miercuri, 12 mai 2010

Despre altruism? Numai de bine, ca să zic aşa...

ALTRUÍSM s.n. Atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine. – Din fr. altruisme. (DEX)

Uneori mă gândesc că nu există altruism. Chiar şi atunci când ajut o persoană, interesându-mă strict plăcerea ei şi fără să am vreun scop ascuns, o fac deoarece plăcerea ei îmi provoacă plăcere. Dacă ea nu simte plăcere, nu simt nici eu şi vreau să evit asta. Ajung, prin urmare, la plăcerea mea.

Cred că altruismul pur este apanajul unui psihopat. Dacă nu există altruism cu finalitate în propria plăcere, înseamnă că plăcerea celuilalt ca scop final este doar un capriciu sau o coincidenţă.

Dualitatea-i peste tot şi nu există sfinţi.

5 comentarii:

Maria-Denisa spunea...

Ceva de genul asta am scris si eu aici, prin 2008: http://mariadenisa.blogspot.com/2008/12/ganduri.html .
Cu toate astea, cred ca buna intentie a celui care ajuta vine inaintea gandului ca cel ajutat se va bucura. Hai sa incerc sa-ti dau un exemplu: vezi un amarat pe strada, caruia te gandesti sa-i dai o bucata de paine. Din start te gandesti ca faci un gest frumos si ajuti pe cineva. Dar poate ca recompensa nu vine si amaratul ala arunca cu painea dupa tine, pentru ca el vroia o bucata de salam. Si atunci ma gandesc ca tu, cel care ai incercat sa faci un bine, ai deja o bila alba acolo sus pentru gandul tau si pentru intentia ta, chiar daca celalalt a fost ipocrit, sa zicem, si nu ti-a oferit recunostinta. Tu ar trebui sa te bucuri, in cazul asta, strict de intentiile tale bune, respectiv de altruismul de care ai dat dovada.

puisorul cufurit spunea...

Maria-Denisa: Gestul tot interesat a fost. Te-ai gandit la bila alba si la recunostinta amaratului (ceea ce este evident, din moment ce le-ai pomenit), desi dandu-i painea, tu n-ai venit in intampinarea nevoilor lui. Ai crezut ca tii cont de acele nevoi, insa dovada ca nevoile lui tineau de-o bucata de salam si nu de painea ta te determina sa-l numesti nerecunoscator. Ramai doar cu bila alba si-o confunzi cu altruismul.

Maria-Denisa spunea...

Hmmm...E destul de greu de delimitat unde se termina altruismul si de unde incepe nevoia de bile albe. In esenta ar tebui sa incercam, atat cat putem, sa ajutam. Pentru satisfactia noastra, pentru multumirea celuilalt, pentru bile albe sau pentru orice altceva. Motivata sau nu, eu simt nevoia sa ofer, in limitele in care ma incadrez.

puisorul cufurit spunea...

Maria-Denisa: De acord, dar este nevoia ta. Cred ca singurul altruism pur-sange este altruismul fata de tine insuti.

Anonim spunea...

pai da dar tu cam urmezi definitia de dictionar. deci a cuvantului. si nu a conceptului. poti sa l bagi la acte gratuite daca iti face placere. if u ask me conteaza finalitatea. etica asta a motivatiilor e un mare rahat. gata. n am putut sa ma abtin si m am trezit eu sa comentez