vineri, 13 noiembrie 2009

Bacilul lui porc

Nu stiu cati dintre voi citesc putinele comentarii de pe blogul cufurit, insa n-as vrea sa omiteti poezioara de mai jos care mi-a fost trimisa de molecula si-a sa marinimie:

Prea onorate doamne,
Distins auditor!
Subiectul odei mele e-atat de-ngrozitor
E vorba de bacterii si de tuberculoza
Precum vedeti,
Un subiect anume facut pentru poeti
O, nu va fie teama... si dracul este negru
Cand sta sa-l zugraveasca un iconar integru,
Bacilul despre care as vrea sa va vorbesc
Se afla-aici in sala... stiu bine ca m-asculta,
Dar nu vrea sa-si tradeze prezenta lui oculta.
Intrarea n-a platit-o fiindca-i mititel,
Dar unde-i lume multa acolo e si el!
il intalnesti oriunde:
In berarii, pe strada, la cinematograf;
Ii place sa se joace cu alti bacili in praf;
Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul,
Si peste tot se tine de bietul om ca scaiul,
In fabrica, la scoala sau pe trotuar hai-hui,
Dar peste tot isi vede de-afacerile lui!
La primarii el este „consilier de drept“
Si, tare-n atmosfera comunelor urbane,
E cel mai mare dusman al speciei umane...
Cum toata lumea stie, microbul se propaga
Prin aer, prin contactul cu un bolnav in casa,
Prin lapte si prin carne de vaca ofticoasa,
Dar mai ales sarutul, cand cade pe-un teren
Prielnic, raspandeste agentul patogen.
Deci n-ar fi rau, fiindca prudenta e de aur,
Sa va feriti din calea acestui mic balaur
Si orice om cuminte sa cugete mai des
Ca n-are nici o graba si nici un iteres
Sa moara de ftizie...
Ca poate sa-si aleaga o alta maladie
Sau poate sa-si dea singur in cap c-o caramida,
In caz cand existenta ii pare insipida;
Dar daca-i place viata si soarele, atunci
E bine sa respecte aceste vechi porunci,
Mai sigura, mai prompta si mai putin stupida...
Pe care medicina de-un veac i le prescrie
Si dumenalui se face mereu ca nu le stie:
Sa nu stai toata ziua varat cu nasu-n scripte,
Iar laptele si carnea sa fie bine fripte.
In orice alimente si-n orice bautura
Sa puneti acid fenic nu mult: o picatura...
Si cel putin o data la doua saptamani
Tot omul sa se spele pe fata si pe maini...
La posta sau la gara (si-n orice loc murdar)
E obligat tot omul sa scuipe-n buzunar,
Ca pe podea nu-i voie decat in caz de boala...
Iar cand te duci la teatru sau intri in vreo scoala
Si aerul de-acolo iti pare echivoc,
E mai recomandabil sa nu respiri de loc...
Acei ce au bronsita sau tuse magareasca,
De semenii lor teferi grozav sa se fereasca!
Sa nu-si mai piarda noaptea cu lucruri nepermise,
Sa tina toata iarna ferestrele deschise
Rareste-o cu tutunul, mai lasa bautura!...
Iar daca, din pacate, vrei sa-ti apropii gura
De epiderma unei persoane din elita,
Oricat ar fi persoana accea de grabita,
La locul ce urmeaza sa fie sarutat
Sa dai intai c-o carpa muiata-n sublimat.
Ori, ca sa fiti mai siguri de viata, eu va zic:
Nu sarutati nici mana, nici gura, nici... nimic!

Cred ca e un fragment din "Bacilul lui Koch" a lui Topirceanu.

2 comentarii:

starchim01 spunea...

Superbă poezie.O fi și adevărată oare?

molecula spunea...

e adevarata, e de Toparceanu cum spunea si Puisorul, dar aceea este selectia mea :D