vineri, 30 octombrie 2009

Amintire cu haiduci

Interzis mamelor. Mama, iesi afara!

Astazi mi-am adus aminte de vremurile grele in momentul in care am ramas fara zahar.

De-a lungul studentiei mele relativ longevive am ramas adeseori fara mancare sau bani. La un moment dat, prin anul I, m-am hranit trei zile cu o bucatica de chec facut de mama. O felie pe zi, o lipsa crunta de calorii si un colt de paine.

Tot prin acea perioada in care banii se duceau in primele doua saptamani, iar urmatoarele doua se numeau "studentie", detineam 4500 de lei. Vechi. Painea costa 5000 la buticul de pe colt. Singurul din zona.

Dar ia 500 de unde nu-s! Ei, as... Am adulmecat eu cat am adulmecat si i-am zarit sub un dulap masiv, greoi si mare cat o zi de post. M-am incordat de mi s-au bulbucat ochii, am mutat dulapul, am scos moneda salvatoare si-am mers dupa paine. Oricum, altceva nu mai aveam de mancare.

Popescu radea. Popescu era prost.

Dar nu toate lucrurile bizare s-au intamplat in anul I. Cand am ramas odata fara cafea si fara banii necesari achizitionarii unui alt pachet, puneam zatul din nou la fiert. Rezultatul? O cafea comunista cu gust de posirca, dar cu efectul placebo strans bine in chingi.

Pont: Daca te culci devreme, scutesti o masa.

Unde am gasit zahar? Pe fundul unei masini de macinat. Doua lingurite. Se numeste "adaptare la mediu".

Mama, stai linistita, am bani. Inca. Doar ca ploua afara si mi-a fost greu sa merg sa-mi cumpar.

(Poate ca) va urma.

3 comentarii:

Anonim spunea...

offtopic:

am mai auzit una: deontologu cand se duce la tara el de fapt se duce "la ranch"

mare ti-e gradina...

puisorul cufurit spunea...

Huh?

Magda spunea...

Finally si eu pe aici...
ai stofa de narator, muscator pe alocuri, ironic... dar in mod cert rafinat!
Toate cele bune!

p.s.: Dor de Bucovina!