duminică, 5 septembrie 2010

Ce rămâne după praf

Mi-e jenă când îmi aduc aminte de fotbalul românesc şi de sutele de milioane de euro pompate în fundul unor nulităţi sclifosite, bani care, redistribuiţi către alte sporturi, ne-ar duce cu uşurinţă într-un top 5 mondial la orice competiţie sportivă din lume.

România se află pe locul 42 în clasamentul FIFA pe naţiuni la fotbal, un joc ultra-mediatizat la care suntem atât praf, cât şi pulberea rămasă după ce ne-au catapultat toţi de pe oriunde-am jucat. Zero barat cu nişte aroganţi pe teren care întotdeauna au făcut tot ce-au putut, şi puţin au făcut, putând să facă aproape nimic.

La Jocurile Olimpice, per total, suntem pe locul 13, asta ca să subliniez valoarea fotbalului românesc comparativ cu celelalte jocuri şi sporturi din România.

La handbal, România se află pe locul 6 la feminin şi pe 9 la masculin.

Kaiac-canoe, locul 5 la Campionatul Mondial de la Poznan.

Şah, locul 20 mondial. Dar pe cine naiba interesează şahul, care e un joc ce nu poate fi urmărit la televizor pentru că nu l-ar înţelege nici dracu. Dar să continuăm, deoarece în lume se joacă şi altceva decât fotbal.

Rugby, locul 19 mondial.

Judo, aproape constant în top 5 european sau mondial, la orice competiţie.

Cine a auzit de Ashihara Karate? La Campionatul Mondial de la Viborg au participat 19 ţări. Rezultatul lotului naţional? Locul 2. Cred că merită menţionat...

La box avem în mod constant campioni mondiali.

La gimnastică suntem cine suntem.

Locul 18 la Campionatele Europene de atletism de la Barcelona şi locul 24 la Campionatele Mondiale de la Berlin (unde au fost prezente doar atlete; se pare că femeile fac sport în timp ce bărbaţii se uită la fotbal).

Polo, sferturi la Campionatul Mondial din 2009.

Şi tot aşa. Deschideţi, în schimb, orice ziar sau site de sport din România şi vedeţi care-s primele ştiri. Şi cele de la mijloc. Şi ultimele.

Când Constantina Diţă a câştigat medalia de aur la proba de maraton, la Jocurile Olimpice de la Beijing, şi-am intrat şi eu pe-un site de sport ca să aflu detalii, am fost informat de nu ştiu ce altercaţie de pe teren dintre doi fotbalişti golani, iar ştirea care mă interesa era expediată undeva, într-un colţ, reuşind să dau de ea doar printr-o monumentală tenacitate şi perseverenţă, de care sunt mândru.

Am avut ocazia, la un moment dat, să vorbesc pentru câteva ore cu fizioterapeutul atletei, care mi-a povestit tot felul de chestii legate de culise, precum şi de criminalitatea antrenamentelor campioanei olimpice, o femeie care alearga între 900 şi 1200 de kilometri în fiecare lună, mulţi dintre aceştia fiind parcurşi la o altitudine de peste 2000 de metri.

Adică altitudinea aia unde ne moare nouă plămânul când mergem la munte ca să ne dăm sportivi.

Am înţeles că doar Eurosportul a rezervat două ore Campionatului Mondial de judo de la Tokio.

Concluzia: mă simt intoxicat.

2 comentarii:

Ungureanu Razvan spunea...

Da oare pe cine intereseaza sporturile de nimic la care avem performante? Hai sa bagam toti bani in fotbal. Nu? Las la o parte ironia si te felicit pentru idee. Apropo de ce ziceai ieri am cautat in zadar pe net rezultatul echipei ,, U '' Jolidon in preliminariile CL la handbal feminin, in final sa-l observ aruncat intr-un colt. Articol eclipsat de ,,reusita '' Stelei si ingrmamadit langa poza lui Jiji. Trist

puisorul cufurit spunea...

Normal. Ca baietii de la Steaua au facut tot ce-au putut, sunt primii care au marcat vreodata pe Anfield. O performanta incredibila. Baga-i-as in ma-sa de putori.