luni, 5 aprilie 2010

Odă bufetului

Când eram în şcoala generală (şi chiar mai târziu), la ţară exista bufetul, o rămăşiţă comunistă şi utilă a vremurilor de altădată.

Se numea "Bufet".

Acolo aveau video, pe vremea în care video-urile erau încă rare. Ne-adunam noi, copileţii şi câţiva băieţaşi mai mari decât noi, şi-o rugam pe patroană să ne pună şi nouă câte un film "cu batăi".

În timpul ăsta, cheltuiam suta de lei pe care mi-o dădea mama, cumpărând îngheţată, gume Turbo sau napolitane.

Ce vremuri...

Mai târziu, bufetul a devenit locul de întâlnire al sataniştilor di pi cientru. Acolo se dădea din cap pe ritmuri de black sau heavy metal, se bea alcool în cantităţi industriale şi era dezmăţ. Salve, tovarăşi!

Niciun comentariu: