luni, 23 august 2010

Viena şi Praga

Pe fruntea verii a fost scris "PLIMBARE", prin urmare m-am plimbat cu ispita peste tot. Am ajuns şi-n Viena, dar şi prin Praga, unde am simţit briza Vltavei, unde am ascultat cântăreţi ambulanţi, unde am băut bere bună şi unde realizat ce înseamnă parfumul de oraş.

Fotografii, cu altă ocazie, deocamdată impresii.

Viena, părţi rele:

- toate merg ca pe roate, deci rişti să te plictiseşti după ce începi să cunoşti oraşul, pentru că nu te mai surprinde nimic;

- e un oraş destul de somptuos, fostă capitală de imperiu, şi asta se simte. Prin urmare, boemia se găseşte mai greu. Dacă o cauţi.

Viena, părţi bune:

- trebuie să fii mega-retardat ca să nu te descurci în oraşul ăla, construit parcă pentru ca tu s-ajungi unde trebuie, pentru ca tu să te simţi perfect pe meleagurile celor care zâmbesc prin metrou şi care te îndrumă fără să-i întrebi atunci când te uiţi pierdut în dreapta şi-n stânga şi pentru ca tu să afli că se poate trăi şi la oraş în liniştea de care credeai că te poţi bucura doar la ţară. Şi ce oraş!...

Praga, părţi rele:

- gara e destul de urâtă, iar indicatoarele atât de necesare pentru orientare sunt rare ca barba moşului;

- exchange-ul din gară are o rată de schimb de-ţi vine să urli, foarte puţin avantajoasă în comparaţie cu cele din oraş;

- ca să-ţi iei bilet sau abonament la metrou, ai nevoie de sumă fixă pentru aparatul care eliberează biletele, pentru că la case nu lucrează nimeni după o anumită oră. De exemplu, o călătorie de 75 de minute (metrou şi suprafaţă) costă 26 de coroane. Aparatul vrea 26, nu 30 sau 50. Prin urmare, n-ai decât să umbli ca nebunul pe la toate magazinele ca să-ţi schimbe bănuţii tăi mari în bănuţi mici. Şi-n principiu, n-au.

- am ieşit de la metrou pe ploaie. Ne-a plouat. Am luat un autobuz, am coborât acolo unde începea o stradă unde ştiam că sunt campingurile şi-am umblat la nimereală, pe-o ploaie torenţială. Noroc că după vreo doua sute de metri am nimerit la poarta unui camping şi-am intrat.

- cortul meu e drăguţ, dar superficial ca o blondă. E-ntr-o singură pânză. A plouat toată noaptea şi jumătate din ziua următoare, deci am avut apă-n casă.

- de camping se ocupau o bătrână cehă şi-o chinezoaică, nora bătrânei cehe. Bătrâna era OK, zâmbea, alea alea. Chinezoaica era salahor, dădea cu mătura, deretica toată ziua, vorbea engleză în ultimul hal şi se câca pe ea de frică să nu-şi dezamăgească soacra. N-am înţeles de ce, dar am bănuit că poziţia ei pe-acolo nu era aşa de mişto. Şi era foarte cretină, căci la sfârşit, voia să ne pună să plătim încă vreo trei zile în plus, din cauza unei încurcături la registrul mă-sii, în care erau notate datele noastre şi zilele în care-am stat. N-a priceput nicio explicaţie. Noroc că ne-am enervat şi-am ameninţat-o că nu ne cărăm de-acolo până nu-şi trezeşte soacra de la siestă, iar asta a băgat-o în sperieţi. Prin urmare, am reuşit să prindem trenul de întoarcere.

- au şi ei cerşetori, însă nu-ş gălăgioşi ca ăştia de la noi, latino-balcanici idioţi. Cerşesc în special bătrânii, dar nu ofensează şi nu deranjează cu absolut nimic. Dimpotrivă, decenţa ar putea fi predată utilizând exemplele lor. Bătrânii din Praga mi-au rămas în minte, în toate ipostazele lor, mai fericite sau mai puţin fericite.

- la nota de plată de la restaurantele şi barurile din partea istorică a oraşului se adaugă o taxă de tursim pe care n-o anunţă nimeni şi nimic şi care n-am înţeles exact ce-i. Cert e că ţi se adaugă vreo 15% la notă, ceea ce te uimeşte la început, după care te determină să fii mai cumpătat.

Praga, părţi bune:

- aproape toate părţile rele de mai sus ţin mai degrabă de experienţa personală, şi nu de oraşul în sine. Partea istorică a oraşului este superbă. Are un parfum aparte, o arhitectură îmbietoare şi afişează o atmosferă cochetă şi prietenoasă. În fiecare minut vedeam câte ceva ce merita o fotografie. Dacă te plimbi seara pe podul Karluv, poţi asculta cântăreţi ambulanţi foarte talentaţi. Boemia este la ea acasă într-un oraş superb, care merită fiecare minut. Ne-a plăcut atât de mult, încât am lungit şederea cu vrei 3 zile, doar pentru a mai umbla hai hui şi a ne bucura de privelişte.

- dacă ar trebui să-mi petrec un an din viaţă în străinătate şi-aş avea de ales între Viena şi Praga, aş alege Praga.

Un comentariu:

miclowan spunea...

doua zile cat am fost in Praga am vazut o singura persoana zambind, eu aleg Viena