marți, 18 mai 2010

Discurs asupra plimbării

Cu unele persoane interacţionezi greu şi fiecare zi este o luptă cu ele şi cu tine însuţi. Tu eşti OK, ele sunt OK, dar combinaţia este nefericită.

Fiecare persoană apropiată nouă acţionează ca un catalizator asupra felului nostru de-a fi. Dar noi putem fi în multe feluri. Deşi vrei să te comporţi frumos şi să-ţi dai aere de domn, simpla prezenţă a unor oameni scoate din tine arogantul, agresivul, spiritul de competiţie şi ura.

În timp ce alte persoane te fac să simţi că trăieşti.

Pe cele din prima categorie le trimiţi la plimbare. N-au decât să-şi caute mix-ul magic în altă parte.

Configuraţia celor care-ţi sunt aproape se va schimba întotdeauna.

Doar timpul îmi va spune dacă a meritat să-i trimit pe unii la plimbare sau dacă a meritat să-i las pe alţii să se plimbe pe meleagurile celor pe care nu-i înţeleg.

Am lângă mine ceea ce vreau să am.

Nu ştiu pe cine interesează ceea ce scriu aici. Probabil doar pe mama. Da-mi este de ajuns.

Un comentariu:

madlenec spunea...

sa stii ca timpul distruge arta conversatiei si placerea de a permite timpul sa treaca fara folos intr-o lume a creditelor, a ratelor, a muncii de sisif, a depresiilor pre si post 30 de ani, a luxului de a filozofa finut si tragic asupra destinului umanitatii; iar negativismul intr-o lume a negativismului este sustras din dorinta de supravietuire si indeparteaza chiar si apropiatul de apropiat si doar sangele din acelasi sange mai face conexiuni subtile si fara echivoc asupra oamenilor prizati si crizati ce nu se regasesc intr-o lume murdara si cinica si .... de rahat sa recunoastem.