luni, 5 iulie 2010

Dinrect din cer

Zilele Rădăuţilor reprezintă un punct de referinţă în minţile ţăranilor din depresiune. Sunt zilele în care ei îşi acoperă trupul nespălat cu o cămaşă albă şi grohăie cu aromă de mici şi bule de bere.

Deşi Rădăuţiul a fost, de-a lungul timpului, un important centru cultural al regiunii, zilele sale nu sunt impregnate de rafinament.

Muzică proastă, mici, bere, cocalari şi piţipoance ieşite la promenadă şi bălind cu o figură tâmpă, dar cu coada ochiului, la tot ce li se iveşte-n cale.

Bâlciul atrage amatori de bâlci.

Au hamsii bune. Fără usturoi şi fără mămăligă, dar la standarde.

Patru domnişoare pline de stil, purtând curele sclipitoare, pantaloni albi sau gri de trening, bluziţe decoltate şi gentuţe aurite, se plimbă pe strasse printre tarabe, vobind despre nu ştiu ce crăpătură de la gentuţă care apăruse fără voia lor divină. O cioară le vede, băleşte la ele de după taraba la care vinde şi-o strigă pe una: "Domnişoara! Domnişoara! Am eu nişte lipici să-ţi dau, s-astupi crăpătura!"

Finuţa nr. 1: "Hă, hă!"

Finuţele nr. 2 şi 3: "Ce-a zis???"

Finuţa nr. 4: "Eu nu-s domnişoară, coaie!"

În august va fi şi mai rău. Se vor întoarce mizerabilii din ţările calde.

Niciun comentariu: