miercuri, 14 iulie 2010

Ciocoii noi şi vechi

Am descoperit, pe lângă omul duplicat şi saramagonian, o idee conform căreia istoria ar trebui predată de la nou la vechi, această direcţie fiind mai logică şi contribuind la o uşoară înţelegere a materiei de câtre elevi.

De asemenea, a mai apărut o idee foarte interesantă conform căreia literatura ar trebui predată pornind de la autorii contemporani, care utilizează un limbaj actual şi un sistem actual de idei şi pe care elevii i-ar putea înţelege mult mai repede şi mai profund, şi îndreptându-ne către izvoarele atât de boeme ale literaturii.

M-am gândit mult la ultima idee şi-am ajuns la concluzia că, cel puţin în ce mă priveşte, n-ar merge şmecheria, deoarece n-aş face altceva decât să amân dificultatea de adaptare.

Pe lângă faptul că mi-ar fi mult mai greu să înţeleg curentele literare, evoluând fără graţie în mers de rac (n-am luciditatea lui Grass ca să-mi reuşească astfel de demersuri), mi-ar fi greu să mă adaptez la stilul fără sare şi piper al clasicilor.

Căci multe cărţi ar trebui citite în adolescenţă sau, mă rog, în perioada timpurie a lecturilor bune.

Personal, după ce am citit un Saramago, un Grass, un Marquez sau un Sabato, mi-e teribil de greu să-i mai descâlcesc pe Dostoievski, Tolstoi, Cehov sau mai ştiu eu care. Şi-i las aşa, până la noi ordine mentale. Nici măcar n-au loc pe lista mea cu viitoare lecturi...

Niciun comentariu: