duminică, 27 iunie 2010

Seduse şi abandonate

În litereratură apare deseori sintagma "sedusă şi abandonată", autorii conferindu-i nuanţe pline de tristeţe, mister, compasiune şi, de ce nu, empatie la braţ cu victimizarea.

Cunosc şi eu câteva cazuri cu femei "seduse şi abandonate", însă nuanţele literare mi se par mult prea departe de realitate.

În mod evident, nu am pretenţia ca literatura să se conformeze în totalitate realităţii. Puţine curente literare au făcut-o, celelalte reuşind cu mai multă graţie să se conformeze unor idei.

Dar eu nu sunt scriitor, iar şabloanele nu mă impresionează, deci îmi permit să văd lucrurile altfel.

Bărbaţii nu mai seduc, ei vrăjesc. Conotaţie de cartier, vulgaritate şi scop unic: să fută.

Femeile vrăjite şi abandonate, care suferă nespus (altfel n-ar fi apărut cuvântul "abandon", care face trimitere către tristeţe), consideră c-au fost seduse. Sună mai bine. Şi când consideră c-au fost seduse, înseamnă că sunt naive.

Cred că naivele, în acest caz, se împart în doua categorii: toante şi virgine.

Sferele celor două noţiuni se pot întâlni undeva la mijloc, astfel încat unii subiecţi să se afle simultan şi într-o categorie, şi în cealaltă.

Deci fâsss. Nicio categorie nu-mi provoacă milă şi când voi mai întâlni o carte în care se aduce vorba despre vreo copiliţă sedusă şi abandonată, o donez unui anticar la Universitate.

Sau i-o dau unei femei seduse şi abandonate. Cartea, zic.

2 comentarii:

Lyna spunea...

eu cred ca sedusele si abandonatele astea se agata prea mult de ideea ca o sa traiasca forever and ever and ever cu acelasi om sau pur si simplu au prea multa incredere in ele incat nici nu iau in calcul ca acel don juan voia doar sa le futa si ca nu, nu ii pasa deloc de personalitatea lor sublima.

puisorul cufurit spunea...

Lyna: Majoritatea sunt niste narcisiste anoste.