sâmbătă, 10 octombrie 2009

Mamica neagra

Tigancile sunt nenumarate. As propune numararea lor, mai ales ca toamna se numara tigancile.

Vazand ieri una bucata tiganca voluptuoasă, fustouasă si cerşetuoasă plimband un plod de culoare similara, "ce mamica!", zic eu, plin de misto acru si dorinta simulata, insa tovarasul de plimbare/tenis/si altele are suflet de artist si dă-i la fredonat:

Ce mamica trece strada
Si e neagra, vai de noi,
Chiar si veacul se opreste
Si privind-o, se gandeste
Cum s-o stearga inapoi!

Ca un om fara de minte,
Numai eu merg inainte.
Toti imi striga, esti nebun!?
Dar de ce imi este draga
Si iubesc mamica neagra,
Asta n-am cum sa le-o spun.

Nu te speria, mamico,
Chiar de spune lumea-ntreaga
C-ai avea pe inserate
Ochii de mamica neagra,
Daca tu provoci dezastre,
Doar dezastrul meu sa fii,
S*** **** viata toata,
Si de zece ori pe zi.

Sunt un iubitor al artelor care ma-nconjor numai cu artisti.

Niciun comentariu: