marți, 15 iunie 2010

Atletism

Sunt un spectator amuzat.

De multe ori am fost vârât în competiţii în care nu-mi doream să mă aflu şi mi s-a atribuit capacitatea supranaturală de a avea ambiţii concurenţiale de durată.

Vreo şapte ani s-a crezut, în şcoala generală, că-s în concurenţă cu o fetiţă destul de nefericită. Războiul era, de fapt, al altora.

Cu fetiţa am nimerit şi la liceu, muncea pe branci, avea note mai bune deoarece singurele pauze de la învăţat erau reprezentate de momentele în care dormea, mânca, făcea pişu şi caca, galeria ei din sat afirma sus şi tare că era prima din clasă (deşi, evident, nu era), numai că printr-a zecea a cunoscut ceea ce-n limbaj popular se numeşte "bărbat" şi-a abandonat şcoala.

S-au zbătut cu toţii degeaba timp de 8 ani jumate. Şi ce mişcări de trupe, ce ansamblu de viori cu coarde, ce de note şterse şi modificate în catalog ca să iasă prima, ce de vorbe şi scandări...

Prin liceu existau câteva arogante (şi chiar vreo doi aroganţi) care se credeau genii şi care promiteau multe audienţei.

Eu mă exclud din competiţie şi oricum mi se rupe de succesul lor.

Însă nu pot să nu observ că cei consideraţi pe vremuri outsideri ajung să realizeze lucruri foarte drăguţe, în timp ce reprezentanţii intelectualităţii, pe atunci încă neşlefuite, continuă să fiinţeze cu asperităţi.

Şi cum "două treimi din faimă se află în cap" (proverb latin), spectacolul mă fascinează şi mă amuză teribil atunci când apare pe scenă o ilustră reprezentantă a fostului D care se laudă cu un anumit lucru exact acelui om care a realizat de două ori mai multe.

Nu eu sunt cel care a realizat de două ori mai multe şi, evident, nu sunt nici o ilustră reprezentantă, deoarece toţi cei care mă cunosc pot să susţină cu mâna pe inimă că-s băieţel. Şi-i cred.

Dar a fost frumos şi continuă să fie.

Degeaba eşti primul după un kilometru în care ai alergat ca nebunul, dacă te-ai înscris la maraton.

5 comentarii:

cristianmusina spunea...

cornelia popovici? :D

miclowan spunea...

şi cine ştie când o să facă unii din ei copii

puisorul cufurit spunea...

Cristi: Si eu care incercam sa fiu undercover... :((

Miclowan: Oricum, cu mult mai repede decat o sa reuseasca altii sa mimeze existenta mintii-n cap.

Anonim spunea...

cred că pe undeva s-ar putea delimita un sindrom Al Bundy. Să nu uităm de cele 4 eseuri înscrise de el într-un meci din liceu :-o

puisorul cufurit spunea...

Anonim: Sunt înconjurat de bundyţi.