duminică, 10 ianuarie 2010

Fiind băiet... (I)

Trăiesc nişte zile pline de dor. Poate datorită aerului uşor primăvăratic de-afară.

Mi-e dor de oameni, de lucruri şi de vremuri apuse.

Mi-e dor de anul I de facultate, când stăteam cu ei la cafea şi puneam lumea la cale în modul nostru simplist. Eram copilul trupei, nu ştiam să curăţ cartofi şi cheltuiam banii mamei în primele două săptămâni ale lunii. Câteodată mi-era foame, alteori eram euforic de la licori magice. Nimeni nu ştia pe unde umblu, plecam dimineaţa şi mă întorceam seara târziu.

De la seminarii nu lipseam.

Mă certam cu fetele, adormeam la cursul de statistică şi mă uitam după colege într-un mod lasciv. Când s-a înfundat buda, am plecat de-acasă.

Când veneam din Bucovina, găseam şapte oameni în camera mea. Adormeam printre ei sau îmi injectam cafea. Erau oameni faini...

Mai ales o fată al cărei nume l-am uitat, dar n-am uitat tot, iar când jucam table cu ea, băteam zarurile înspre mine ca să se-aplece atunci când îi vine rândul. Aţi putea să mă numiţi Ochi de Vultur.

Şi avea un frate care mai venea pe la noi şi care dormea c-un pistol sub pernă. Era blond, creţ, arăta ca un artist şi-avea nişte afaceri de rezolvat.

Mi-e dor de-atâtea alte lucruri, dar pe-astea nu vi le povestesc. Îmi place să cred că sunt un om discret.

Mi-e dor să beau o bere la Moş, un chelner bătrân şi genial care spunea bancuri faine. Sper din tot sufletul că este sănătos şi-i încântă şi pe alţii cu felui lui de-aşi face meseria, căci barul a fost ras de pe faţa pământului în anul imediat următor...

Mi-e dor de acea primăvară, de zgomotul tramvaiului de sub geam, de maşina lui Răzvan pe care-o lustruia în fiecare zi, de tampoanele aruncate pe jos, de somnambulismul Mihaelei, de jocurile pe calculator pe care le jucam cu Radu. Şi de mine, cel de-atunci, visător şi entuziast...

Pasarea Colibri - Vis de primavara

Ce post patetic...

5 comentarii:

Anonim spunea...

Mai,Ochi de Vultur,aceste amintiri nostalgice sunt frumoase,toti avem.Pe mine insa ma doare sufletul pentru cele doua saptamani cind nu mai aveai bani.De ce nu-mi spuneai?Suflet de mama.

YukiAme spunea...

e, hehe, you are getting old, my dear, :)

puisorul cufurit spunea...

Mama: Uite, nici acum n-am bani. Dar sunt satul. Cred ca strategia aici se-mpute, ar trebui sa ma imfometez ca sa fiu credibil. Hihi.

Yuki: Nu lovi si tu unde doare... Deja imi numara lumea firele albe. Lumea de 20 de ani... :(

YukiAme spunea...

lasa mai, ca batraneata-i frumoasa: stai, bei o bere toata noaptea, apoi la 11 te culci, ca altfel esti ametit toata saptamana; sambata stai acasa, faci curat, ca e nevoie de putina activitate fizica, iar seara te bagi frumos in pat cu un ceai si te uiti la un film, nimic prea violent, ca face rau la inima. Duminica te scoli mai tarziu, asa, pe la 8-8,30, te mai intaninzi, bei o cafeluta, papi de pranz si apoi iesi frumos la plimbare in parc. La 4 te intorci inapoi acasa sa te pregatesti pt. a doua zi si te gandesti cu drag ca abia astepti weekendul urmator sa te vezi cu prietenii la o bere( una).
:P

puisorul cufurit spunea...

Yuki: Cu prietenii care-s din ce in ce mai putini. Iar berea se va prelungi cu vaiete nostalgice dupa cei ce-am fost... :D