luni, 21 decembrie 2009

Raport de opinie pubică

N-am încredere în sondajele de opinie şi-n statisticile de după.

Cand prestam eu pe teren, la un moment dat, pentru o mare companie, am fost trimis de către o şefă punkeriţă şi mahmură să racolez oameni şi să-i pun sa bage cafea în ei până îi ia dracu.

Cu mine, în acelaşi loc, mai lucra un ţigan înalt şi urât ca noaptea, galben la faţă, jerpelit şi îmbrăcat în jachetă de piele.

Eu nu convingeam pe nimeni cu moaca mea de intelectual.

El convingea. Cu mine au urcat vreo doi, cu el au urcat vreo optişpe ca să crape de cofeină. Femei. N-am înţeles cum reuşea.

M-am enervat şi-am dat telefoane. Mi-au venit prietenii. Aşa se face treaba.

Altă dată trebuia să număr, alături de-o frumoasă domnişoară, câţi oameni intră şi ies din Unirea.

Stăteam cu curul pe-o bordură, socializam cu cerşetorii, reuşind să le prindem toate manevrele şi, în plus, vorbeam de-ale noastre. Era de pe lângă Bucovina şi-aveam şi nişte prieteni comuni.

O dată la câteva minute, ne apucam de ţăcănit la aparat alandala, aşa, după chef, după care făceam tabelul şi spuneam: între doişpe şi unu, au intrat 2247 şi-au ieşit 2110. Semnat şi hai sictir. Predam ştafeta unor oameni care păreau şi mai nesimţiţi decât noi.

P.S.: În seara cu pricina a fost şi-o şedinţă. Ceva teribil. Punkeriţa era ofticată şi-şi dădea importanţă, având ca audienţă persoana mea, trei tute sărace cu duhul, un băiet părăsit de femeie cu trei zile înainte şi foarte suspinând, vai, era fată bună, ah, oh, şi ţiganul ăla jerpelit. Cu toţii mestecam gumă şi râgâiam după băutura aia acidulată pe care-am băut-o din bugetul proiectului.

Niciun comentariu: