joi, 19 august 2010

Pe drumuri de munte

Ţin să mă declar mândru de ispita mea care s-a comportat exemplar pe munte, care a cucerit cu zel Pietrosul Rodnei şi care a dat dovadă de eroism, fiind demnă de saluturile unor drumeţi alpinişti care i-au arătat respectul lor în oraş, ceea ce mi s-a părut normal, dat fiind faptul că arăta ca o alpinistă, în timp ce eu arătam ca un pescar, trăgând cu spinarea un rucsac pescăresc, care are un peşte desenat pe el şi care devine tot mai incomod, pe măsură ce înaintez în vârstă şi-n traseu.

Mulţumiri lui g, m sau wtf (nu ştiu cine mi-a împrumutat cortul), c-am avut parte de o noapte cu furtună şi am rămas de-a dreptul uscaţi. Căci dacă am fi mers cu unul dintre corturile noastre, ne lua mama dracului. Nu doar că ne-am fi dat cu şalupa prin cort, dar riscam să fim prinşi într-un vârtej care să ne tragă la fund, iar ungurii care au campat în apropiere să ne găsească, a doua zi, înecaţi în propriul cort, plutind cu burta la suprafaţă.

Niciun comentariu: