joi, 10 iunie 2010

Despre non-nonconformism

E plină lumea de nonconformişti. Tinerii sunt febrili, vânează nonconformismul c-o agilitate fantastică, numai că ajung să semene unii cu alţii. Nevoia unei identităţi recunoscute ca atare, ca balsam pentru şablonizarea pe care le-au aplicat-o părinţii şi şcoala de-a lungul timpului, duce către acelaşi aspect, dar sub alte nuanţe.

Adolescenţii nonconformişti se adună în găşcuţe şi sfidează normele. Dar atunci când există mai mulţi oameni care fac acelaşi lucru, ei nu mai sunt nonconformişti, ci devin o turmă mai mică şi se conformează oricum la normele turmei din care fac parte.

Fiecare grup are normele lui. Chiar şi rebelii respectă normele din gaşca de rebeli.

Nu există nonconformişti în libertate. Singurii "valabili" sunt la puşcărie, au dungă roşie în buletin sau locuiesc pe-un vârf de munte. Societatea nu prea înghite rebeli veritabili.

Autointitulaţii sunt doar nişte nefericiţi în căutarea propriilor identităţi.

Niciun comentariu: