vineri, 6 noiembrie 2009

Amintiri

Mi-am adus aminte de o perioada a existentei mele.

Locuinta mea de vara/ Era la tara/ Acolo era sa mor/.../Beat de soare/ Si parlit ingrozitor.

Pardon, acolo am invatat sa traiesc.

Si aveam intr-o vara trei straturi lungi de ceapa de plivit. Atat imi daduse mama pe cap, ale dracului straturi buruienoase, munca migaloasa care-mi intindea nervii la maximum si ma facea sa ma intreb de ce nu m-am nascut in Sahara unde nu creste nimic. Mi s-a parut colosal, biata mama, iar eu aveam nevoie de conditii optime ca sa performez in rolul de plivitor, sic, d-na Stefanel.

Aveam nevoie de timp de lectura in pauza, dupa cei 20 de cm de tura reglementati prin legea pamantului, si un radio pe ogor.

Imaginati-va.

Un tanar proaspat intrat in adolescenta, cu pantaloni scurti dungati, parul cret, ochelari cu lentile mari ca la 1800, ars de soare, schelet dezvoltat si musculatura rahitica, plivind pe ritmuri de genul:



sau


si mai ales

Ce moravuri si ce vremuri... Ulterior, am inceput sa le simt altfel...

P.S.: Daca deranjam vecinii, mi se batea in gard.

3 comentarii:

denny spunea...

Am devenit melancolica... Nu am mai ascultat Talisman de foarte multa vreme, si melodiile astea mi-au adus si mie aminte de "vremurile de altadata"... (am ajuns sa vorbesc ca o baba, daca o sa ma auzi vreodata incepand o conversatie cu vorbe de genul "pe vremea mea...", sa nu te miri :D )
P.S.: ce adolescenta zbuciumata ai avut :)

molecula spunea...

ce frumos era, chiar...eu aveam voie sa ma ocup de iepuri...dar din cauza mea au suferit de obezitate micutii si de atunci am avut voie ori sa alerg gainile prin curte, ori sa merg cu caruta si sa privesc cum se fac muncile campului sau sa ies frumusel pe ulita cu ceilalti copchii ai satului :))

puisorul cufurit spunea...

Denny: Foarte zbuciumata. :))

Molecula: Iesitul pe ulita avea un farmec aparte. Desi eu ieseam pur si simplu in sat. Oriunde. Aveam o larga raspandire. :))