luni, 24 mai 2010

Altare

Conştiinţa este măsura păcatului. Paradoxal, religia te umple de păcate pentru că îţi exacerbează conştiinţa (de cele mai multe ori, în mod artificial). Nu ştiu dacă acest fapt, în sine, este bun sau rău. Este bun pentru alţii şi rău pentru tine. Sau bun pentru tine atunci când binele altora devine binele tău.

Ştiu, însă, că religia înseamnă spiritualitate. Cred că oamenii religioşi sunt, uneori, mult mai fericiţi decât mine. Refugiul meu constă în anumite persoane, muzică bună, uneori literatură şi locuri frumoase.

Spiritualitatea şi disponibilitatea se susţin reciproc. Însă prima care apare este disponibilitatea.

Dacă tot nu pot să fiu spiritual oricând am chef (evident nu pot!), atunci prefer să profit de momentele de disponibilitate interacţionând cu acele persoane, ascultând muzică bună, citind sau mergând în locuri frumoase, decât ascultând predici ilogice sau rugandu-mă la himere.

Am, totuşi, nevoie de puţină raţiune ca să exist.

Niciun comentariu: