marți, 3 august 2010

Copiii nu mint niciodată

În tren, o mamă cu doi copilaşi: un băieţel de doi ani şi-o fetiţă zglobie de cinci. Apare un cerşetor în uşa compartimentului şi ne cere zece mii, să ne dea dumnezeu sănătate, el având un pact cu cel de sus care-i plăteşte datoriile pământeşti.

Mămica: "N-am!"

Fetiţa: "Ba are zece mii!"

Noi: "Ha ha ha, ce tare-i asta mică..."

Cerşetorul: "Daţi-mi şi mie zece mii, să vă dea dumnezeu sănătate..."

Fetiţa se ridică de pe scaun, se uită la cerşetor şi, puţin amuzată, dar şi contrariată, ciripeşte: "Dar are o mână!..."

Păi şi-atunci?...

Baltasar işi pierduse o mână în război şi-şi pusese un cârlig. Muncea dacă avea de muncit. E drept c-a năzuit pea mult şi s-a pierdut în hăuri...

2 comentarii:

Maria-Denisa spunea...

Hai mai mami ca mi-a fost dor de tine! Mie una mi-e mila de cersetori, indiferent cum au ajuns sa faca asta. Dar pe unde ai umblat nu povestesti?

puisorul cufurit spunea...

Maria-Denisa: Ce dragut... ;;)

P.S.: Mie mi-e mila de batrani. Ceilalti sunt o mafie cu zone de influenta, cu taxe de protectie, cu foarte multi bani (paradoxal sau nu) si cu multa ura, toate fiind finantate din mila ta si-a altora.