Ne radem, ne simtem bine

Suna telefonul. Proprietarul raspunde:
- Alo?
- Buna ziua! Gicu este acolo?
- Ati gresit numarul, nu cunosc niciun Gicu.
Dupa o ora, suna, din nou, telefonul:
- Alo?
- Buna ziua! Gicu este acolo?
- Nu, domnule, iar ati gresit numarul, m-ati sunat si-acum o ora si v-am spus ca nu cunosc niciun Gicu.
Dupa inca o ora:
- Alo?
- Buna ziua! Gicu este acolo?
Furie teribila. Tra la la.
Dupa inca o ora, ghiciti ce? Suna telefonul:
- Alo?
- Buna ziua! Sunt Gicu. M-a cautat cineva?

Daca ma cauta cineva in urmatoarele doua sau trei zile, sa afle ca voi fi de negasit. Voi fi un fel de Gicu. Asa cum Simonei Senzual ii place sa faca dragoste cum vrea ea, eu revin cand vreau eu. Ma duc sa respir aer curat, sa ma dau pe partie, sa m-arunc cu celofanul, sa beau bere, tuica si alte rahaturi, sa ma uit la munte si cate si mai cate.

Era si timpul. Atentie, venim!

Despre MMA

Tot aud in ultima vreme texte de genul "MMA e mardeala", "MMA nu are nimic nobil", "MMA sucks", "unde-s artele martiale traditionale?".

Artele martiale traditionale exista si ele. Dar mai exista MMA. Mixed Martial Arts. Reguli minime, cat sa nu mori in ring. In rest, orice.

Sigur ca uneori e mardeala penibila, mai ales la categoriile mici, unde aia pica greu (pentru ca nu primesc din greu) si unde-si dau pana-i lasa plamanul. Dar la categoria grea...

Ma intreb ce poate fi mai complex decat o lupta in sistemul MMA. De exemplu, la karate n-ai voie sa lovesti nu stiu cum. La Tai Kwan Do n-ai voie altfel. La kick box dai doar nu stiu cum. De lupta la sol nici nu poate fi vorba, desi acolo se deschid pentru luptator o multime de posibilitati.

Insa luptele in stil MMA arata, cu adevarat, de ce este in stare un luptator. Acolo sunt adevaratii practicanti de arte martiale. Un bun luptator de MMA este un bun luptator si-n viata reala. Acolo, textele de genul "e bun boxeur, dar nu-i bun la bataie" nu se mai aplica.

Si cine crede ca sistemul MMA nu are oameni in adevaratul inteles al cuvantului, cine crede ca acolo nu exista decat golani smardoi si agitati, sa se uite la Fedor Emelianenko. Iata un filmulet. Nu surprinde neaparat adevarata fata a lui Emelianenko. Din cate stiu eu, el e un baietas modest si simpatic. Numarul 1 mondial in ceea ce face.



P.S.: Daca va e mila de aia cum incaseaza, nu uitati ca se bat pe bani buni. Din cate stiu eu, Emelianenko castiga pentru o singura lupta 300000 de dolari (si nu-i cel mai bine platit). Indiferent daca invinge sau pierde. Ma rog, el doar invinge. Parc-as incasa si eu oleaca pentru doar o zecime din banii aia...

Sa "ma" explic

Imi tot spune lumea ca-s pesimist. Ca n-am incredere in rasa umana. In capacitatea oamenilor de a fi mai buni. In capacitatea societatii de a evolua. De-astea.

Asa e! N-am.

N-as vrea sa repet lucruri pe care le-am mai scris pe blog. Apropo: oare de ce le scriu?... Daca, in felul acesta, rudele o sa-nceapa sa creada ca-s nefericit? Poate c-ar trebui sa dau impresia ca plesnesc de bine... O sa iau in considerare aceasta varianta.

Si, pentru ca n-as vrea sa repet, nu repet. Dar in lume se petrec lucruri oribile. De care noi nici n-avem habar. Si poate ca e mai bine ca nu le stim. Daca le-am afla, prin absurd, cu totii intr-o buna zi cu soare...?

Daca le-am afla, ce? N-ar crede nimeni. Pentru ca omul nu crede sau ignora cu maretie ceea ce nu-i convine, ceea ce-l scoate pe el din carapacea defensiva in care s-a inchis.

Nu, n-am incredere in rasa umana si nici nu voi avea. Este hidoasa in ansamblul ei si-asa va ramane pentru foarte mult timp de-acum incolo. Cu toate acestea, exista si oameni care merita un respect desavarsit. Oameni in adevaratul inteles al cuvantului. OAMENI.

Dar vreau sa vorbesc despre altceva. Exista in lume si oameni cred ca va fi mai bine. Nu ducem lipsa de astfel de indivizi pe care ii admir pana la un punct, ii intalnim aproape in fiecare zi. Insa unii dintre ei ma sperie, sunt de-un optimism frate cu prostia. Ei cred ca nu stiu ce energii se vor abate asupra pamantului, cred un fel de mantuitor isi va face la un moment dat aparitia (a mai fost unul plin de intentii bune si oamenii au inceput sa se omoare in numele lui). Ei cred ca lumea evolueaza la nivel de empatie, la nivelul capacitatii de a face bine, la nivelul "umanizarii" oamenilor. Sau pur si simplu cred ca va fi mai bine pentru ca au nevoie sa creada ca va fi mai bine.

Nu c-as crede eu ca lumea involueaza. Ea doar sta pe loc de cand a luat fiinta. Omul din Roma antica era la fel de primitiv precum cel din zilele noastre, doar ca el nu se plimba cu masina pe strasse, nu-si spala curul gras in jacuzzi si nu vorbea la telefon. That's all.

Si acei oameni de-un optimism bizar reusesc, uneori, sa ma enerveze prin modul lor usor cretin in care percep lumea. Nu zic c-ar trebui sa cascam ochii doar la ce e rau. Daca facem asta, ne-a luat dracu pe toti. Dimpotriva, trebuie sa dam cat mai multa atentie aspectelor frumoase ale existentei noastre (da, stiu ca nu va vine sa credeti ca scriu eu asta, imi cer scuze). Cu toate acestea, cred c-ar fi bine sa constientizam si partea hidoasa a lumii, si lucrurile cu adevarat oribile care se petrec.

Pe cine sa invingi cand nu stii cu cine te lupti?...

I-auzi ia!

Cica exista un articol in "Sapte seri" ("Filmul cu nasturele") scris de-o tanti care se numeste Iulia David. Saracuta...

Articolul zice cam asa.

Urmarirea straniei aventuri a lui Benjamin Button poate incepe direct cu nuvela omonima a lui F. Scott Fitzgerald, care a inspirat filmul. Si puteti sa va opriti acolo. Arta are solutii eficiente cand timpul costa bani: de ce sa nu citesti in doar 30 de minute o poveste (buna) pe care filmul se chinuie sa o spuna (mai prost) in 166 min.?

De fapt, scenariul nici nu spune aceeasi poveste, dar asta nu e neaparat bine. In nuvela, Button se naste batran (la scara 1:1) cu minte de batran, in film, stranietatea cazului e diminuata, el se naste copil cu aspect de batran si minte de copil si nimeni nu se mai intreaba care-i problema.

Roth (scenaristul) preia fara umor ideea unui om care intinereste pe masura ce trec anii si, din satira sociala, povestea lui button degenereaza intr-un curs de make-up care ar trebui sa te faca sa plangi cand pomeneste de efemeritate.

Nu o sa-l vedeti pe Benjamin cum merge la gradinita alaturi de nepotul sau si cum e luat peste picior de propriul fiu. In film are alte treburi: se iubeste cu o dansatoare (ah, ce meserie trecatoare!), pleaca in lume ca sa-si protejeze fiica de eventualele neplaceri si mosteneste (guess what???) o fabrica de nasturi. Concesiile facute realismului intr-o poveste fantastica spulbera ironia si tot farmecul lui Fitzgerald.

..................................

Asa zice Iulia David. Manca-o-ar tata s-o manance.

Permiteti-mi s-o contrazic pe aceasta tanti. Are argumente bizare si nedemne de-o persoana care cica scrie prin reviste. De ce sa nu citesti in doar 30 de minute o poveste (buna) pe care filmul se chinuie sa o spuna (mai prost) in 166 min? De-aia!!! Daca ma screm oleaca, eu o zic in 5 minute. Asta inseamna ca nuvela pe care-o citesti in 30 de min e mai proasta?

Exista modalitati diferite de a face arta... "Arta are solutii eficiente cand timpul costa bani". Ce sa-ti povestesc... Atunci da-le dracu de lung metraje, hai sa ne uitam de-acu la filmulete de 5 min, time is money. Rahat.

Si, da, se naste batran si cu minte de copil. Dar un batran lovit (de ce altceva?) de batranete n-are minte de copil? Si filmul isi propune cumva sa fie de-un realism cras? Nu! Idea insasi e bizara... Si Iulica David se mai si contrazice: ba zice ca nu-i realist, ba zice ca e... Ma rog, e si ea inconstanta, ce, n-are voie?

Filmul dureaza destul de mult, dare n-are nimic in plus. Totul curge extrem de fin. Fiecare scena, fiecare personaj isi au locul lor. Iar filmul are un umor pe alocuri genial.

Si nu stiu de ce considera ea ca filmul ar fi trebuit sa fie o satira sociala. Cica filmul "degenereaza"... Eu ma-ndoiesc ca si-au propus sa ecranizeze nuvela, ci cred c-au vrut sa se inspire din ea. Si cand te inspiri dintr-o opera literara ca sa faci un film, ai libertate deplina sa schimbi ce vrei. Astia nu si-au propus in film sa faca satira sociala, pur si simplu si-au propus altceva.

Da-i greu la deal cu boii mici.

Si se facu lumina

S-au decernat premiile Oscar. N-o sa postez pe blog lista castigatorilor pentru ca cei care nu-i cunosc deja, nici nu sunt interesati de acest post. Deci as bate tastatura degeaba.

Le-am cam nimerit cu "Slumdog millionaire", desi m-asteptam sa fie marele invins al Oscarurilor. Dar iata ca marele invins este "The curious case of Benjamin Button", desi cred in continuare c-a fost un film mai bun din aproape toate punctele de vedere.

N-am inteles de ce Sean Penn este considerat ca fiind "marea surpriza". Cine a vazut "Milk", a remarcat fara doar si poate modul genial in care acest mare actor a interpretat rolul lui Harvey Milk.

Nu-s un specialist, sunt un simplu omulet caruia-i plac filmele. Si, repet, "The curious case of Benjamin Button" merita mai mult. Asa cum merita si anul trecut "There will be blood" in detrimentul lui "No country for old men". Dar de, specialistii "stie ce zice".

Notradamus de Crangasi

Am reusit sa vad patru dintre cele cinci filme nominalizate la Oscar la categoria "cel mai bun film". La "Frost/Nixon" n-am apucat sa ma uit. Poate altadata.

Nu sunt expert intr-ale filmului. Sunt doar un om caruia ii face mare placere sa se uite la un film si care apreciaza nu doar actiunea in sine, ci si modul in care filmul respectiv este realizat.

Si, ca orice om care tine un blog si care are dreptul sa-si exprime parerea (de novice), fac si eu niste mici previziuni. Nu stiu ce zic "specialistii", nu ma intereseaza parerea lor cu privire la potentialii castigatori ai diferitelor categorii de premii. Nevazand "Frost/Nixon", nu-l bag in predictii.

Cel mai bun film: "The curious case of Benjamin Button". E genial. Si, daca nu, "Slumdog millionaire". Aici am rezerve, ideea de baza a filmului e rasuflata, iar vreo doua sau trei chestii mi s-au parut ca nuca-n perete. Inclusiv dansul ala penibil de la final care parca da cu copita-n tot filmul atat de bine realizat.

Cel mai bun actor: Sean Penn ("Milk"). Imi pare rau ca n-am apucat sa vad "The wrestler". Am auzit ca Mickey Rourke joaca genial.

Cel mai bun regizor: David Fincher (”The Curious Case of Benjamin Button”) sau Danny Boyle (”Slumdog Millionaire”).

M-a cucerit coloana sonora din "The curious case of Benjamin Button", dar si cea din "Slumdog millionaire".

Sunt foarte curios cine va castiga.

Si astept cu nerabdare sa pot vedea filmele nominalizate la Oscar la categoria "cel mai bun film strain". Niste subtitrari se vadesc a fi necesare. Nu?...

Dialoguri rurale

- Bai, tu esti kamikaze!
- Ca cine?
- Kamikaze.
- Da' mikaze ăsta de-a cui e?

Dialoguri de criza (II)

- Acum, c-am intrat in criza, aveti vanzare la magazin asa cum aveati inainte?

- Da' de unde! Vanzarile au scazut foarte mult...

- La toate produsele, chiar si la cele alimentare?

- La toate! Chiar si la produsele alimentare! Lumea cumpara mult mai putin. Dar si gunoierii spun ca, de cand e criza asta economica, e mult mai putin gunoi. Pai daca lumea nu mai mananca!...

Dialoguri de criza (I)

- Alo!
- Alo, buna ziua! D-l A. S.?
- Dap.
- Ma numesc Xulescu Zetulici de la firma Cutare si v-am sunat in legatura cu CV-ul pe care l-ati trimis la firma noastra. Spuneti-mi, va rog, aveti experienta in domeniu?
- Pai nu scrie si-n CV ca n-am?
- Ba da, faceam doar o verificare... Spuneti-mi, sunteti student?
- Pai nu scrie si-n CV ca sunt?
- Scrie...
- Pai si de ce ma-ntrebati lucruri care apar si-n CV?... Ca nu sunteti primul care face asta...
- Uitati cum sta treaba... Eu am un numar de telefoane de dat, asa ca le dau... Dar firma noastra nu angajeaza studenti pentru ca n-au experienta, ne costa timp si sunt imprevizibili. Si-i criza economica... De fapt, nu prea mai angajam, nu stiu de ce ma mai pun astia pe mine sa dau telefoane...

Avem o agresivitate. Ce facem cu ea?

Mihaela nu intelege cum o natie s-ar mai putea razboi cu alta in 2009. Nici eu nu intelegeam. Si m-am tot gandit, nefiind, totusi, un mare ganditor. Nici macar unul mic. Dar cred ca-ncepe sa mi se contureze in minte un raspuns.

Omenirea a evoluat mult mai repede din punct de vedere tehnologic si cultural (desi aici exista semne de intrebare) decat din punct de vedere instinctual si empatic.

Omul este o fiinta agresiva. Foarte agresiva. Aceasta este natura umana. Nu trebuie sa fim martorii unor comportamente agresive pentru a deveni si noi agresivi. Noi suntem deja, numai ca agresivitatea sta frumusel in fiecare dintre noi in stare latenta. Agresivitatea celor din jurul nostru este doar un catalizator.

Copilul mic, in cele mai multe cazuri, nu a fost martorul unor comportamente agresive ale parintilor sai. Cu toate acestea, il apuca uneori damblaua si vrea sa-i crape capul colegului de joaca.

Ati citit "Imparatul mustelor" de William Golding? Este o carte fenomenala despre natura umana, este o carte geniala scrisa de un geniu care a luptat in razboi, care a vazut multe si care a intuit adevarata natura a omului. Care, cu ochii mintii, a dat pojghita de civilizatie la o parte si-a vazut uratul uman, a vazut un cap de porc infipt intr-o sulita.

Am citit undeva despre un experiment cu niste studenti care au participat de bunavoie la respectiva cercetare ce urma sa dureze un timp destul de indelungat. Nu tin minte detaliile, stiu doar ca unora li s-au dat arme, iar altora nu. Unii trebuiau sa joace rolul unor gardieni, iar ceilalti trebuiau sa joace rolul unor prizonieri. Oricare dintre ei se putea retrage oricand din cadrul experimentului.

Daca fiecare dintre ei isi juca la inceput rolul cu moderatie, ulterior "gardienii" au inceput sa se comporte cu o violenta iesita din comun. Multi dintre ei manifestau o agresivitate extrema cu semenii lor, cu cei care le erau egali din toate punctele de vedere inainte de a face parte din experimentul cu pricina.

Pentru ca un om care simte ca are puterea in maini incepe sa se creada un mic dumnezeu (exemplu: politistii aia mizerabili si basinosi care misuna peste tot, dar nu prind si nu apara pe nimeni). Omul isi reprima pornirile agresive doar pentru ca se teme sa nu fie taxat. Din punct de vedere fizic, social si/sau psihologic. Daca nu risca sa fie pedepsit, daca se simte in siguranta si daca nu are nimic de pierdut, omul devine o fiinta teribil de violenta.

Pentru ca, repet, aceasta este natura umana. Vor trebui sa treaca multe mii de ani (zeci de mii?) pana cand natura umana va deveni mai putin violenta decat este acum.

De-aia exista razboaie in 2009. De-aia sunt trimisi la moarte soldatii propriului tau popor pentru ca tu sa castigi din vanzare (legala sau ilegala) de armament. De-aia nu se doreste civilizarea tarilor din lumea a treia. De-aia se petrec crime oribile. De-aia lumea arata asa cum arata. De-aia.

Nu am incredere in capacitatea omenirii de a evolua in timpul vietii noastre, a copiilor, a nepotilor sau a stra-stra-stranepotilor nepotilor stranepotilor nostri.

Mai rezoneaza cineva cu cele scrise de mine, sau am ramas singur de aceasta data?

De-ale vietii...

Scriu cu foarte mare intarziere pe marginea acestui subiect dat fiind faptul ca abia acum am revenit de pe meleagurile Bucovinei unde am dat o fuga ca sa mai respir si altceva.

Scriu, deci, cu intarziere despre moartea lui Marian Cozma. O moarte violenta, mizerabila, nedemna de un sportiv si de un om de talia sa, atat la propriu cat si la figurat. O moarte de care au profitat unele posturi de televiziune ca sa faca show. Oribil.

De-a lungul timpului, au murit multi oameni din jurul meu, oameni pe care ii cunosteam si care mi-au fost in preajma, intr-un fel sau altul, in diferite momente ale vietii. Dar vestea mortii nimanui altcuiva nu m-a marcat mai puternic decat vestea mortii lui Cozma, un om pe care, totusi, nu l-am vazut decat la televizor.

Sunt un mare iubitor de handbal si ma uitam la Cozma ca la un Goliat. Pentru ca asta era: un mare om si un mare sportiv. In mintea mea, el simboliza forta si barbatia. Invincibilitatea. Era un sportiv pe care nu-l puteai tranti pe terenul de handbal.

Dar cand am aflat ca niste tigani borati l-au ucis miseleste c-un cutit, am simtit ca o mare parte din universul meu se prabuseste. Am simtit cum multe dintre lucrurile pe care le stiam despre lume se duc dracului.

Am avut, pentru cateva zile, o senzatie acuta de nesiguranta si nu sunt sigur ca mi-a trecut, pana acum, intru totul.

Daca Marian Cozma a murit subit si in acele groaznice conditii, eu de ce-as fi de neatins? Daca acea forta a naturii de 2,11 a fost strivita fatal de un tigan de 1,70, de un gandac mizerabil... eu cu ce sunt mai puternic pe lumea asta?

Cine sau ce imi garanteaza mie siguranta? Politistii aia umflati si aroganti care nu-s in stare sa prinda niciun smecher pe lumea asta si care nu se ocupa decat cu filarea unor curve pe centura si cu intrebari iscoditoare de genul "de unde vii?" atunci cand te plimbi si tu pe strada in fapt de seara? Raspuns: nimeni si nimic nu-mi garanteaza mie siguranta. Nu exista siguranta!

Imi trecea uneori prin minte faptul ca sportul pe care-l fac cu atata iregularitate este o investitie de viitor. Sportul iti fortifica organismul, te face sa te simti bine. Dar imi trecea prin minte (rar, ce-i drept) si infantila idee cum ca sportul mi-ar putea salva viata la un moment dat in cine stie ce moment critic.

Fals!

Un om se poate confrunta in viata, din punct de vedere fizic, cu doua tipuri de adversari.

In primul rand, exista ciumpalacii. Care lupta ca si tine cu aceleasi mijloace, cu mainile goale, pe care poti sa-i bati daca esti cat de cat sportiv sau robust sau care te pot bate daca esti un sfrijit, un prost incasator sau n-ai auzit in viata ta de garda sau de coaie. Si daca ti-o iei, ce? Nimic grav! Stai in casa cateva zile si te refaci, bucuros ca traiesti si ca se mai poate vorbi de-un orgoliu ranit.

In al doilea rand, insa, exista criminalii, oamenii fara scrupule, fara legi, fara nimic sfant si avand constiinta in pioneze. Astia lupta oricum, prin orice mijloace ca sa te vada pe tine la pamant daca le-ai stat in cale. Astia te lovesc in sira spinarii, astia iti rup gatul, astia iti sfarma craniul cu rozeta, astia scot cutitul si ti-l baga-n inima.

Cu astia nu te ajuta sportul pe care l-ai facut. Cu astia nu te ajuta nici macar cutitul, pentru ca nu l-ai folosi nici daca l-ai avea. Daca nu ai reusit sa-i eviti si, mai mult, daca n-ai fost iute de picior, esti un om mort! In trei zile vei incepe sa mirosi a hoit! Pentru ca tu ai constiinta! Pentru ca, uneori, ceea ce este adaptativ pentru societate, este dezadaptativ pentru individ.

Rezoneaza cineva cu cele scrise de mine? Sau am luat-o razna?

Interviu teluric cu Puisorul Cufurit

Leapsa de la Tomata careia ii multumesc pentru atentia acordata.

Leapsa despre carti. Intrebari si raspunsuri. Interviu cu maestrul Puisorul Cufurit, numai pe blogul cu acelasi nume. Tineti aproape!

1. Care este cea mai buna carte citita de tine?

Ie multe si ie bune, de aceea mi-e greu sa aleg o singura carte dintre toate cele care mi-au placut in mod deosebit. Si pentru ca nu exista in leapsa o intrebare privind scriitorul preferat, deplasez putin raspunsul, alegandu-l pe Jose Saramago.

2. Ai facut cadou carti?

Da. Si-i compatimesc pe cei care nu au cui sa ofere o carte.

3. Care este viitorul literaturii?

Nu stiu care este viitorul literaturii. Pot spune, insa, ca oamenii sunt din ce in ce mai putin capabili sa deosebeasca literatura buna de... cealalta. Marketingul isi spune cuvantul.

4. In ce limbi ai citit carti?

Romana.

5. Ce carti “celebre” nu ti-au placut?

"De veghe in lanul de secara". Nici macar nu l-am terminat, desi i-am promis lui Sorin c-o sa fiu baiat cuminte si-o sa duc la bun sfarsit aceasta actiune cu iz de corvoada.

6. Ce tara a produs cea mai buna literatura?

Buna din ce punct de vedere? Si cred ca ar fi fost mai nimerita intrebarea "ce cultura a produs...?"

7. Iei notite din cartile pe care le citesti?

Subliniez. In rest, detin memorie. Inca.

8. Cam cate carti ai citit pana acum?

Asta e una dintre cele mai stupide si/sau fanfaronice intrebari de profil care pot fi puse vreodata. O carte este purtatorul unui mesaj. Un mesaj care poate fi gandit si scris de multi dintre noi, fara a fi scriitori. Insa arta intervine prin modul in care mesajul este transmis.

Daca citesti o mie de carti si n-ai inteles nimic din ele, daca ai plans c-a murit catelusul schiop fara sa te intrebi de ce "l-a omorat" autorul, daca te-ai bucurat de bucuria eroului fara sa te intrebi de ce "l-a bucurat" autorul, daca te-ai revoltat urmarind evolutia unui erou fara sa te intrebi de ce "l-a uratit" autorul, daca te-a oripilat violul si end story, tin sa te asigur c-ai citit degeaba. Decat o suta de carti din care n-ai inteles nimic, mai bine zece pe care le-ai inteles fie si pe jumatate.

Intrebarea mi se pare a fi una pentru cei care vor sa pozeze in oameni culti. Dar, vai! nu ma impresioneaza bibliotecile impresionante sau numerele cu doua zerouri.

9. Cu ce carti ai dormit in brate de plictiseala?

Nu dorm cu o carte in brate. Am alte preferinte.

10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?

O pasiune, un mod de a-mi largi orizontul. Nu ma detasez de teluric atunci cand citesc (sorry, Simona Sensual!) si nu visez pierdut printre pagini. Imi cer scuze.

11. Care este cea mai scumpa carte pe care ai cumparat-o?

Cea pe care am cumparat-o din ultimii mei bani.

12. Care este cel mai tare final la o carte citita?

Cel care vine ca o completare si intregeste cartea. Nu ma intereseaza actiunea in sine. Cred ca-ncep sa "ma" repet. Asa-i la batranete.

13. Care este cea mai influenta carte citita de tine?

In principiu, o carte "influenta" este cea care ma face sa nu-mi para rau atunci cand stau in casa si-o citesc intr-o zi insorita, in loc sa ies afara si sa zburd ca o capra. Ups.

14 Care scriitor te-a influentat cel mai mult ?

Karl May. Deh, varsta... Ce vremuri...

15. Cat de repede citesti o carte?

Cat de repede pot. Ce intrebare...

16. Poate literatura sa schimbe lumea?

Cum adica s-o schimbe? Ma rog, sa spunem ca da, partial si la anumite niveluri. Se chinuie si ea cat poate. Ma gandesc ca, oricat de mult i-ai recita unui porc din Shakespeare, el tot in mocirla se va balaci. Merit batut la fundul gol pentru ca nu am incredere in omenire. Sunt un obraznic.

Leapsa merge la Simona, Alexandra si la cei doi mici boemi.

Despre mai mult decat una

N-as dori sa parasim registrul in care a fost scris ultimul post. De aceea tin sa va anunt faptul ca televiziunea Naţional TV a fost amendată cu 5.000 de lei pentru că moderatoarea unui concurs interactiv a avut o atitudine violentă când invita telespectatorii să participe la competiţie, fapt care putea să afecteze dezvoltarea psihică a minorilor, potrivit Consiliul Naţional al Audiovizualului. (Sursa: Evenimentul Zilei)

=)))))))))))

Si pentru ca ati fost obraznici si i-ati pus piedici Simonei Sensual, pentru ca radeti ca nesanatosii cand vi se spune sa va imaginati ca aspirati cu rectul boabe de orez ca sa faceti sex mai bine, pentru ca va amuzati de statura lui Boc, pentru ca nu credeti in Basescu, pentru ca nu ascultati manele, pentru ca nu va duceti la vot si va ignorati datoriile de cetateni, va prezint un filmulet pe care-l gasiti si pe site-ul mai sus "linkuit":



Asa sa va bata Dumnezeu. Obraznicilor. C-o vecina/soacra/nevasta ca asta.

Recomandari catre potul de televiziune National TV:

1. Este evident ca femeia are nevoie de un barbat. Baietii din studio sunt rugati sa organizeze o tragere la sorti cu biletele intr-un fes, in urma careia unul dintre ei sa se sacrifice si s-o satisfaca. Recomand echipament de protectie sau capacitati de bun incasator.

2. Rudotelul este foarte ieftin.

3. Ii recomand chiar si ei un echipament de protectie. Curand se va izbi spasmodic de pereti. Si nu de la orgasm.

P.S.: Daca o aveau nemtii, castigau razboiul.

Interviu cu Simona Sensual

O cunoasteti pe fatuca? Daca n-o cunoasteti, imi pare bine pentru voi, n-ati pierdut nimic. Nu este decat o alta banalitate blonda din peisajul "cultural" romanesc.

In revista "Tabu" a fost publicat un inteviu cu duduia mai sus amintita. N-am citit de mult timp asa ceva. Un interviu dement, savuros, care mi-a provocat o criza de ras. Ma rog, eu am un umor bizar. Dar daca nu m-ar fi amuzat teribil, n-a fi postat pe blog un articol cu un asemenea titlu care-mi va aduce vizitatori din acelasi aluat din care sunt facuti ciumpalacii care nimeresc mereu pe blogul cufurit cautand pe Google "jocuri porno".

I-auzi ia!

Simona Sensual s-a luptat să-şi câştige un loc de frunte în imaginarul erotic românesc şi noi suntem de părere că a reuşit (sa mori tu!!! se pare ca-n imaginarul meu erotic nu are loc nici macar la spate). Fostă olimpică la matematică (???), Simona şi-a dat seama că poate profita de trupul său ascunzându-şi mintea strălucită (???), astfel că a pozat goală, a prezentat emisiuni TV, a cântat cu Adrian Minune (ala canta???), organizează petreceri şi prezentări de modă. Ba mai mult, ţine un blog de „idei filosofice şi filozofice”, cum îi place ei să spună. (nu mai inteleg nimic din lumea in care traiesc)

Tabu: Te îndrăgosteşti des?
Simona: Nu mă îndrăgostesc des, dar când o fac, durează (e statornica). Cred că este un defect al meu.

Tabu: De ce vrei să te măriţi?
Simona: Ca orice fată la vârsta de 25 de ani, presată de societate, trebuie să mă mărit. (ignora societatea, Simona, nu te maritaaaaaaaaaa!!!)

Tabu: Ce înseamnă dragostea pentru tine?
Simona: Dragostea pentru mine este un ceva sacru, este singurul mod de a te detaşa de teluric şi să poţi să tinzi spre spiritual. Îmi dă putere să muncesc, îmi dă aripi să zbor, îmi dă încredere în propriile forţe, simt că trăiesc. ( =)))))) Nu vreti sa stiti care a fost reactia mea. Va asigur ca a fost una pur fiziologica. Telurica pana-n strafunduri.)

Tabu: Care e diferenţa dintre dragoste şi sex?
Simona: E o mare diferenţă, dragostea te face să pluteşti, sexul te face atlet. (probabil ca ea este un atlet plutitor)

Tabu: Dar legătura dintre ele?
Simona: Legătura este biologică, ambele fiind nevoi biologice. (da, dragostea e ca si cum ti-ar veni sa mananci si-apoi sa te caci)

Tabu: Tu îţi pui problema minte-corp?
Simona: În ce raport le vezi pe cele două? Nu îmi pun problema minte-corp, deoarece nu există nicio problemă cu niciuna dintre ele. (ai auzit, bai, Hurezene??? Patapieviciule!!! Liicene!!! Lasa-l pe Teflonila si ia aminte la modul in care se pune (sic!) o problema!).

Tabu: De ce ai ales să pozezi goală?
Simona: A fost o modalitate de a mă trata de inhibiţie şi timiditate. (era o fetita timida...)

Tabu: Cum îţi place să faci dragoste?
Simona: Îmi place să fac dragoste cum vreau eu. (bine ca nu detesti sa faci dragoste cum vrei tu, ar fi fost grav si bizar)

Tabu: Ce întrebare ai vrea să ţi se pună (sa i se puna? uuu!) şi nu ţi-a pus-o nimeni?
Simona: Cum reuşesc să rămân în picioare după atâtea piedici şi răutăţi ale oamenilor? (oamenii ie rai si scroafe)

Tabu: Şi cum reuşeşti? (sprijinindu-se de perete)
Simona: Sub lumina reflectoarelor, nu mulţi cunosc valoarea lui PI. Şi mai puţini ştiu teorema lui Pitagora. Reuşesc prin credinţa în Dumnezeu. Pupici!

Finalul e apoteotic. Dupa atata imbarligatura matematica... pupici!

Prieteni, voi ati citit ce-am citit si eu??? Sau m-am dilit la cap???

Ce pot sa mai spun?... Pupici!