miercuri, 4 noiembrie 2009

Eseu despre nimic

Cand era viata mica, a fost intoarsa de la ţâţă. Ii dăm lapte, nu-i dăm lapte. Să sugă.

De aceea, fiintand cu spor pe lumea asta si beneficiind de aceasta entitate înţărcată de nenumarate ori, ne confruntam cu lucruri absurde, cu aberatii sau cu aspecte intoarse cu josu-n cap sau cu susu-n cur.

Astept, uneori, sa citesc si eu o carte si intreaga mea viata sa se schimbe. Dar nu acea carte pamukiana care ma trimite-n valtoare, ci una care sa ma scoata de-acolo iar "viata cea noua" sa se manifeste in sens invers.

Existenta mi se pare un banc sec. Si absurd. Iar cand am citit si eu, incultul, niste Kafka, mi-a fost greu sa sesizez absurdul, caci totul mi se parea, de cele mai multe ori, de o logica implacabila.

Poate-s bolnav de gripa porcina.

Am lalait-o destul. Tot ce voiam sa zic este ca.

Atunci cand ai cu cine, n-ai cu ce. Si cand ai cu ce, n-ai cu cine.

Cand ai cu cine si ai cu ce, te numesti Bill Gates.

2 comentarii:

fratausheanca spunea...

Daca nu "vorbeam" acele 5 min cu tine aseara, nu intelegeam nimic, iar... me stupid me :)).
Sper sa fie bine si sa reusiti :). Fii un bun "pastor" :)), nimfule!
Vezi ca daca te simti ratacit uneori, sa stii ca esti in Cluj :)).
6 in aer :D!

puisorul cufurit spunea...

Fratausheanca: Sa fie, sa fie! Abia astept sa ma ratacesc in Cluj si sa stam la un pahar ca doi vajnici tovarasi. Bani sa fie. Ah, viata crunta. :))