marți, 18 mai 2010

Aşa, ca fapt divers

Cu cât eşti mai ţărancă în origini, cu atât te loveşte aroganţa mai tare de îndată ce poţi să le spui celor din satul tău c-ai ajuns mare la oraş, că nu faci oricui cafeaua, ci unui mare şmecher şi că tovarăşul de viaţă este supervizor.

Omiţând, desigur, să le explici prietenilor de acasă că arogantul supervizează trei tute de la degustările de salam din Selgros.

Mizeria ta de curvă slobozită este mizerie superioară, de rang direct proporţional cu statutul donatorului pe care-l ţii ascuns folosindu-te de-o strategie struţiliană (sic, bă Lorine!): băgând capul sub birou.

Nu ştiu ce mi-a venit. Mă culc. Am nevoie de somn.

Niciun comentariu: