vineri, 6 august 2010

Senin de august

Un poliţist a urcat în tren şi s-a aşezat cuminte pe locul său care, aşa cum s-a exprimat un mare clasic în viaţă, era rezervat prin bilet. Părea cuprins de năduşeala verii şi de o luciditate trecută de pragul realului, pe tărâmul lui Ce-mai-contează... Şi-a ridicat şapca de pe cap şi-a aşezat-o pe genunchii obosiţi de muncă. Fruntea plină de broboane era scăldată în lumina cerului senin de august. Nu ducea o gâscă-n braţe, însă şapca sa părea că cere mai mult decat o bucăţică de ciocolată; de aceea a primit în căuşul ei, din mâna poliţistului, doi covrigi.

Copilul din "Senin de august" s-a pierdut cu tot cu podul aruncat în aer de soldaţii nemţi.

Poliţistul n-a strigat "Lilăăă!", dar prăbuşirea aureolei de justiţiar era reprezentată atât de drăgălaş de simptomul celor doi covrigi odihnindu-se-n şapcă...

Niciun comentariu: