vineri, 20 noiembrie 2009

Despre meltenism in stare pura

Astazi am avut preocupari academice si-am mers frumusel, impreuna cu tovarasu', la niste conferinte unde anumiti baieti destepti, oameni de stiinta de talie internationala, au venit si ne-au vorbit frumos.

Trecand peste faptul ca ne-am ratacit prin Intercontinental si ne-am pisat cu spor, avand parte de-un fundal sonor simfonic, am evaluat cu un ochi pro fund si critic meltenismul romanesc.

Pur si purulent.

O vaca infecta era moderatoare. Avea rang de profesor universitar. Adica nu facea nimic altceva decat sa stea la o masa cu tone de sticle cu apa în faţa ei bovină si sa vorbeasca sâsâit şi sâcâitor ori de cate ori cei cu un coeficient de inteligenta de doua ori mai mare decat al ei se apucau sa tacă. Si cand am auzit-o spunand c-ar fi bine sa ne grabim cu intrebarile pentru ca intram in pauza de cafea, mi-a venit grav. Să ceva.

Okay. Cu moderatoarea am terminat.

Dar au fost si alte manifestari. De-ale altor proaste. Vorbeşte omul şi ei, infectei, îi sună telefonul. Tare. Si mai şi răspunde la el si urla c-o să coboare in 15 min "ca se termina".

Degeaba s-au uitat terifiati toti cei din sala, degeaba s-a auzit un murmur general de nemultumire. Nesimtirea era suverana. Imi venea s-o omor. Nu i-a tresarit niciun muschi pe fata si a continuat sa asculte cu aceeasi atitudine de autosuficienţă suverană de vacă infectată cu rahat in creier.

Alta vita trepanata si-a facut aparitia si, pe langa faptul ca-si rodea unghiile ca o taranca din Pizda Ma-sii din Deal, s-a mai si descaltat, tinandu-si un picior pe spatarul scaunului persoanei din fata, miscand suav din degeţele.

Le doresc sa mai vina la conferinte doar pe patul de moarte.

De mult timp nu m-a mai luat de jos în halul ăsta. Cred ca, daca stateam acasa, eram mai "in castig".

joi, 19 noiembrie 2009

Zi-le, Remus!

Daca m-aş duce la vot, aş vota cu Remus Cernea. Este de departe cel mai lăbar dintre toţi, stă cu părinţii, a urmat cursurile Facultăţii de Filosofie, dar nu şi-a luat licenţa pentru că (spune el) a făcut facultatea de plăcere şi, nu în ultimul rând, e metallist. Şi verde.

Mie-mi plac rockerii, aşadar ar fi avut votul meu.

Dacă aveam buletin. Dar n-am. Şi nici carte de alegător, pentru că m-am şters cu ea la cur.

Şi nici paşaport nu mai am.

Nu mai am nimic. Sunt un zero barat.

Ce bine ma simt!

P.S.: A nu avea acte în regulă şi a nu dori să-ţi faci este una dintre caracteristicile PAFA (persoanelor adulte fără adăpost).

P.S.2: Am adăpost.

P.S.3: Mă piş pe clasa politică. Am trecut ieri pe lângă un monument închinat eroilor Revoluţiei. Numele vărului meu, fost soldat în termen şi împuşcat in cap la Revoluţie, este gravat acolo. Consider că am dreptul să nu votez, trăind în democraţie şi, de asemenea, cred că l-aş face de râs pe vărul meu dacă aş merge şi l-aş vota pe vreunul dintre troglodiţii şi hoţii ăia ordinari, infecţi şi purulenţi. Mi-ar plăcea să cred că n-a murit degeaba, dar am dubii serioase în privinţa acestui aspect.

P.S.4: Deşi, parcă m-am cam săturat de chiorul ăla beţivan şi hăhăitor.

P.S.5: Dar n-am acte.

Ce să este oare?

Dupa cum v-am mai spus, niste oameni imi izoleaza blocul ca sa-mi fie caldut la iarna si sa pot sa zburd in chiloti prin casa.

In fata geamurilor am schele pe care vad trecand, adeseori, tot felul de indivizi. Lucru neobisnuit la etajul la care locuiesc, dovada fiind faptul ca ma sperii de cinci-sase ori pe zi.

Iar astazi am avut o reactie de ţăran din Cucuietii din Deal: am bulbucat ochii, m-am uitat prelung si-am izbucnit intr-un ras isteric atunci cand am vazut la geamul meu un negru plin cu var si cascheta pe cap, zambind somaleşte.

vineri, 13 noiembrie 2009

Pentru un loc in iad

"Biserica Ortodoxă din Grecia le-a cerut creştinilor europeni să ia atitudine împotriva iniţiativei autorităţilor italiene de a interzice prezenţa simbolurilor creştine în şcolile din Peninsulă", ne spune Evenimentul Zilei.

Motiv pentru mine sa ma zbarlesc din nou. Sunt satul pana peste cap de toata basinaria asta religioasa, de tot rahatul asta care pute ingrozitor si care e strans legat de religie si popi.

Eu nu vreau simboluri religioase in scoli!

Nu ma impresioneaza toata fanfaronada asta de discurs cu privire la religie si la binele pe care il face constiintei noastre. Majoritatea razboaielor din prezent au pretext religios. Mi se pare odios.

Rolul religiei este, fara indoiala, unul foarte important si nu am nimic cu oamenii credinciosi intr-un mod autentic si inteligent. Dar lasati-o dracului cu icono-mania asta, cu spoiala asta de prost gust, cu tampeniile astea de suprafata si puneti mana si faceti lucruri concrete pentru binele vostru si al omenirii! Religiosii dracului!

Ca-i simplu sa dai din gura si sa agati icoane pe pereti ca sa intoxici mintile unor copii care habar n-au pe ce lume traiesc, dar e mai greu sa pui osul la treaba.

Baga-v-as in mama voastra cea adormita si limpede ca cristalul.

Bacilul lui porc

Nu stiu cati dintre voi citesc putinele comentarii de pe blogul cufurit, insa n-as vrea sa omiteti poezioara de mai jos care mi-a fost trimisa de molecula si-a sa marinimie:

Prea onorate doamne,
Distins auditor!
Subiectul odei mele e-atat de-ngrozitor
E vorba de bacterii si de tuberculoza
Precum vedeti,
Un subiect anume facut pentru poeti
O, nu va fie teama... si dracul este negru
Cand sta sa-l zugraveasca un iconar integru,
Bacilul despre care as vrea sa va vorbesc
Se afla-aici in sala... stiu bine ca m-asculta,
Dar nu vrea sa-si tradeze prezenta lui oculta.
Intrarea n-a platit-o fiindca-i mititel,
Dar unde-i lume multa acolo e si el!
il intalnesti oriunde:
In berarii, pe strada, la cinematograf;
Ii place sa se joace cu alti bacili in praf;
Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul,
Si peste tot se tine de bietul om ca scaiul,
In fabrica, la scoala sau pe trotuar hai-hui,
Dar peste tot isi vede de-afacerile lui!
La primarii el este „consilier de drept“
Si, tare-n atmosfera comunelor urbane,
E cel mai mare dusman al speciei umane...
Cum toata lumea stie, microbul se propaga
Prin aer, prin contactul cu un bolnav in casa,
Prin lapte si prin carne de vaca ofticoasa,
Dar mai ales sarutul, cand cade pe-un teren
Prielnic, raspandeste agentul patogen.
Deci n-ar fi rau, fiindca prudenta e de aur,
Sa va feriti din calea acestui mic balaur
Si orice om cuminte sa cugete mai des
Ca n-are nici o graba si nici un iteres
Sa moara de ftizie...
Ca poate sa-si aleaga o alta maladie
Sau poate sa-si dea singur in cap c-o caramida,
In caz cand existenta ii pare insipida;
Dar daca-i place viata si soarele, atunci
E bine sa respecte aceste vechi porunci,
Mai sigura, mai prompta si mai putin stupida...
Pe care medicina de-un veac i le prescrie
Si dumenalui se face mereu ca nu le stie:
Sa nu stai toata ziua varat cu nasu-n scripte,
Iar laptele si carnea sa fie bine fripte.
In orice alimente si-n orice bautura
Sa puneti acid fenic nu mult: o picatura...
Si cel putin o data la doua saptamani
Tot omul sa se spele pe fata si pe maini...
La posta sau la gara (si-n orice loc murdar)
E obligat tot omul sa scuipe-n buzunar,
Ca pe podea nu-i voie decat in caz de boala...
Iar cand te duci la teatru sau intri in vreo scoala
Si aerul de-acolo iti pare echivoc,
E mai recomandabil sa nu respiri de loc...
Acei ce au bronsita sau tuse magareasca,
De semenii lor teferi grozav sa se fereasca!
Sa nu-si mai piarda noaptea cu lucruri nepermise,
Sa tina toata iarna ferestrele deschise
Rareste-o cu tutunul, mai lasa bautura!...
Iar daca, din pacate, vrei sa-ti apropii gura
De epiderma unei persoane din elita,
Oricat ar fi persoana accea de grabita,
La locul ce urmeaza sa fie sarutat
Sa dai intai c-o carpa muiata-n sublimat.
Ori, ca sa fiti mai siguri de viata, eu va zic:
Nu sarutati nici mana, nici gura, nici... nimic!

Cred ca e un fragment din "Bacilul lui Koch" a lui Topirceanu.

joi, 12 noiembrie 2009

E de porc

In aceste zile tulburi ridic mainile-n cluburi si-i privesc pe cei care poarta masti anti-gripa, semanand cu niste porci de a caror boala de porc se feresc, ipohondria urla, dex-ul zice "stare psihica morbida, caracterizata prin neliniste continua, teama si preocupare obsesiva de starea sanatatii proprii", morbida zici, mie mi se pare doar amuzanta, hai sa fim seriosi, viteza mai mica, cascati ochii pe unde pasiti si nu mai intrati in cacaturi, pentru ca ati trai mai mult si poate chiar mai bine, da, stiu, poate ca-s inconstient, dar traiesc periculos, oh, doamne...

marți, 10 noiembrie 2009

Pentru satanist!

Sifaru si-a luat viza. E timpul sa petrecem!

Cu dedicatie speciala pentru tovarasul de bere, de suferinta, pentru cel care cerea pijamale in ziua de hram, pentru cel mai sentimental barbat din emisfera nordica si (in curand) sudica, pentru cel care s-a tuns special pentru asta si si-a barbierit in fapt de seara ciocul proverbial, pentru unul dintre cei mai reprezentativi satanisti di pi sientru:


LIBER LA MARE!!!

Va deveni satanistu' di pi Caraibi.

Prietenii stiu de ce.

luni, 9 noiembrie 2009

Viziuni

maria: sunt de parere ca fiecare dintre noi ar trebui sa stam vreo jumate de an pe afara...
io: io nu sunt de parere
maria: de ce?
io: eu cred ca oricine din afara ar trebui sa stea macar o jumatate de an in romania
io: ar deveni barbati
io: futu-le muma-n cur

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Pentru de dimineata

Gratie lui Robert (va veni si linkul) ma voi rebrandui. De-acum ma voi prezeneta asa:

Sunt Andrei Stanca si sunt o fiinta fantasmagorica multilateral dezvoltata, caracterizata prin frenezie, efervescenta, elucubranta, extravaganta si extrapolare estetica.

Merge?

Nu.

Pe-asta in mod sigur o stiti. Seamana cu seminarul de etica.

In padurea cu alune,
Aveau casa trei pitici,
Vine pupaza si spune:

“Simptomatic, idiosincrazia dilematica isi reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala, capsuland filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice inspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice inspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista. Parerea mea …”

Pupaza a fost ucisa cu bestialitate de cei trei pitici.

Fiarele contorsionate, o Bogoiu si-un cacat.

Felie de viata

Azi, eu.

Geam si schele pana sus. Vor sa-mi izoleze blocul, sa-l faca autosuficient precum o femeie frigida sau un barbat rigid.

Azi, ei. Pe schele. In fata geamului meu, stand in fund, privind catre neant cu tigara-n bot. Eu faceam cafea.

Ei nu faceau, dar au baut. Am deschis geamul, m-am pus cu fundul pe pervaz si-am stat de vorba despre una, alta...

Baieti buni.

Astazi am fost la inaltime si-am purtat discutii inaltatoare cu oameni "high".

vineri, 6 noiembrie 2009

De ce?

N-am inteles niciodata de ce vor unii sa-si povesteasca experientele sexuale pe blog, chinuindu-se, uneori, sa le dea o nota de umor printr-o fina disecare a momentelor, spasmelor si ochilor injectati la tigara de dupa.

"Se" sufera pe undeva?...

Sau aduc un plus stiintei?...

Amintiri

Mi-am adus aminte de o perioada a existentei mele.

Locuinta mea de vara/ Era la tara/ Acolo era sa mor/.../Beat de soare/ Si parlit ingrozitor.

Pardon, acolo am invatat sa traiesc.

Si aveam intr-o vara trei straturi lungi de ceapa de plivit. Atat imi daduse mama pe cap, ale dracului straturi buruienoase, munca migaloasa care-mi intindea nervii la maximum si ma facea sa ma intreb de ce nu m-am nascut in Sahara unde nu creste nimic. Mi s-a parut colosal, biata mama, iar eu aveam nevoie de conditii optime ca sa performez in rolul de plivitor, sic, d-na Stefanel.

Aveam nevoie de timp de lectura in pauza, dupa cei 20 de cm de tura reglementati prin legea pamantului, si un radio pe ogor.

Imaginati-va.

Un tanar proaspat intrat in adolescenta, cu pantaloni scurti dungati, parul cret, ochelari cu lentile mari ca la 1800, ars de soare, schelet dezvoltat si musculatura rahitica, plivind pe ritmuri de genul:



sau


si mai ales

Ce moravuri si ce vremuri... Ulterior, am inceput sa le simt altfel...

P.S.: Daca deranjam vecinii, mi se batea in gard.

Zeita somnului

Daca Aristotel si-ar fi tinut "seminariile" precum Entitatea, nu s-ar mai fi auzit niciodata despre el in viata reala ci, eventual, prin somn. Cand vorbeste, parca tace. Iar cand tace, parca tace. Dar este acel gen de tacere care te adoarme, o tacere ca un murmur nedefinit, dar cu efect terapeutic. A mia oara pe ziua de astazi deplang trecerea lui Caragiale in eternitate...

Devotamentul este conditia virtutii. Sau somnul.

joi, 5 noiembrie 2009

I Love Russia!

Astia-s mai tari decat romanii. Gratie lui Ani, am un nou plan: ma mut in Rusia. Poate merg cu Erasmus in Moscova.

miercuri, 4 noiembrie 2009

Eseu despre nimic

Cand era viata mica, a fost intoarsa de la ţâţă. Ii dăm lapte, nu-i dăm lapte. Să sugă.

De aceea, fiintand cu spor pe lumea asta si beneficiind de aceasta entitate înţărcată de nenumarate ori, ne confruntam cu lucruri absurde, cu aberatii sau cu aspecte intoarse cu josu-n cap sau cu susu-n cur.

Astept, uneori, sa citesc si eu o carte si intreaga mea viata sa se schimbe. Dar nu acea carte pamukiana care ma trimite-n valtoare, ci una care sa ma scoata de-acolo iar "viata cea noua" sa se manifeste in sens invers.

Existenta mi se pare un banc sec. Si absurd. Iar cand am citit si eu, incultul, niste Kafka, mi-a fost greu sa sesizez absurdul, caci totul mi se parea, de cele mai multe ori, de o logica implacabila.

Poate-s bolnav de gripa porcina.

Am lalait-o destul. Tot ce voiam sa zic este ca.

Atunci cand ai cu cine, n-ai cu ce. Si cand ai cu ce, n-ai cu cine.

Cand ai cu cine si ai cu ce, te numesti Bill Gates.

duminică, 1 noiembrie 2009

Despre cadranul 3

Acesta este un post despre Fereastra lui Johari si, mai ales, despre cadranul 3: eu nu stiu/ceilalti stiu. Fata oarba a existentei mele. S-o exemplificam.

Cand am spus printr-a 4-a c-as da o casa ca sa vad un cur de femeie, s-a aflat. Pentru c-o strigasem dintr-un pom unui ascultator din alt pom. Eu uitasem, lumea nu.

Cand m-am cuplat eu la un moment dat cu ceea ce, in limbaj popular, se numeste femeie, s-a aflat dinainte sa stiu eu.

Se stia in toata cancelaria, intr-o zi scandaloasa cu soare, c-am zis eu despre secretara scolii ca "are bulane misto", ceea ce, dupa toate probabilitatile, a fost cat se poate de fals. Era o femeie pe la vreo 45 de ani, urata cu draci. Si-o chema Olga Capra. Nu, nu era un indemn.

Alta data, ma scarpinam cu niste degete pe un alt deget, simplu si nevinovat. Mi s-a spus "sa-ti fie rusine!" si-apoi stirea zilei era aceea ca Andrei (de la care lumea avea asteptari de top) (???) a facut gesturi obscene. Doamna fosta directoare, sa ma pupati in cur!

S-a aflat c-am tradat inainte sa tradez. Si daca tot s-a aflat c-am tradat, n-am mai socotit necesar sa tradez. N-as mai fi venit cu nimic nou.

Acu s-a auzit ca ma-nsor. Inainte sa stiu eu. Si mi se pare bizar, caci cel putin in momentul de fata (si ignorand unele intermitente bizare cu aroma de blitzkrieg) nu am cu cine. Poate imi pregatesc ei, prietenii, ceva. Animalele, ii cred in stare de orice...

vineri, 30 octombrie 2009

Give me a break!

Primesc constant fel de fel de cereri de prietenie de la tot felul de cunoscuti sau prieteni, de pe site-uri cu nume bizare, fiind santajat emotional, pe sistemul "daca nu raspunzi, X ar putea crede ca nu vrei sa-i fii prieten".

Bai fratica, eu vreau sa fiu prietenul tuturor! Sa moara bibi daca nu! Dar ma cam doare-n cot de retelele sociale. Pur si simplu. Am destui prieteni ca sa-mi permit sa resimt aceasta angelica durere.

Abia am un cont de Hi5 cu cinci fotografii de pe vremea lui Pazvante Chioru' si ma gandesc sa-l sterg definitiv.

C'mon...

Amintire cu haiduci

Interzis mamelor. Mama, iesi afara!

Astazi mi-am adus aminte de vremurile grele in momentul in care am ramas fara zahar.

De-a lungul studentiei mele relativ longevive am ramas adeseori fara mancare sau bani. La un moment dat, prin anul I, m-am hranit trei zile cu o bucatica de chec facut de mama. O felie pe zi, o lipsa crunta de calorii si un colt de paine.

Tot prin acea perioada in care banii se duceau in primele doua saptamani, iar urmatoarele doua se numeau "studentie", detineam 4500 de lei. Vechi. Painea costa 5000 la buticul de pe colt. Singurul din zona.

Dar ia 500 de unde nu-s! Ei, as... Am adulmecat eu cat am adulmecat si i-am zarit sub un dulap masiv, greoi si mare cat o zi de post. M-am incordat de mi s-au bulbucat ochii, am mutat dulapul, am scos moneda salvatoare si-am mers dupa paine. Oricum, altceva nu mai aveam de mancare.

Popescu radea. Popescu era prost.

Dar nu toate lucrurile bizare s-au intamplat in anul I. Cand am ramas odata fara cafea si fara banii necesari achizitionarii unui alt pachet, puneam zatul din nou la fiert. Rezultatul? O cafea comunista cu gust de posirca, dar cu efectul placebo strans bine in chingi.

Pont: Daca te culci devreme, scutesti o masa.

Unde am gasit zahar? Pe fundul unei masini de macinat. Doua lingurite. Se numeste "adaptare la mediu".

Mama, stai linistita, am bani. Inca. Doar ca ploua afara si mi-a fost greu sa merg sa-mi cumpar.

(Poate ca) va urma.

Criza de ras

Asa as reactiona si eu daca as visa ca sunt insurat.

miercuri, 28 octombrie 2009

Afrika is waiting for you!

Exista oameni care au blog. Care scriu posturi si se lamenteaza. Ca si mine, de altfel. Care sunt frustrati (idem) si se apuca sa-l injure pe vreun oarecare (idem), fabricand motive.

Care au comentatori dornici sa pupe anonimi in cur.

Dar care, atunci cand le spui cat sunt de frustrati si faci putina analiza pe text, sterg postul in secunda doi. Adevarul este greu de suportat si scopul blogului este cel de confirmare a rahaturilor care le trec prin creier.

Mai oameni buni, n-ati vrea voi sa emigrati?