duminică, 30 mai 2010

Citatul zilei

- Vrem şi noi nota...
- Ce? Să vă fac o notă?...
- Nu, vrem nota ca să plătim!...
- Aaa, vreţi să plătiţi...

Motive florale

A pune întrebări nu înseamnă, neapărat, lipsă de încredere.

A pune întrebări înseamnă, în primul rând, încredere în onestitatea celuilalt şi-n siceritatea răspunsurilor sale.

Altfel n-ai mai întreba.

vineri, 28 mai 2010

Găina albă, găina neagră

Când eram copil, circula un banc prost. Bun pentru acea vârsta sau pentru oameni fumaţi.

Î: De ce găina neagră este mai deşteaptă decât găina albă?
R: Găina neagră poate să facă ouă albe, dar găina albă nu poate să facă ouă negre.

Ha ha ha.

Am crescut, sunt om mare, deci resemnific bancul şi anulez premisa, făcând o analogie metaforică.

Găina albă este mai deşteaptă. Ea poate să facă ouă care s-o definească. Găina neagră nu poate decât să imite.

joi, 27 mai 2010

Hai provincia!

Am senzaţii aproape orgasmice când mă gândesc la faptul că pe podiumul Ligii I se află, în acest an, trei echipe din provincie. Aroganţa a pierdut monopolul de vreo trei ani. Şi-a luat-o peste botişorul murdar iar cei care au încercat să fie profesionişti, au reuşit. Şi se vede.

miercuri, 26 mai 2010

Iiiii-haaaaa!!!

Oamenii sunt nemulţumiţi. Aş vrea niţică revoluţie. Vreau să-i văd pe politicieni cu morcovu-n cur. Mi-ar plăcea să ştiu c-o să sufere cumva.

Vreau să ieşim din criză, dar nu înainte de-a vedea oameni în stradă urlând de furie.

Mi-ar plăcea să cred că suntem un popor care poate să ia atitudine măcar în ceasul al 12-lea, chiar şi după ce am lins picioarele celor care ne-au băgat mâinile în buzunare şi pe care i-am votat din nou la ultimele alegeri.

Românii îşi merită foamea şi am o oarecare satisfacţie când îi văd chinuiţi. Mai ales pe proştii care votează în funcţie de moaca simpatică şi carisma hăhăitoare. La foame cu voi!

Si dup-aia-n stradă.

luni, 24 mai 2010

Altare

Conştiinţa este măsura păcatului. Paradoxal, religia te umple de păcate pentru că îţi exacerbează conştiinţa (de cele mai multe ori, în mod artificial). Nu ştiu dacă acest fapt, în sine, este bun sau rău. Este bun pentru alţii şi rău pentru tine. Sau bun pentru tine atunci când binele altora devine binele tău.

Ştiu, însă, că religia înseamnă spiritualitate. Cred că oamenii religioşi sunt, uneori, mult mai fericiţi decât mine. Refugiul meu constă în anumite persoane, muzică bună, uneori literatură şi locuri frumoase.

Spiritualitatea şi disponibilitatea se susţin reciproc. Însă prima care apare este disponibilitatea.

Dacă tot nu pot să fiu spiritual oricând am chef (evident nu pot!), atunci prefer să profit de momentele de disponibilitate interacţionând cu acele persoane, ascultând muzică bună, citind sau mergând în locuri frumoase, decât ascultând predici ilogice sau rugandu-mă la himere.

Am, totuşi, nevoie de puţină raţiune ca să exist.

Viva la adoracion!

Cu o floare nu se face primăvara. Dar cu o cafea, da. Ador cafeaua şi foile de brusture.

Pentru o săptămână rotală



De la Denny citire.

Referinţe

"Obiectul de referinţă al unui ceas este un alt ceas."... Nu te poţi raporta decât la cei care-ţi seamănă.

duminică, 23 mai 2010

Culori

Deşi reprezintă, în esenţă, punctul de pornire al viitorului, "a începe" mă duce cu gândul la trecut. De multe ori, ne dăm seama care au fost începuturile unor aspecte esenţiale ale vieţii abia atunci când ele s-au consumat demult. Poate că şi astăzi începe ceva. Nu vom şti ce-a început decât în viitor, atunci când vom privi trecutul.

Călare pe motoare

Vreau un motor, un chopper greoi (ca să nu mă duc în cap la gropi) şi leneş (ca să nu fac variaţiuni pe-o coardă). Vreau să mă urc pe motor şi să plec. Vreau.

sâmbătă, 22 mai 2010

Zbor deasupra unui cuib de cuci

Mintea omului are tendinţa de a umpe spaţiile goale acolo unde acestea există. Mai ales atunci când spaţiile goale se sărută...

Uneori, omului i se pare c-a umplut golul, însă n-a făcut altceva decât să creeze un plin în altă parte. Golul a rămas acelaşi. Eroare de pilotaj. Poate dacă n-ar fi existat, încă am fi zburat stratosferic. Aşa, am revenit cu picioarele pe pământ...

Întotdeauna a fost un avion greoi şi bizar asamblat...

vineri, 21 mai 2010

Vino să visăm sub apă

Încep să tragă proştii la mine mai ceva ca sugarii la ţâţă. Îi hrănesc cu lapte.

Voiam să ţin un discurs despre prietenie, dar mi se pare inutil. De multe ori, e greu să-ţi dai seama cum ar trebui să fie un om pentru a-l considera prieten. Îţi vei da seama dacă ai sau nu un prieten atunci când te vei lovi de "aşa nu". Prietenul adevărat anevoie se cunoaşte.

Dacă nu pui întrebări, nu afli răspunsuri. Uneori, tocmai de-aia e bine să nu pui întrebări.

Cin' se-aseamănă, se-adună. Însă ipocriţii sunt o excepţie. Ăştia joacă după alte reguli, sfidează truismele şi se lipesc cu succes chiar şi de cei care nu le seamănă.

Ce face lipitoarea? Lipitoarea suge.

miercuri, 19 mai 2010

Văd trei sori când merg la mare...

Melodia asta îmi aduce aminte de seara superbă de 2 mai din Vamă, la un foc de tabără cu bere, Denny, Robert şi Vali, cu rockeri rotali şi băieţii de la Trupa Veche. Cu Traian supărat că nu poate să doarmă şi cu Jaja primind încurajări. Şi cu noi, neştiind unde-am nimerit, dar luând-o aşa cum e...


marți, 18 mai 2010

Discurs asupra plimbării

Cu unele persoane interacţionezi greu şi fiecare zi este o luptă cu ele şi cu tine însuţi. Tu eşti OK, ele sunt OK, dar combinaţia este nefericită.

Fiecare persoană apropiată nouă acţionează ca un catalizator asupra felului nostru de-a fi. Dar noi putem fi în multe feluri. Deşi vrei să te comporţi frumos şi să-ţi dai aere de domn, simpla prezenţă a unor oameni scoate din tine arogantul, agresivul, spiritul de competiţie şi ura.

În timp ce alte persoane te fac să simţi că trăieşti.

Pe cele din prima categorie le trimiţi la plimbare. N-au decât să-şi caute mix-ul magic în altă parte.

Configuraţia celor care-ţi sunt aproape se va schimba întotdeauna.

Doar timpul îmi va spune dacă a meritat să-i trimit pe unii la plimbare sau dacă a meritat să-i las pe alţii să se plimbe pe meleagurile celor pe care nu-i înţeleg.

Am lângă mine ceea ce vreau să am.

Nu ştiu pe cine interesează ceea ce scriu aici. Probabil doar pe mama. Da-mi este de ajuns.

Pentru de dimineaţă

Odihna merge întotdeauna cu o muzică bună.



Aşa, ca fapt divers

Cu cât eşti mai ţărancă în origini, cu atât te loveşte aroganţa mai tare de îndată ce poţi să le spui celor din satul tău c-ai ajuns mare la oraş, că nu faci oricui cafeaua, ci unui mare şmecher şi că tovarăşul de viaţă este supervizor.

Omiţând, desigur, să le explici prietenilor de acasă că arogantul supervizează trei tute de la degustările de salam din Selgros.

Mizeria ta de curvă slobozită este mizerie superioară, de rang direct proporţional cu statutul donatorului pe care-l ţii ascuns folosindu-te de-o strategie struţiliană (sic, bă Lorine!): băgând capul sub birou.

Nu ştiu ce mi-a venit. Mă culc. Am nevoie de somn.

duminică, 16 mai 2010

Bula lui Croif

"Am avut o viziune cu moartea în faţa ochilor."

sâmbătă, 15 mai 2010

Aburi de alcool

Cred că arta este rezultatul măiestriei de a cerne cu inovaţie ceea ce vrei cu adevărat să spui şi de a lăsa loc viselor celorlalţi.

vineri, 14 mai 2010

Şi-am zis pară de un măr,

minciună de adevăr,
şi-am zis pasăre de peşte,
descleştare de ce creşte,

E greu să ridici altar acolo unde au stat alţii cu curul.

joi, 13 mai 2010

Despre femilience

Bărbaţii emană teorii destinate posterităţii. Pe budă şi la bere.

Există două mari curente de opinie vizavi de femeile care au gagii.

Eu sunt metaforic şi le expun altfel, tocmai pentru că nu beau bere în acest moment şi nici nu tastez de pe budă.

1. Cu cât înaintează în vârstă şi a avut mai multe relaţii, femeia expiră. E ca o maşină. Ai cea mai mare satisfacţie atunci când învârţi tu primul cheia în contact. Ulterior, maşina îşi schimbă proprietarul şi devine din ce în ce mai uzată. La al patrulea sau al cincilea proprietar, poţi s-o dai la remat.

2. Asta cică e concepţie de oameni maturi. Femeia e ca şi cultura. În prima relaţie se comportă ca-n şcoala generală. În a doua, ca-n liceu, aprigă şi dureroasă. În a treia, e studentă, are simţ şi merge la fix. În a patra e ca o masterandă specialistă şi-ntr-a cincia deja se mărită definitiv cu domeniul, ştie de toate iar satisfacţiile sunt maxime. Experienţa o învaţă să nu greşească.

Concepţia lu' tata, simbolul experienţei masculine: Se spală şi e ca nouă.

miercuri, 12 mai 2010

Despre altruism? Numai de bine, ca să zic aşa...

ALTRUÍSM s.n. Atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine. – Din fr. altruisme. (DEX)

Uneori mă gândesc că nu există altruism. Chiar şi atunci când ajut o persoană, interesându-mă strict plăcerea ei şi fără să am vreun scop ascuns, o fac deoarece plăcerea ei îmi provoacă plăcere. Dacă ea nu simte plăcere, nu simt nici eu şi vreau să evit asta. Ajung, prin urmare, la plăcerea mea.

Cred că altruismul pur este apanajul unui psihopat. Dacă nu există altruism cu finalitate în propria plăcere, înseamnă că plăcerea celuilalt ca scop final este doar un capriciu sau o coincidenţă.

Dualitatea-i peste tot şi nu există sfinţi.

Celălalt om cu soluţia

Alex vine c-o soluţie şi mă inspiră. Dar cred că soluţia care i s-a arătat lui este cea de la capătul fatalist al situaţiei.

Eu văd o soluţie intermediara care poate împiedica apariţia necesităţii soluţiei ultime.

Puneţi-le plug.

Dar nu metrourilor care să-i dea la o parte pe sinucigaşi, ci oamenilor. Şomajul e naşpa, oamenii vor să muncească şi nu au unde. Un plug i-ar ajuta să treacă peste criză cu fruntea mai sus decât limita inferioară a posibilităţilor.

Există corporatişti idioţi care uită că rolul lor este acela de cal de povară, că lucrează pentru un om plin de bani şi că se umilesc în ultimul hal încercând să-l convingă pe multimiliardar că sunt ultra-mega-calificaţi şi că pot să-i producă de zece ori mai mulţi bani decât primesc.

Puneţi-le plug şi lăsaţi-i să are pe harta carierei. Ne vor scoate din criză.

Fir-aţi ai dracu' de şerpilieni!

Io, Lorin Ioan Fortună, mă rog la dumnezeu Titan pentru dezlegarea datei calendaristice zilnice cosmice supreme curente asupra aparatului circulator imunitar al lui Traian Băsescu.


Io, Andrei Areopagitul, mă rog la dumnezeu Balta Albă pentru dezlegarea datei calendaristice zilnice cosmice supreme curente asupra aparatului reproducator al ielelor şi al fetei verzi cu părul pădure.

De ce nu?

duminică, 9 mai 2010

Pentru că e duminică

Astăzi am avut o revelaţie. N-ascult muzică de underground. Nu sunt un adevărat...







sâmbătă, 8 mai 2010

Muriţi!

Când eşti student în România, se poate întâmpla să te numeri printre cei care urmează cursurile unei facultăţi de stat. Acolo se adună studenţii mai deştepţi şi cărora le place cartea. Pe la Spiru Haret e mai frumos pe holuri şi există mai mult negru în loc de cenuşiu.

Pentru unii de la Spiru: mă refer, în mod evident, la găuri negre şi materie cenuşie.

Dacă tot am lămurit-o p-asta, să trecem la nivelul următor.

Cum p*la mea să plătesc la FJSC 25 de milioane pe an doar ca să am acces la holurile lor dătătoare de reumatism şi la sălile de curs care nu sunt ale lor şi unde îmi agăţ blugii în cuie, după care să mă pună să-mi aduc eu de-acasă ceva de înregistrat pentru laboratorul de RADIO???

Ca să se-ngraşe grasul??? Ca să avem Mercedes, vito???

UPDATE: Cum să faci laborator de TV cu o doamnă profesoară care nu ştie să utilizeze camerele de filmat, care se uită la ele ca bunica la sateliţi şi care-şi pune studenţii să vorbească la pereţi şi la propriu???

UPDATE 2: Deşi FJSC n-a cheltuit, în mod evident, nimic cu tine în cadrul acelor laboratoare, dacă le pici trebuie să plăteşti 4 milioane jumate. Pentru că ei îţi ofera know-how. Futu-le-n cur de lepre lichefiate-n creier.

Artiştii vechi şi noi

Nevoile omului nu rămân neschimbate.

În ziua de azi, boemia costă. Nu mai poţi să fii boem dacă n-ai bani. Lui Lord i-a scăpat acest paradox.

Arta-i pentru barosani. Dacă nu eşti plin de caşcaval sau dacă n-ai pe cineva cu lovele care să-ţi dea să mănânci în timp ce tu creezi, ajungi să-ţi iroseşti talentul făcând contabilitate sau contabilizând eşecurile calitative.

Artistul sărac este specific României. La noi, dacă faci artă pură şi n-ai ceafa lată, mori de foame. La nemţi cică e altfel.

Pe malul Rinului, artistul e doar un boem îmbrăcat de firmă şi cu bani de buzunar pentru excursia din India unde caută suferinţa care să-l inspire. Da-i iese.

miercuri, 5 mai 2010

Portalul rotal către dimensiunea lor

România este o ţară din Uniunea Europeană iar Bucureştii sunt capitala sa. Ca orice oraş mare şi ca orice capitală, Bucureştii deţin o gară principală. Este gara cu care turiştii amatori de cale ferată intră pentru prima dată în contact.

Se numeşte Gara de Nord.

Dacă vrei să faci pipi în Gara de Nord, trebuie să mergi la un WC. Dacă eşti turist, nu-ţi trece prin cap să comanzi orice la Spring sau KFC ca să mergi să te pişi în buda lor semi-normală, ci cauţi un WC public.

Până la urmă îl găseşti, intri şi te minunezi.

Doamna care încasează leul de pişare pare o matroană ruptă dintr-un film c-un bordel parizian de la 1812. Are şi-o icoană agăţată pe perete, la dreapta ei şi îndreptată către vizitatori.

Muzica e rotală şi psihedelică. Mizeria, asemenea.

Budele sunt turceşti şi pline de căcat.

După ce faci pipi, vrei să te speli pe mâini. Săpunul arată aşa.


Se foloseşte aşa.


Dacă vrei apă caldă, un afiş te informează numaidecât unde o poţi găsi. Într-o găletuşă de plastic în care fusese, pe vremuri, smântână.


Dacă eşti atât de îndrăgostit de loc şi simţi nevoia să mai zăboveşti puţin ca să te primeneşti în acel colţ de rai, ie-te comedia naibii. Nu poţi.


Turism.