sâmbătă, 19 septembrie 2009

Despre abisuri cerebrale (II)

Eu, o diva si ai sai parinti intr-o masina mica, printr-o ciudata conjunctura si ironie a sortii.

Aceeasi diva.

La un moment dat, miroase a cacat. Era evident ca cineva mancase stricat.

Diva se agita ca o furnicuta si deschide gurita maaare:

"Ah, dar ce urat miroase!... Poate o fi venit de-afara, sau de la masina din fata, cine stie ce transporta..."

Daca taceai, nebasinoasa ramaneai. As fi crezut c-a fost tac'tu.

Un comentariu:

Rozalia spunea...

am avut o zi cam aiurea.
apoi am citit asta si-am ras =))