bat-o vina...

De cand ma stiu, am fost banuit de multe chestii. Am fost banuit de lasitate. Pentru ca pana printr-a 7-a eram foarte mic si rahitic, dar fugeam repede.

Am fost banuit de tradare, dar n-am tradat in viata mea. Pentru ca mi-a spus mama, cand eram mic, faptul ca tradarea si pâra sunt niste demersuri lesne de blamat de catre opinia publica, iar sanctiunile morale pe care le-as putea suporta ar putea fi covarsitoare pentru un psihic in formare asa cum era cel de care dispuneam in acel moment.

Ma rog, mi-a spus ca-i urrrrrrât sa pârăsc.

Am fost banuit de rea credinta, de non-combat sau de lipsa capacitatii de a pocni un om.

Am pocnit mai multi.

Am fost banuit de satanism, dar inca n-am ars niciun manelist pe rug.

Am fost banuit de vandalism. Dar n-am vandalizat nimic. Si nici nu i-am dat in gât pe aia care-au facut-o.

Dar niciodata nu am fost banuit de prostie.

Schimband putin nuanta, faţa mea a primit, pana acum, o multitudine de etichete.

Mi s-a spus ca-s ochelarist. Profund adevarat.

Mi s-a spus "aragaz cu patru ochi". Clasic si lipsit de imaginatie. Si, pe deasupra, neadevarat.

Mi s-a spus ca am faţă de pămpălău. Adevarat si mi-o asum.

La un moment dat, s-a mirat unul, furios la culme: "Ia uite, ma, ce faţă are ăsta!!!". Am preferat s-o iau ca pe-un compliment.

Dar niciodata nu mi s-a spus ca am faţă de prost.

Pana azi.

Am propus executarea unor schiuri dintr-o cruce care s-ar afla pe mormantul apartinand distinsei doamne care a ramas gestanta intr-o zi de vara si care l-a slobozit primavara direct mocirla care s-a format in urma topirii zapezilor din satele de munte.

Completare

Nu i-am inclus, in mod intentionat, pe cei care asculta mai multe genuri de muzica. Asa cum ar fi Alecs sau cum as fi eu. Cu toate acestea, noi suntem o specie care ne hranim cu manelisti. Iar eu vanez, uneori, houseri zgomotosi. Pentru diversitatea hranei.

Imi imaginez o arena, asa cum erau cele in care se luptau vajnicii gladiatori, in care manelistii sa fie dati la punkeri furiosi. Sau la rockeri. Sa fie carnagiu. Sa curga sange. Sa simta pe pielea lor puterea furiei milenare.

De asemenea, nu i-am inclus in magnifica schema pe cei care asculta muzica populara. Autentica sau nu. Astia-s o specie aparte. Sunt ca veveritele de noapte.

Am uitat sa specific faptul ca, intr-adevar, rockerii si punkerii vaneaza uneori impreuna. Manelisti.

P.S.: Alecs a tinut sa se consemneze faptul ca asculta si muzica irlandeza.

P.S.2: Si eu la fel.

Despre lantul audio-trofic

Inspirat de ideile lui Alecs, am incercat sa-mi imaginez care este lantul trofic ce razbate transant in mentalul colectiv. Dar, pentru acest demers epuizant, voi avea nevoie de ajutorul vostru.

Exista, fara doar si poate, un nucleu al nucleului, format din rockeri, punkeri si manelisti. Fiecare este dusmanul natural al celorlalti.

Undeva, in afara acestui nucleu al nucleului, se afla cei care asculta doar muzica house. Unii dintre acestia urasc manelele, dar foarte putini manelisti ii urasc pe "houseri", deoarece aceste doua specii se intrec mereu in zgomot urban, deci au anumite afinitati.

Houserii si punkerii se detesta reciproc. Acelasi sentiment de agitatie motrico-intelectuala survine si atunci cand houserii au de-a face cu rockerii, insa aici exista o mica sansa de reconciliere. Se dispretuiesc, dar nu dezgroapa oficial securea razboiului.

Acestia reprezinta, cu totii, Nucleul.

In afara nucleului, am considerat adecvat sa-i plasez pe rapperi. Acestia detesta Nucleul si tot ce tine de societate, mama, curve, politisti si Eminescu. Dar pe Nucleu il doare-n cur de rapperi.

De asemenea, tot in afara Nucleului se afla cei care asculta muzica clasica, deci sunt culti in cap. Intre acestia si Nucleu exista un mare semn de intrebare. Nimeni nu intelege nimic. Insa exista o anumita afinitate intre "clasici" si rockeri.

"Clasicii" si rapperii se uita unii la altii ca viteii la poarta noua.

Toti cei pe care i-am mentionat mai sus le dau la coaie celor care urasc muzica.

Am facut si un desen ca sa intelegeti mai bine modul in care privesc fenomenul.

Analizand schema de mai sus, putem observa faptul ca cei mai indicati pentru extirparea manelistilor sunt punkerii si rockerii, daca s-ar inmulti si ar destabiliza lantul trofic care este, pana acum, relativ echilibrat. Sau daca, vorba lui Alecs, ar exista o armata de punkeri (sau de rockeri) imensi, de doi metri si zece si o suta cincizeci de kile, amatori de rugby.

Desi cred ca strategia cea mai nimerita ar fi o astfel de armata, dar care sa fie formata din "houseri" indoctrinati, pentru ca, nu-i asa, manelistii nu vaneaza "houseri" decat in situatii exceptionale si nu s-ar astepta la o astfel de mutare.

Ma indoiesc c-am putea gasi un dram de agresivitate cotropitoare la cei care il asculta pe Beethoven.

P.S.: Astept cu nerabdare completari.

Unde-a disparut agitatia emo?

Tin sa ma declar profund dezamagit de activitatea emochizilor (emochid = englezescul "emotional kid" = persoana care se deosebeste de oamenii de rand prin frezura facuta cu flexul si alura de spectre nedefinite care bantuie si plang frecvent).

Hippiotii au rezistat ani buni si-i putem admira si astazi, satanistii vor trai pe vecie (chiar daca ei nu cred in ea), iar neonazistii se zbat de zor sa agate femei prin teribilismul lor.

Numai emochizii mi se par pe cale de disparitie. Ce dracu, ma, tocmai acu v-ati gasit s-o lasati mai moale, cand e criza si-aveati zeci de motive sa va crestati cu lama?

Sau nu mai aveti bani de lame?...

Three is an orgy...

Ce-am ascultat aseara datorita Marilenei. Danke.

Poti sa-mi dai un pufulete?

Tocmai voiam sa comentez pe marginea unei hidosenii, dar am observat ca deontologul mi-a luat-o, ca de obicei, inainte.

Astept cu nerabdare o reclama care sa arate in felul urmator.

O grenada cu fragmentare cade in mijlocul unei multimi. O schija ii reteaza capul unei femei, creierul i se prelinge pe asfalt iar ea moare in spasme. Un om isi ridica mana de pe caldaram si intreaba cine vrea sa faca un scandenberg, iar un altul urla curpins de fiorii mortii pentru ca si-a pierdut adidasii cu tot cu picioare. Sangele curge in valuri iar urletele sfasie vazduhul. Lumea este cuprinsa de groaza, un om isi aduna matele de pe jos precum Toma Alimos iar altul isi vomita fierea de la atata oroare.

Faci ce vrei, dar stii ce faci? Scuteste-ti copiii de chinuri! Foloseste prezervativul!

Bai, oameni buni, chiar vine apocalipsa?...

Furtuna din Radauti

Radautiul e un orasel simpatic, situat la granita cu Florida. Cand treci podul Vladichii, ajungi la Miami Beach. Iar dincolo de 1 Mai si de toloaca dinspre Fratauti, veti gasi Mexicul si niste ciobani in sombrero pascand o turma de capre.

Probabil aceasta este cauza din care s-a abatut, pe data de 23 iunie a.c., o tornada asupra orasului. N-a smuls vacile din radacini, dar copacii din grajduri s-au ridicat la cer. Babele plangeau, copiii urlau, acoperisurile se zvarcoleau in aer iar pocaitii s-au apucat sa se roage, zicand ca vine apocalipsa si c-o sa ne ia dracu pe toti, numai pe ei nu.

Ce-a ramas dupa furtuna, veti vedea imediat.

Bai radautenilor, va spun eu ce s-a intamplat: v-a batut d-zeu ca sunteti hapsani! Nu va mai ajunge! Umblati toata viata dupa avere, atata stiti sa faceti! Zicea bine nebuna de pe Lipscani: vine apocalipsa!

Stiti solutia, nu?

Mancati usturoi!

Geamul meu se face praf

Ma scol dimineata, nu ma duc la metrou. Ci in parcare ca sa ma-mbarc intr-un automobil, fredonand "Lumi albe" de la Chilian. Lumile albe mai erau cum erau, insa cele argintii, culoare metalizata, se facusera praf conform versurilor si-aveau un geam spart. Niste ciumpalaci au vazut suportul de la GPS infipt in parbriz (lasat de tata acolo, stiti expresia, "in ciuda p*lii") si-au crezut ca si scula aferenta habiteaza in acelasi areal clar determinat.

S-au inselat, insa eu si cu-al meu tata am ramas cu masina sparta si geamul lateral dreapta slobozit peste tot.

Zice tata sa sune la politie. Ca sa ce? Eh, ca sa vina astia sa constate, sa ia o amprenta, poate cioflingarul e in baza lor de date, fir-ar mama lui a dracului, cristosii si dumnezeii.

Si suna tata la 112, caci, nu-i asa, avem la dispozitie un serviciu gratuit prin care putem semnala neregulile de pretutindeni. Si-a dat peste-o surda care n-a priceput aproape nimic.

Intr-un final, vin militistii, unul cu moaca de manelist si altul chel in cap, mic, gras si antipatic.

Si-au ajuns la noi din intamplare, "c-avea unul fler", caci aia de la 112, dupa cum spuneam, era surda si n-a inteles nimic.

M-au intrebat la un moment dat ceva, dar nu le-am raspuns. Iar daca tata credea ca o sa vina vreun sepcar sa dea cu praful de amprente ca sa se indeplineasca un act de justitie, acu s-a urcat frumusel in masina si s-a dus la sectia 20, ca sa stea la cozi, sa scrie o declaratie si sa mai suporte cativa aroganti. Si in continuare ma intreb de ce.

Caci buhaii aia doi n-au facut altceva decat sa ceara un buletin, ca sa-si faca ei activitatea si sa se planga de cate au pe cap, saracii cretini platiti din banii nostri.

In interiorul creierului

Pe langa indivizii antipatici care stau mereu in fata blocului si-mi tulbura confortul psihic cu latratul lor, in arealul meu de raspandire fiinteaza cu spor si niste mamici.

Unele dintre ele isi castigau existenta, pe vremuri, prestand diferite servicii prin mandra noastra capitala care, cu indulgenta, ne incape pe toti. Puteti sa ma credeti pe cuvant, informatia e pe surse. Ca-s si eu un fel de deontolog la mine pe palier. Detalii, la bere.

Si orice tarfa are dreptul sa se marite. Asa ca si aceste distinse reprezentante ale sexului frumos (si incercat de vitregiile sortii) si-au gasit niste ciumpalaci cu priviri de duri, virgini mental si increzatori in firea umana, care sunt ferm convisi ca femei ca ale lor nu mai are nimeni.

Intr-adevar, ca la ei, la nimenea.

Si aceste muieri, posesoare de plozi cu nume de italieni si care cred ca un copil se poate creste in fata blocului, band bere si mancand seminte, sunt suspectate in mod constant (de catre mine) de lipsa de creier.

Astazi, insa, am ramas tablou. Ieseam din scara blocului si ma indreptam vertiginos spre haos, cand era sa ma impiedic de una dintre toante. Statea cu plodul afara, in cur pe scari, si citea o revista.

Initial, am zis ca nu vad bine. M-am oprit putin, m-am scarpinat in cap si m-am uitat de sus pe una dintre paginile revistei al carei inteles dorea sa-l patrunda. Moment in care am observat un titlu mare: "IN INTERIORUL CREIERULUI".

Poftim???

M-am intrebat ce gandea (?) ea in acel moment. Era, oare, constienta ca poseda un creier? Sau citea cu atata ravna despre interiorul creierului asa cum as citi eu despre ciocul ornitorincului australian?... Adica despre ceva ce, in mod evident, n-am?...

Mi-e teama ca nu voi gasi niciodata raspuns la aceasta intrebare. Oricum, mi se pare ca activitatea distinsei individe semana cu activitatea mea de studiere a limbii latine in liceu. Adica citeam despre ceva ce-a fost odata si-acum nu mai exista. Sau, ca sa fiu mai explicit, despre ceva mort.

Cine e pe primu' loc

Mi-a fost intotdeauna greu sa inteleg de ce au oamenii preocupari bizare precum stabilirea unui top al celor sexy barbati/femei din lume.

Pe sistemul "da' de ce?".

Bine, m-ati putea intreba "da' de ce nu?" si n-as putea sa va raspund, si totusi...

De cand ma stiu, apare prin presa si pe la TV cate o duduie care (cica) e cea mai sexy femeie din lume. Acu, cica e una Megan Fox, care a fost votata de cititorii FHM ca fiind bomba sexy a mapamondului, cea care face stelele sa paleasca si inimile sa tresalte, laolalta cu alte accesorii profund umane.

1. Cate femei au cunoscut cititorii FHM? Caci poate exista o chinezoaica anonima intr-un sat de pe malul Yangtze-ului, mai sexy decat Megan Fox si care culege orez, in capot si cu palarie chinezeasca pe cap.

2. Bai fratilor, voi nu mi-ati cunoscut vecina de la 3!

P.S.: Click aici. De pe Youtube adunate. O sa va distrati. Poate unele filmulete va sunt necunoscute...

Despre posirca si vampiri

Am baut o bere la Oktoberfest, pe strada Selari. Nu va zic si numarul, pentru ca oricum au bere proasta si mergeti degeaba. Daca v-ar placea berea proasta, n-ati mai citi blogul cufurit. Cata logica.

Ne-a prins si ploaia si-am cunoscut o nebuna. Au inviat incasii, maiasii si... Aztecii! Asa, aztecii, Iar noaptea umbla strigoii pe Lipscani, sunt inalti, poarta parpalac negru de Pardaillan si nu, n-au chelia lui Kojak. Am primit si-o recomandare: sa mananc usturoi sau sa-l agat pe la ferestre, intr-o spasmotica si frenetica incercare de-a ma feri de duhurile rele, A intrat dracul in noi, ia uite cum se grabesc aia, De la draci, nu? Sotto. Asa, normal, da sa-ti zic ceva: vine apocalipsa, Ei na! Daaaaaa, nu vezi cum ploua? Haideti ca merg cu nava spatiala, Ok, drum bun, atentie la prioritatea de dreapta si de sus, ca unii circula ca nebunii.

Nu uitati: cheia succesului sta in usturoi. Da-l incolo de partener de viata. Moarte nasurilor simandicoase! Moarte vampirilor! Si-asa o s-ajungem sa mirosim cu totii la un moment dat.

Da, stiu c-ati avut o revelatie. Cu placere.

Despre feministe

In prezentul in care ne scaldam cu spor, feministele urla atroce, frenetice si feroce si injura barbatii, cuprinse de spasmele istoriei care le da fiori si de o neagra amintire cu flash-uri de cratita, de lipsa unui preludiu si de stat acasa in zilele de vot.

Eu nu inteleg o chestie. Daca suntem cu totii egali, de ce trebuie sa cedez locul unei femei in autobuz sau prin alte spatii, inchise sau deschise larg, si de ce trebuie sa intre ea prima pe usa? De ce ma condamna societatea daca dau dovada de acelasi tupeu de care dau ele dovada si sunt numit badaran, misogin si altele asemenea? Si de ce ar trebui sa stau si eu la bucatarie, daca nu-mi place si daca ea nu ma ajuta la mutat dulapul atunci cand imi ies mie venele din cap din cauza constitutiei initial rahitice de care dispun?

Unde e dreptatea?...

Imi vine sa plang. Ma simt asuprit.

Trecand peste mistoul ieftin, caracteristic speciei cufurite, tin musai sa ma declar impresionat de frenetismul feminin din ziua de azi si de agitatia motrico-intelectuala care le apuca pe unele femei, feministe convinse, atunci cand vine vorba despre barbati.

Se-apuca si-i injura intr-o maniera demna de sexul frumos, ii ataca, le anuleaza orice merite intelectuale si vorbesc despre ei cu un dispret suveran, demn de niste fiinte superioare.

Si ma intreb cat or fi suferit in primele relatii cu sexul urrrat (foaaaarte urrrrat, nu?) daca le-a apucat acu' frenezia in halul asta.

Iar reactiile mele se slobod in doua directii:

1. Imi vine sa rad. Daca am peste trei-patru beri la bord, fac chiar si-o criza de ras.

2. Mi-e mila. Pro-fund. Iar instinctul meu de salvator isi face aparitia.

O parere in "cod opus" gasiti la Rozalia. Dar iertati-o, domnilor, caci nu stie ce face. :P

Mda.

Exista cateva conceptii pudibonde si ipocrite vizavi de plozi. Conceptii care spun ca toti copiii sunt frumosi, destepti, simpatici si nevinovati.

1. Majoritatea copiilor sunt foarte sadici, pentru ca viata inca n-a apucat sa astearna asupra psihicului lor acea spoiala de cultura fara de care ar ajunge sa manance piftele aruncate la Botosani cu prastia. Iar constiinta lor e praf. Deci copiii nu sunt nevinovati, dar nu pot fi condamnati. Vezi "Imparatul mustelor", William Golding.

2. Exista, fara doar si poate, copii urati.

3. Unii copii sunt foarte enervanti. Cine spune ca toti copiii sunt simpatici, minte. Sau are memoria scurta si nu-si aminteste ca si-a dorit, de multe ori in viata, sa faca braziliana cu vreun plod.

4. Exista copii teribil de prosti. Bineinteles ca nu e vina lor, dar aceasta este realitatea. Pe unii chiar nu-i duce capul.

5. Cand vad un copil român, urât, prost, sadic, dar pe care-l cheama Giovanni, Luigi, Luca sau Marco Francesco, imi vine sa borasc.

P.S.: Iubesc copiii. Pe bune.

E cu iubirea

Am primit o leapsa de la Simona prin care sunt intrebat despre melodia de dragoste preferata.

Ar fi doua. Sau chiar trei. Cantate de marele maestru, inegalabilul, inefabilul (sic!), elucubrantul, efervescentul si atotcuprinzatorul Mihai Margineanu.

Atentie, prima melodie este (cum ar zice un prieten) buruienoasa-n exprimare. Pudibonzi, iesiti afara!

Topul cufurit al barurilor si teraselor

Cica s-a terminat anul I. Am facut iesiri dintre betoane, am cunoscut oameni, am baut, am cantat, am ras. A fost frumos, pe sistemul "sa fie pace, ce atata vrajba?".

Si e un bun moment pentru a face un top 10 al barurilor si teraselor prin care m-am preumblat in cei cinci ani de facultate pe care-i am la activ.

Ca orice student, am petrecut cu spor. Incepand din primul an de facultate, cand un anume Radu, baiet bun, dintr-o bucata, coleg de camera si de suferinta (caci stateam cu doua proaste) m-a dus...

1. la Moş. Credeati ca la curve? Nu stiu cum se chema localul, dar mosul era un chelner genial, pe la vreo 60-65 de ani, care spunea bancuri teribile. Daca te vedea trist, musai iti zicea vreo doua si sfarseai prin a rade ca un nehaladit. Imediat dupa ce am terminat anul I si m-am mutat din Salajan (acolo unde troneaza Andra), localul a fost ras de pe fata pamantului. Sper ca mosul e sanatos, voios si-i incanta si pe altii cu bancurile lui...

2. Piranha. In Regie. Il frecventez de vreo 5 ani. Au cea mai frumoasa terasa si cei mai nesimtiti chelneri.

3. La Motoare e mereu sarbatoare. De prin anul III ma cocot pe-acolo si-o Skol cu spor. Briza TNB-ului imi strapunge freza, crizele de ras se succed cu repeziciune iar noada curului ma doare de la tolaneala pe scandurile de pe langa pereti.

4. Aoleu, Jeg-ul din Leu. De 5 ani ma bucur de cea mai ieftina bere. Sunt un client cu state vechi, caci unde dracu sa bei daca ai seminarii la etajul 5 sau 6 si te saturi de aberatii pseudo-culturale?...

5. Filos Grozavesti. Acolo sed plin de intelepciune mai ales cu tovarasu' Vali. Si mereu exista chelnerite faine si atmosfera la meciurile de fotbal. O Skol si-acolo cu spor, caci au bere ieftina.

6. Curtea Berarilor. Au bere buna, nu e foarte scumpa si prietenii stiu de ce.

7. Club 21. In Regie. Pizza ieftina si-un bun vin fiert pe timp de iarna. Acolo am facut cea mai lunga criza de ras. 4 ore fara 15 minute. Ca-n sfertul ala de ora s-a dus facatorul de glume sa se pise.

8. La Biblioteca in Cismigiu. Preturi cam mari, dar locul e dragut. Si poti sa-i pacalesti pe fraieri ca esti cult in cap si ca mergi la biblioteca sa patrunzi adancimile fiintei umane.

9. Mi-a placut in Cool Cat. Acolo poti sa stai cu cracii-n sus, sa mazgalesti peretii si sa-ti tiuie in creier muzica de bormasina. Continui sa cred ca acea chelnerita draguta ar arata mai bine daca s-ar imbraca altfel.

10 Sa vedem... Lucky 13? Fire pe timp de iarna? Barul din subsol de la Matematica? Toata Regia? Home la Romana? Si altele?...