marți, 22 decembrie 2009

Din nou despre oameni faini

Astăzi am avut nişte treabă. Am renunţat să mă mai deplasez cu cilii personali şi-am urcat în maşina lu' tata, îndreptându-mă vertiginos către Scroviştea.

Am ieşit nesperat de bine din Bucureşti şi-am intrat nebănuit de greu în Scroviştea.

Am trăit o experienţă neasemuită, dulceaţă inedită.

Acolo, pe acel tărâm de basm, nu a intrat niciodată plugul în această iarnă şi probabil că ramurile dezgolite şi pline de zăpadă n-au văzut un utilaj de dezăpezire de când a crăpat Burebista.

Prin pădurea Scoviştei te simţi ca personajul principal din Bloodmoon, add-on-ul de la Morrowind. Doar că mai trece câte o maşină.

Şi cum derapam eu aşa, timid dar sexy, stând în curul unui Logan care stătea în curul unui alt Logan, vine o maşină din sens opus.

Trag spre dreapta ca să avem loc şi-mi fuge roata mea echipată pentru vară. În şanţ, cu tot cu maşină.

Aici e duda.

Că s-au dat cu toţii jos din toate maşinile, au venit la mine, au pus umărul şi mi-au scos trotineta. Nu credeam că mai există solidaritate. Mi se părea un concept învechit precum monoclul la carnaval.

Dar se pare că nu. Oameni faini.

E un post despre speranţă în pragul Sfintelor Sărbători.

Glumesc. Dar ideea rămâne în picioare.

4 comentarii:

Rozalia spunea...

si eu am ajutat niste oameni, as well, ca au ramas impotmoliti in fata noastra si nu puteam noi sa avansam, dar ideea e ca I helped too :D

puisorul cufurit spunea...

Rozoyama: Pai nu, băi Rozy, că tu ai ajutat ca să poţi să treci. Toţi cei care m-au ajutat pe mine putau să treacă bine mersi. Eu eram destul de în şanţ, nu pe şosea. E ca şi cum un cămătar s-ar lăuda că-i filantrop pentru că ţi-a dat ţie bani. Cu dobândă şi-n interes personal, dar ţi-a dat. :P

Rozalia spunea...

Eh... nu tocmai... puteam trece, cu greu dar se putea ocoli masina impotmolita, dar eu chiar am vrut sa ajut. Ia zi, tie nu ti-a trecut viata prin fata ochilor cand te-ai vazut in sant, ca aia de la televizor din povestile cu "Iadul Alb"? :))

puisorul cufurit spunea...

Rozy: In mod sigur, bratele tale de bucuresteanca au facut diferenta. :)) Si nu mi-a trecut nimic prin fata ochilor. Era sa mor de vreo trei sau patru ori in viata, ca sa-mi mai treaca ceva prin fata ochilor atunci cand imi intra masina intr-un sant... :))