marți, 8 septembrie 2009

Da' de ce?

Inteleg sa te bucuri cand e ziua ta pana la varsta de 18 ani. Sau chiar 20, pentru ca schimbi prefixul si incepi sa te crezi om mare. Dar a te bucura c-ai imbatranit c-un an dupa venerabila varsta de 20 de ani, e ca si cum te-ai bucura ca ti-a mai cazut un dinte si ca incepe sa devina necesar sa sugi tot felul de chestii.

Parerea mea.

Pe langa asta, sa zicem ca vreun parinte darnic iti scapa niste bani in plus, tu fiind, dupa cum spunea un mare clasic in viata (suav, blond si inocent): "o lepra care nu munceste".

Pai te poti bucura de ei? Nu! Ca (cica) tre' sa dai de baut.

Nu, nu e ziua mea. Ma gandeam doar.

2 comentarii:

Rozalia spunea...

stii ce-am descoperit?
ca nu stiu cand e ziua ta... so?

puisorul cufurit spunea...

Rozi: :D