marți, 30 iunie 2009

Banuiala, bat-o vina...

De cand ma stiu, am fost banuit de multe chestii. Am fost banuit de lasitate. Pentru ca pana printr-a 7-a eram foarte mic si rahitic, dar fugeam repede.

Am fost banuit de tradare, dar n-am tradat in viata mea. Pentru ca mi-a spus mama, cand eram mic, faptul ca tradarea si pâra sunt niste demersuri lesne de blamat de catre opinia publica, iar sanctiunile morale pe care le-as putea suporta ar putea fi covarsitoare pentru un psihic in formare asa cum era cel de care dispuneam in acel moment.

Ma rog, mi-a spus ca-i urrrrrrât sa pârăsc.

Am fost banuit de rea credinta, de non-combat sau de lipsa capacitatii de a pocni un om.

Am pocnit mai multi.

Am fost banuit de satanism, dar inca n-am ars niciun manelist pe rug.

Am fost banuit de vandalism. Dar n-am vandalizat nimic. Si nici nu i-am dat in gât pe aia care-au facut-o.

Dar niciodata nu am fost banuit de prostie.

Schimband putin nuanta, faţa mea a primit, pana acum, o multitudine de etichete.

Mi s-a spus ca-s ochelarist. Profund adevarat.

Mi s-a spus "aragaz cu patru ochi". Clasic si lipsit de imaginatie. Si, pe deasupra, neadevarat.

Mi s-a spus ca am faţă de pămpălău. Adevarat si mi-o asum.

La un moment dat, s-a mirat unul, furios la culme: "Ia uite, ma, ce faţă are ăsta!!!". Am preferat s-o iau ca pe-un compliment.

Dar niciodata nu mi s-a spus ca am faţă de prost.

Pana azi.

Am propus executarea unor schiuri dintr-o cruce care s-ar afla pe mormantul apartinand distinsei doamne care a ramas gestanta intr-o zi de vara si care l-a slobozit primavara direct mocirla care s-a format in urma topirii zapezilor din satele de munte.

Completare

Nu i-am inclus, in mod intentionat, pe cei care asculta mai multe genuri de muzica. Asa cum ar fi Alecs sau cum as fi eu. Cu toate acestea, noi suntem o specie care ne hranim cu manelisti. Iar eu vanez, uneori, houseri zgomotosi. Pentru diversitatea hranei.

Imi imaginez o arena, asa cum erau cele in care se luptau vajnicii gladiatori, in care manelistii sa fie dati la punkeri furiosi. Sau la rockeri. Sa fie carnagiu. Sa curga sange. Sa simta pe pielea lor puterea furiei milenare.

De asemenea, nu i-am inclus in magnifica schema pe cei care asculta muzica populara. Autentica sau nu. Astia-s o specie aparte. Sunt ca veveritele de noapte.

Am uitat sa specific faptul ca, intr-adevar, rockerii si punkerii vaneaza uneori impreuna. Manelisti.

P.S.: Alecs a tinut sa se consemneze faptul ca asculta si muzica irlandeza.

P.S.2: Si eu la fel.

Despre lantul audio-trofic

Inspirat de ideile lui Alecs, am incercat sa-mi imaginez care este lantul trofic ce razbate transant in mentalul colectiv. Dar, pentru acest demers epuizant, voi avea nevoie de ajutorul vostru.

Exista, fara doar si poate, un nucleu al nucleului, format din rockeri, punkeri si manelisti. Fiecare este dusmanul natural al celorlalti.

Undeva, in afara acestui nucleu al nucleului, se afla cei care asculta doar muzica house. Unii dintre acestia urasc manelele, dar foarte putini manelisti ii urasc pe "houseri", deoarece aceste doua specii se intrec mereu in zgomot urban, deci au anumite afinitati.

Houserii si punkerii se detesta reciproc. Acelasi sentiment de agitatie motrico-intelectuala survine si atunci cand houserii au de-a face cu rockerii, insa aici exista o mica sansa de reconciliere. Se dispretuiesc, dar nu dezgroapa oficial securea razboiului.

Acestia reprezinta, cu totii, Nucleul.

In afara nucleului, am considerat adecvat sa-i plasez pe rapperi. Acestia detesta Nucleul si tot ce tine de societate, mama, curve, politisti si Eminescu. Dar pe Nucleu il doare-n cur de rapperi.

De asemenea, tot in afara Nucleului se afla cei care asculta muzica clasica, deci sunt culti in cap. Intre acestia si Nucleu exista un mare semn de intrebare. Nimeni nu intelege nimic. Insa exista o anumita afinitate intre "clasici" si rockeri.

"Clasicii" si rapperii se uita unii la altii ca viteii la poarta noua.

Toti cei pe care i-am mentionat mai sus le dau la coaie celor care urasc muzica.

Am facut si un desen ca sa intelegeti mai bine modul in care privesc fenomenul.


Analizand schema de mai sus, putem observa faptul ca cei mai indicati pentru extirparea manelistilor sunt punkerii si rockerii, daca s-ar inmulti si ar destabiliza lantul trofic care este, pana acum, relativ echilibrat. Sau daca, vorba lui Alecs, ar exista o armata de punkeri (sau de rockeri) imensi, de doi metri si zece si o suta cincizeci de kile, amatori de rugby.

Desi cred ca strategia cea mai nimerita ar fi o astfel de armata, dar care sa fie formata din "houseri" indoctrinati, pentru ca, nu-i asa, manelistii nu vaneaza "houseri" decat in situatii exceptionale si nu s-ar astepta la o astfel de mutare.

Ma indoiesc c-am putea gasi un dram de agresivitate cotropitoare la cei care il asculta pe Beethoven.

P.S.: Astept cu nerabdare completari.

luni, 29 iunie 2009

Unde-a disparut agitatia emo?

Tin sa ma declar profund dezamagit de activitatea emochizilor (emochid = englezescul "emotional kid" = persoana care se deosebeste de oamenii de rand prin frezura facuta cu flexul si alura de spectre nedefinite care bantuie si plang frecvent).

Hippiotii au rezistat ani buni si-i putem admira si astazi, satanistii vor trai pe vecie (chiar daca ei nu cred in ea), iar neonazistii se zbat de zor sa agate femei prin teribilismul lor.

Numai emochizii mi se par pe cale de disparitie. Ce dracu, ma, tocmai acu v-ati gasit s-o lasati mai moale, cand e criza si-aveati zeci de motive sa va crestati cu lama?

Sau nu mai aveti bani de lame?...

Three is an orgy...

Ce-am ascultat aseara datorita Marilenei. Danke.

duminică, 28 iunie 2009

Poti sa-mi dai un pufulete?

Tocmai voiam sa comentez pe marginea unei hidosenii, dar am observat ca deontologul mi-a luat-o, ca de obicei, inainte.

Astept cu nerabdare o reclama care sa arate in felul urmator.

O grenada cu fragmentare cade in mijlocul unei multimi. O schija ii reteaza capul unei femei, creierul i se prelinge pe asfalt iar ea moare in spasme. Un om isi ridica mana de pe caldaram si intreaba cine vrea sa faca un scandenberg, iar un altul urla curpins de fiorii mortii pentru ca si-a pierdut adidasii cu tot cu picioare. Sangele curge in valuri iar urletele sfasie vazduhul. Lumea este cuprinsa de groaza, un om isi aduna matele de pe jos precum Toma Alimos iar altul isi vomita fierea de la atata oroare.

Faci ce vrei, dar stii ce faci? Scuteste-ti copiii de chinuri! Foloseste prezervativul!

Bai, oameni buni, chiar vine apocalipsa?...

sâmbătă, 27 iunie 2009

Furtuna din Radauti

Radautiul e un orasel simpatic, situat la granita cu Florida. Cand treci podul Vladichii, ajungi la Miami Beach. Iar dincolo de 1 Mai si de toloaca dinspre Fratauti, veti gasi Mexicul si niste ciobani in sombrero pascand o turma de capre.

Probabil aceasta este cauza din care s-a abatut, pe data de 23 iunie a.c., o tornada asupra orasului. N-a smuls vacile din radacini, dar copacii din grajduri s-au ridicat la cer. Babele plangeau, copiii urlau, acoperisurile se zvarcoleau in aer iar pocaitii s-au apucat sa se roage, zicand ca vine apocalipsa si c-o sa ne ia dracu pe toti, numai pe ei nu.

Ce-a ramas dupa furtuna, veti vedea imediat.



Bai radautenilor, va spun eu ce s-a intamplat: v-a batut d-zeu ca sunteti hapsani! Nu va mai ajunge! Umblati toata viata dupa avere, atata stiti sa faceti! Zicea bine nebuna de pe Lipscani: vine apocalipsa!

Stiti solutia, nu?

Mancati usturoi!

Geamul meu se face praf

Ma scol dimineata, nu ma duc la metrou. Ci in parcare ca sa ma-mbarc intr-un automobil, fredonand "Lumi albe" de la Chilian. Lumile albe mai erau cum erau, insa cele argintii, culoare metalizata, se facusera praf conform versurilor si-aveau un geam spart. Niste ciumpalaci au vazut suportul de la GPS infipt in parbriz (lasat de tata acolo, stiti expresia, "in ciuda p*lii") si-au crezut ca si scula aferenta habiteaza in acelasi areal clar determinat.

S-au inselat, insa eu si cu-al meu tata am ramas cu masina sparta si geamul lateral dreapta slobozit peste tot.

Zice tata sa sune la politie. Ca sa ce? Eh, ca sa vina astia sa constate, sa ia o amprenta, poate cioflingarul e in baza lor de date, fir-ar mama lui a dracului, cristosii si dumnezeii.

Si suna tata la 112, caci, nu-i asa, avem la dispozitie un serviciu gratuit prin care putem semnala neregulile de pretutindeni. Si-a dat peste-o surda care n-a priceput aproape nimic.

Intr-un final, vin militistii, unul cu moaca de manelist si altul chel in cap, mic, gras si antipatic.

Si-au ajuns la noi din intamplare, "c-avea unul fler", caci aia de la 112, dupa cum spuneam, era surda si n-a inteles nimic.

M-au intrebat la un moment dat ceva, dar nu le-am raspuns. Iar daca tata credea ca o sa vina vreun sepcar sa dea cu praful de amprente ca sa se indeplineasca un act de justitie, acu s-a urcat frumusel in masina si s-a dus la sectia 20, ca sa stea la cozi, sa scrie o declaratie si sa mai suporte cativa aroganti. Si in continuare ma intreb de ce.

Caci buhaii aia doi n-au facut altceva decat sa ceara un buletin, ca sa-si faca ei activitatea si sa se planga de cate au pe cap, saracii cretini platiti din banii nostri.

joi, 25 iunie 2009

In interiorul creierului

Pe langa indivizii antipatici care stau mereu in fata blocului si-mi tulbura confortul psihic cu latratul lor, in arealul meu de raspandire fiinteaza cu spor si niste mamici.

Unele dintre ele isi castigau existenta, pe vremuri, prestand diferite servicii prin mandra noastra capitala care, cu indulgenta, ne incape pe toti. Puteti sa ma credeti pe cuvant, informatia e pe surse. Ca-s si eu un fel de deontolog la mine pe palier. Detalii, la bere.

Si orice tarfa are dreptul sa se marite. Asa ca si aceste distinse reprezentante ale sexului frumos (si incercat de vitregiile sortii) si-au gasit niste ciumpalaci cu priviri de duri, virgini mental si increzatori in firea umana, care sunt ferm convisi ca femei ca ale lor nu mai are nimeni.

Intr-adevar, ca la ei, la nimenea.

Si aceste muieri, posesoare de plozi cu nume de italieni si care cred ca un copil se poate creste in fata blocului, band bere si mancand seminte, sunt suspectate in mod constant (de catre mine) de lipsa de creier.

Astazi, insa, am ramas tablou. Ieseam din scara blocului si ma indreptam vertiginos spre haos, cand era sa ma impiedic de una dintre toante. Statea cu plodul afara, in cur pe scari, si citea o revista.

Initial, am zis ca nu vad bine. M-am oprit putin, m-am scarpinat in cap si m-am uitat de sus pe una dintre paginile revistei al carei inteles dorea sa-l patrunda. Moment in care am observat un titlu mare: "IN INTERIORUL CREIERULUI".

Poftim???

M-am intrebat ce gandea (?) ea in acel moment. Era, oare, constienta ca poseda un creier? Sau citea cu atata ravna despre interiorul creierului asa cum as citi eu despre ciocul ornitorincului australian?... Adica despre ceva ce, in mod evident, n-am?...

Mi-e teama ca nu voi gasi niciodata raspuns la aceasta intrebare. Oricum, mi se pare ca activitatea distinsei individe semana cu activitatea mea de studiere a limbii latine in liceu. Adica citeam despre ceva ce-a fost odata si-acum nu mai exista. Sau, ca sa fiu mai explicit, despre ceva mort.

miercuri, 24 iunie 2009

Cine e pe primu' loc

Mi-a fost intotdeauna greu sa inteleg de ce au oamenii preocupari bizare precum stabilirea unui top al celor sexy barbati/femei din lume.

Pe sistemul "da' de ce?".

Bine, m-ati putea intreba "da' de ce nu?" si n-as putea sa va raspund, si totusi...

De cand ma stiu, apare prin presa si pe la TV cate o duduie care (cica) e cea mai sexy femeie din lume. Acu, cica e una Megan Fox, care a fost votata de cititorii FHM ca fiind bomba sexy a mapamondului, cea care face stelele sa paleasca si inimile sa tresalte, laolalta cu alte accesorii profund umane.

1. Cate femei au cunoscut cititorii FHM? Caci poate exista o chinezoaica anonima intr-un sat de pe malul Yangtze-ului, mai sexy decat Megan Fox si care culege orez, in capot si cu palarie chinezeasca pe cap.

2. Bai fratilor, voi nu mi-ati cunoscut vecina de la 3!

P.S.: Click aici. De pe Youtube adunate. O sa va distrati. Poate unele filmulete va sunt necunoscute...

marți, 23 iunie 2009

Despre posirca si vampiri

Am baut o bere la Oktoberfest, pe strada Selari. Nu va zic si numarul, pentru ca oricum au bere proasta si mergeti degeaba. Daca v-ar placea berea proasta, n-ati mai citi blogul cufurit. Cata logica.

Ne-a prins si ploaia si-am cunoscut o nebuna. Au inviat incasii, maiasii si... Aztecii! Asa, aztecii, Iar noaptea umbla strigoii pe Lipscani, sunt inalti, poarta parpalac negru de Pardaillan si nu, n-au chelia lui Kojak. Am primit si-o recomandare: sa mananc usturoi sau sa-l agat pe la ferestre, intr-o spasmotica si frenetica incercare de-a ma feri de duhurile rele, A intrat dracul in noi, ia uite cum se grabesc aia, De la draci, nu? Sotto. Asa, normal, da sa-ti zic ceva: vine apocalipsa, Ei na! Daaaaaa, nu vezi cum ploua? Haideti ca merg cu nava spatiala, Ok, drum bun, atentie la prioritatea de dreapta si de sus, ca unii circula ca nebunii.

Nu uitati: cheia succesului sta in usturoi. Da-l incolo de partener de viata. Moarte nasurilor simandicoase! Moarte vampirilor! Si-asa o s-ajungem sa mirosim cu totii la un moment dat.

Da, stiu c-ati avut o revelatie. Cu placere.

luni, 22 iunie 2009

Despre feministe

In prezentul in care ne scaldam cu spor, feministele urla atroce, frenetice si feroce si injura barbatii, cuprinse de spasmele istoriei care le da fiori si de o neagra amintire cu flash-uri de cratita, de lipsa unui preludiu si de stat acasa in zilele de vot.

Eu nu inteleg o chestie. Daca suntem cu totii egali, de ce trebuie sa cedez locul unei femei in autobuz sau prin alte spatii, inchise sau deschise larg, si de ce trebuie sa intre ea prima pe usa? De ce ma condamna societatea daca dau dovada de acelasi tupeu de care dau ele dovada si sunt numit badaran, misogin si altele asemenea? Si de ce ar trebui sa stau si eu la bucatarie, daca nu-mi place si daca ea nu ma ajuta la mutat dulapul atunci cand imi ies mie venele din cap din cauza constitutiei initial rahitice de care dispun?

Unde e dreptatea?...

Imi vine sa plang. Ma simt asuprit.

Trecand peste mistoul ieftin, caracteristic speciei cufurite, tin musai sa ma declar impresionat de frenetismul feminin din ziua de azi si de agitatia motrico-intelectuala care le apuca pe unele femei, feministe convinse, atunci cand vine vorba despre barbati.

Se-apuca si-i injura intr-o maniera demna de sexul frumos, ii ataca, le anuleaza orice merite intelectuale si vorbesc despre ei cu un dispret suveran, demn de niste fiinte superioare.

Si ma intreb cat or fi suferit in primele relatii cu sexul urrrat (foaaaarte urrrrat, nu?) daca le-a apucat acu' frenezia in halul asta.

Iar reactiile mele se slobod in doua directii:

1. Imi vine sa rad. Daca am peste trei-patru beri la bord, fac chiar si-o criza de ras.

2. Mi-e mila. Pro-fund. Iar instinctul meu de salvator isi face aparitia.

O parere in "cod opus" gasiti la Rozalia. Dar iertati-o, domnilor, caci nu stie ce face. :P

duminică, 21 iunie 2009

Mda.

Exista cateva conceptii pudibonde si ipocrite vizavi de plozi. Conceptii care spun ca toti copiii sunt frumosi, destepti, simpatici si nevinovati.

1. Majoritatea copiilor sunt foarte sadici, pentru ca viata inca n-a apucat sa astearna asupra psihicului lor acea spoiala de cultura fara de care ar ajunge sa manance piftele aruncate la Botosani cu prastia. Iar constiinta lor e praf. Deci copiii nu sunt nevinovati, dar nu pot fi condamnati. Vezi "Imparatul mustelor", William Golding.

2. Exista, fara doar si poate, copii urati.

3. Unii copii sunt foarte enervanti. Cine spune ca toti copiii sunt simpatici, minte. Sau are memoria scurta si nu-si aminteste ca si-a dorit, de multe ori in viata, sa faca braziliana cu vreun plod.

4. Exista copii teribil de prosti. Bineinteles ca nu e vina lor, dar aceasta este realitatea. Pe unii chiar nu-i duce capul.

5. Cand vad un copil român, urât, prost, sadic, dar pe care-l cheama Giovanni, Luigi, Luca sau Marco Francesco, imi vine sa borasc.

P.S.: Iubesc copiii. Pe bune.

E cu iubirea

Am primit o leapsa de la Simona prin care sunt intrebat despre melodia de dragoste preferata.

Ar fi doua. Sau chiar trei. Cantate de marele maestru, inegalabilul, inefabilul (sic!), elucubrantul, efervescentul si atotcuprinzatorul Mihai Margineanu.

Atentie, prima melodie este (cum ar zice un prieten) buruienoasa-n exprimare. Pudibonzi, iesiti afara!








vineri, 19 iunie 2009

Topul cufurit al barurilor si teraselor

Cica s-a terminat anul I. Am facut iesiri dintre betoane, am cunoscut oameni, am baut, am cantat, am ras. A fost frumos, pe sistemul "sa fie pace, ce atata vrajba?".

Si e un bun moment pentru a face un top 10 al barurilor si teraselor prin care m-am preumblat in cei cinci ani de facultate pe care-i am la activ.

Ca orice student, am petrecut cu spor. Incepand din primul an de facultate, cand un anume Radu, baiet bun, dintr-o bucata, coleg de camera si de suferinta (caci stateam cu doua proaste) m-a dus...

1. la Moş. Credeati ca la curve? Nu stiu cum se chema localul, dar mosul era un chelner genial, pe la vreo 60-65 de ani, care spunea bancuri teribile. Daca te vedea trist, musai iti zicea vreo doua si sfarseai prin a rade ca un nehaladit. Imediat dupa ce am terminat anul I si m-am mutat din Salajan (acolo unde troneaza Andra), localul a fost ras de pe fata pamantului. Sper ca mosul e sanatos, voios si-i incanta si pe altii cu bancurile lui...

2. Piranha. In Regie. Il frecventez de vreo 5 ani. Au cea mai frumoasa terasa si cei mai nesimtiti chelneri.

3. La Motoare e mereu sarbatoare. De prin anul III ma cocot pe-acolo si-o Skol cu spor. Briza TNB-ului imi strapunge freza, crizele de ras se succed cu repeziciune iar noada curului ma doare de la tolaneala pe scandurile de pe langa pereti.

4. Aoleu, Jeg-ul din Leu. De 5 ani ma bucur de cea mai ieftina bere. Sunt un client cu state vechi, caci unde dracu sa bei daca ai seminarii la etajul 5 sau 6 si te saturi de aberatii pseudo-culturale?...

5. Filos Grozavesti. Acolo sed plin de intelepciune mai ales cu tovarasu' Vali. Si mereu exista chelnerite faine si atmosfera la meciurile de fotbal. O Skol si-acolo cu spor, caci au bere ieftina.

6. Curtea Berarilor. Au bere buna, nu e foarte scumpa si prietenii stiu de ce.

7. Club 21. In Regie. Pizza ieftina si-un bun vin fiert pe timp de iarna. Acolo am facut cea mai lunga criza de ras. 4 ore fara 15 minute. Ca-n sfertul ala de ora s-a dus facatorul de glume sa se pise.

8. La Biblioteca in Cismigiu. Preturi cam mari, dar locul e dragut. Si poti sa-i pacalesti pe fraieri ca esti cult in cap si ca mergi la biblioteca sa patrunzi adancimile fiintei umane.

9. Mi-a placut in Cool Cat. Acolo poti sa stai cu cracii-n sus, sa mazgalesti peretii si sa-ti tiuie in creier muzica de bormasina. Continui sa cred ca acea chelnerita draguta ar arata mai bine daca s-ar imbraca altfel.

10 Sa vedem... Lucky 13? Fire pe timp de iarna? Barul din subsol de la Matematica? Toata Regia? Home la Romana? Si altele?...

miercuri, 17 iunie 2009

Campanii fumate anti-fumat

Daca esti fumator, iti poate trece prin cap sa te lasi de fumat. Si s-ar putea sa nu poti din diferite cauze: dependenta, prostie, lene, o vointa in pioneze sau, cine stie, vreo tendinta inconstienta de a te pedepsi pentru faptul c-ai devenit un impatimit adept al lui Onan si n-ai intors icoanele cu fata la perete.

Pe unele pachete de tigari scrie ca cineva acolo sus te iubeste si ca te poate ajuta sa te lasi de fumat daca suni la numarul de telefon 0800.87.86.73.

Despre asta a scris deontologu'.

Dar daca pui mana pe telefon si suni, s-ar putea sa suferi un soc. Traumatic.

Nu-ti va raspunde Mihaela Radulescu, ci o voce suava de femeie care te va informa, plina de emfaza: "Ne pare rau, apelul dumneavoastra nu poate fi efectuat."

Asa ca, daca ti-ai pus vreodata sperantele intr-un program organizat care te poate ajuta sa-ti pastrezi plamanul intreg, evitand transformarea lui intr-o sita urat mirositoare pentru parazitii interni, poti sa-ti iei adio. Vei muri in chinuri.

Acesta este unul dintre lucrurile care ma revolta, cu adevarat, in tara asta. Aici mi se pare crunta bataia de joc. O resimt in nervii cranieni si-ncepe sa mi se zbata ochiul stang.

Tupeul celor care coordoneaza toate campaniile astea (cu fumatul, cu sesizarea faptelor de coruptie etc.) si care sunt finantate, probabil, din banii nostri, intrece orice masura.

marți, 16 iunie 2009

Veni, vidi, futere!

Momentan, se contureaza doua curente de opinie vizavi de criza economica.

Unul dintre ele este purtat pe bratele intelectului de acei cretinei, saraci cu duhul, care cred ca-ncepem sa ne revenim. Pentru c-au citit ei in stele, pipi, bobi, carti de tarot sau in visele nocturne si umede pe care le au in fiecare noapte. Iar cand vine vorba de umezeala, cica inseamna belsug.

Al doilea curent s-a cristalizat in jurul conceptiei conform careia o sa ne ia dracu. Si tot ce-a fost pana acum n-a reprezentat decat un preludiu gingas, plin de afectiune, intr-o partida de amor in care criza fute tot ce prinde (precum cerbul politicos in celebrul banc care-a facut istorie in cultura postbelica romaneasca), iar noi incasam la 90 de grade, intorsi cu fata-n jos.

S-a apucat Ba Sexu sa ne spuna noua, oilor pe care le pastoreste behaind pe terase, ca suntem in re-ce-siu-ne. Si ca e naspa. Si toti chititii anti-basescieni au prins a-l injura cu spor, ca vezi-doamne, noi stiam iar el nu face decat sa sublinieze evidenta.

Ori eu nu cred ca multi dintre confratii nostri au realizat ce se intampla pe planeta! Chiar in zilele trecute mi-au spus cel putin trei oameni ca suntem pe drumul cel bun, ca terminam pe plus anul asta, ca sunt semne de revenire, ca gata, dom'le, ce atata vrajba, criza e pe moarte, hai s-aruncam bulgarele de pamant peste sicriul raposatei!...

Romania Libera citeaza din niste specialisti (acele entitati bizare si necunoscute) care spun ca "in cel mai bun caz, Romania va intra pe plus la sfarsitul anului 2010. In cel mai rau caz, fiind printre cele mai vulnerabile economii din zona, va intra in colaps alaturi de Letonia."

Liviu Voinea, analist economic: "S-a dovedit ca ceea ce spuneau autoritatile, ca am fi intrat deja in recesiune si ca in luna aprilie am inceput deja sa ne revenim, a fost fals. Situatia merge spre rau si nu-si va reveni nici in trimestrul urmator, nici la toamna". "Produsul Intern Brut (PIB) al Romaniei pe 2009 ar putea fi cu 10% mai mic decat cel din 2008." "Economia Romaniei isi va reveni cu un trimestru mai tarziu dupa ce vor iesi din criza tari precum Germania, Italia, Franta, principalii nostri parteneri de afaceri."

De afaceri???

Cristian Sima, brocker: "La toamna va fi foarte rau. Mult mai rau."

Ei, na!!!

Bogdan Baltazar, consultant financiar: "Trimestrul 3 din 2009 va fi ultimul de scadere efectiva, apoi cred si sper ca trimestrul 4 va marca o revenire foarte usoara, pe la 0,5% din PIB."

Ma-ndoiesc. Ca sa-i fac crizei munca mai usoara.

Cumparati-va conserve de Sardinella Gibbosa, de pate Bucegi, cumparati-va cateva cofraje de oua si ungeti-le cu untura ca sa tina mai mult, bagati in voi pana crapati ca sa adunati osanza, nu mai faceti sport ca sa aveti de unde slabi cand o sa va crape stomacul de foame si asteptati.

Este sfatul meu pentru viitorii tovarasi de suferinta.

Deontologic, nu?

Mi se par deosebit de simpatici acei cretini care cred ca politia nu-i prinde pe smecheri din cauza incompetentei profesionale, a lipsei unor dotari de top sau a faptului ca smecherii sunt mult prea smecheri ca sa se lase prinsi.

Unii dintre acesti cretini stau la catedra si formeaza competente in diferite domenii.

Asa cred ei. Si, crezand asta, mai sug niste bani de la minister.

Eu stateam odata la o masa cu niste politai. La aceeasi masa stateau si niste mega-smecheri. Li s-ar putea spune si interlopi. Cel putin unul dintre ei era cautat, oficial, de politie.

Vin berile, se ciocneste, se fac urari de sanatate, de bani multi si femei bune, se spun bancuri, se rade, se barfeste si se pleaca acasa.

In mod sigur, nu-i asa, politaii s-au pus bine cu smecherii ca sa-si creeze mai tarziu ocazia de a-i prinde... Si-atunci o sa fie vai si-amar de cururile lor grase de interlopi. O sa fie batuti la talpi cu vâna de bou.

Bai, dar si Icsulescu asta, chiar n-are el ce face? Confisca el marfa de atatea buşoane de la ala?... Cata lipsa de ocupatie sa ai?!? Oare de ce nu vrea si el sa traiasca bine?... Asa-i trebuie, frate! Ce crede el, ca ocupa functie daca-i arde pe şmenari??? Ia mai da-l ma in p*la mea, ca nu asa se face!...

Ah, am uitat: citam din gura unui purtator de galoane platit din banii nostri.

duminică, 14 iunie 2009

Daca n-ai un batran, sa nu-ti cumperi

A scris Yukiame o chestie. Si, in timp ce citeam, mi-am adus aminte de o intamplare care m-a enervat.

Intr-o buna zi, aveam glezna cat o vaca. Mi-o sucisem intr-o groapa. Am urcat cu greu in autobuz si-am considerat necesar sa-mi pun curul pe-un scaun, ca sa nu ma sprijin in picior.

La un moment dat, urca o baba si se posteaza langa mine c-o atitudine martiala de Unterscharfuhrer SS. Eu, galant, nu ma ridic.

Un mosneag isi odihnea ciolanele in fata mea si, vazand-o pe baba, s-a gandit ca poate s-o agate daca o face pe manieratul. Si credeti ca s-a ridicat? Nu! A inceput morala.

Ca nu stiu ce, ca tinerii din ziua de azi, ca nu mai exista respect pentru batrani, ca nu mai da, ca ma omori, ca-mi curge sange.

Eu, galant in continuare, imi odihneam glezna. Dar se mai umflau niste chestii in mine: nervii.

La care baba, de asemenea galanta, educata nevoie-mare: "Lasa-l, nu trebuie, oricum o sa cobor, fiecare cu educatia lui...", in sunetele indignarii batranesti din autobuzul 336.

Am revenit

Am fost pe Omu. Pornind de la Babele. Dupa care am coborat pe Valea Cerbului. Ne-a prins si ploaia, am vazut si capre negre care erau, de fapt, bej, am respirat aer curat, ne-a troncanit si grindina-n cap, am facut febra musculara (eu), am baut cafea, am admirat muntii de jos in sus si de sus in jos, ne-am uitat dupa femei, am filosofat, ne-am adus aminte de copilarie, ne-a durut in cur, am dormit bustean la Sinaia si nu la Busteni, am mancat ca un porc (eu) si-am baut asemenea, ne-am luat portia de relaxare si-am revenit in Bucuresti gata sa.. Ce? Ca e criza.

Poze?

Cateva. Ca mi-e lene.







marți, 9 iunie 2009

Omu' bun si Jepu' copt

Sunt in sesiune. Dar ma duc pe munte impreuna cu dontologu', care e si el in sesiune.

Si, pentru ca sesiunea inca nu s-a terminat, nu ne aruncam departe, ci mergem pe mult prea batucita si antropizata Valea Prahovei.

Maine dimineata ne vom trezi, ne vom uita la cer, vom bea o cafea si vom urca pana pe Omu. Iar poimaine, daca vremea va tine cu noi, poate vom cocheta cu Jepii. Ca de-aia am bocanci, gambe, testosteron si dragoste de munte.

Ne-auzim in weekend. Pana atunci, la munca, dragilor, nu la intins mana. Lasati prostiile si apucati-va de treaba. Distractia nu e pentru oricare, ci trebuie sa fii facut pentru asa ceva...

duminică, 7 iunie 2009

E BA sau e da?

Astazi se merge la vot.

Poate se va schimba ceva. Aceeasi Marie isi va pune alta palarie si va defila cu tot atata aroganta printre muritorii de rand. Care au incredere in politicieni. Sau care se duc la urne ca sa dea un vot negativ, resimtind pana-n strafunduri datoriile si responsabilitatile cu care ne investeste nea Traian.

Lipsa de ocupatie.

Am vazut fotografia asta pe ralitatea.net. Este una dintre cele mai elocvente fotografii care mi-au iesit in cale in ultima vreme. Va rog sa faceti abstractie de faptul ca individul, demn de tot respectul, doarme sub un panou electoral cu PSD si PC. Important este faptul ca doarme sub un panou electoral. Ce poate fi mai sugestiv?


Poate un gang-bang cu EBA pentru trei voturi. In acest caz, m-as duce si eu la vot. Ia sa vad, vor politicienii sa-i votez cu adevarat?...

Am o melodie pentru voi. Una trista, pe care o asociez cu realitatea romaneasca si penibilul politicului mioritic. E o melodie din coloana sonora a lui "Black Howk Down", filmul ala american, propagandistic si patriotard. Realizat binisor, de altfel.


Eu cu cine votez?

Maine cica ar trebui sa mergem la vot. Asa ne-a zis Ba Sexu. Pentru ca suntem mai responsabili in fata Europei decat sunt partidele politice. Muie.

Eu nu ma duc la vot. Nu am pe cine sa votez. Am mai vorbit despre asta si cu alta ocazie. Nu ma convinge nici macar apropierea de urna electorala, care se afla dupa coltul blocului, la un liceu care-mi poarta numele.

O sa merg sa votez atunci cand o sa apara pe scena politica acel politician care va recunoaste c-a furat, c-a mintit, ca are de gand sa mai fure si sa mai minta ca sa-i fie lui bine si sa castige multi bani. O sa merg sa votez atunci cand va iesi la rampa acel politician fara falsa pudoare care va dori legalizarea drogurilor usoare, a prostitutiei si a altor lucruri care se petrec nestingherite pe aceste meleaguri, cu sau fara vreun suport legal. O sa merg sa votez atunci cand voi constata ca exista un politician care sa nu fie dispus sa pupe-n cur biserica pentru sprijin politic.

Da, o sa merg sa votez atunci cand...

Prin urmare, n-o sa votez niciodata.

"Eseu despre luciditate". O carte scrisa de marele Saramago despre votul in alb, limitele democratiei si nu numai. Enjoy the ride!

sâmbătă, 6 iunie 2009

Blindness

Daca n-ati citit romanul "Eseu despre orbire" al lui Saramago, va recomand sa vedeti macar filmul "Blindness". Urmareste cu multa fidelitate firul narativ al cartii.

Citind cartea, am avut constant senzatia ca un geniu mi se adreseaza. De aceea, cred ca este de ajuns sa va spun ca filmul nu m-a facut sa ma simt dezamagit. Fernando Meirelles, cel care a regizat si "Cidade de Deus", este genial.

vineri, 5 iunie 2009

Despre iarba, curve si liga a treia

Am si eu, la fel ca toata lumea, o adresa de mail. Pe care o folosesc in mod selectiv. Pentru ca e mosia mea. Prin urmare, am 2160 de mailuri necitite. Si consider ca inca-s putine.

Cu toate acestea, obisnuiesc sa citesc mailurile intitulate, de exemplu, "foarte important".

N-am inteles pentru cine este atat de important. Par example, astazi am primit vreo trei mailuri care sunau la fel. Si in care "coalitia impotriva statului politienesc" IMI CERE (cat de neinspirat a fost dobitocul care a compus poezia!...), printre multe altele, sa-mi amintesc faptul ca majoritatea europarlamentarilor romani au votat in Parlamentul European "Rezolutia Catania". O rezolutie prin care se cere legalizarea casatoriilor intre homosexuali si legalizarea unor droguri usoare.

Na, si???

Cata ipocrizie!... Trecand peste eterna tematica privind legalizarea casatoriilor intre homosexuali, ma enerveaza toti pudibonzii care se declara impotriva legalizarii drogurilor usoare. Desi au bagat in ei, in marea lor majoritate, mai multa iarba decat poate o vaca sa pasca.

In momentul de fata, cine vrea sa fumeze, fumeaza. Nu-l impiedica absolut nimeni. Nici legislatia si nici politia (care fumeaza la randul ei). Daca vrei iarba, dai un telefon si ai in secunda doi. Aceasta este realitatea.

E ca si cu prostitutia. Pe care n-o legalizam dintr-o falsa pudoare demna de-un popor din liga a treia. Desi marea majoritate a barbatilor a mers la curve cel putin o data in viata. Desi curvele profeseaza fara alte strabateri decat cele telurice, nefiind stingherite decat de niste politisti care trebuie sa aiba activitate la dosar si de niste boli pe care le incaseaza tocmai din cauza lipsei unor reglementari legale si a unor proceduri menite sa impiedice "sifilitizarea" populatiei masculine si, implicit, a celei feminine.

Eu ma uit la olandezi. Acolo, in Olanda aia a lor, bagi iarba in tine pana-ti iese pe ochi. Iar curvele sunt voioase si sanatoase. Toata lumea e fericita, economia duduie, sistemul de sanatate luceste precum Luceafarul eminescian, au autostrazi, au infrastructura, turism si cultura.

Noi de ce dracu ne impiedicam in rahaturi de-astea de pudibonzi ieftini???

Ce-mi doresc eu mie/ Dulce berarie...

Mi-ar placea sa am propriul meu club. Sau chiar propriul meu bar. In care sa se intre pe baza unor intrebari din literatura. La fiecare trei luni s-ar reactualizeaza tematica. De exemplu, saptamana 7-13 iunie: intrebari din Marin Preda. Saptamana 14-20 iunie, intrebari din Dostoievski. Saptamana 21-27 iunie, intrebari din Musil. Si tot asa. Iar pentru o bere din partea casei, doritorul ar trebui sa raspunda la o intrebare dificila care sa aiba legatura cu tematica saptamanii. Asta ca sa fiu sigur ca-n barul meu nu calca prostii.

Ar fi cam ceva de genul:



Sunt ferm convins de faptul ca ultima replica din cadrul filmuletului doreste sa loveasca in notorietatea deontologului.

joi, 4 iunie 2009

Topul arogantei

Exista niste categorii de oameni fata de care manifest o mare reticenta. Pentru ca ma enerveaza oamenii aroganti.

In primul rand, nu suport politistii. Si nu ma refer la cadrele superioare. Ci la tablagii. Marea lor majoritate sunt niste imputiti, niste specimene infecte, rumegatoare, si sunt intr-atat de prosti, incat am putea juca, fara nicio problema, curling pe creierul lor. Si, fiind atat de prosti, li se pare ca sunt niste mari scule pe bascule si ca aroganta pe care o manifesta nu este decat o auto-recunoastere a propriilor valori. Cacat.

In al doilea rand, am o mare reticenta fata de doctori. Iti da unul un diagnostic. Care sunt sansele sa te trimita si la un alt doctor ca sa fie sigur ca ce-a slobozit el pe gura este adevarat? Va spun eu: minime. Unii dintre ei (destul de multi) sunt niste aroganti infecti care nu vor decat sa te umileasca si care te trateaza de parca ai fi retardatul planetei si n-ai putea sa intelegi de vorba buna faptul ca esti bolnav si ca s-ar putea sa te ia dracu pe ici pe colo.

Si este incredibil cum se manifesta solidaritatea de breasla la ei. Am auzit cel putin un doctor si cativa studenti cum ii luau apararea lu' Ciomu, stiti voi, pahidermul ala imputit care a nenorocit viata unui om. Ca de unde stim ce s-a intamplat? Ca e imposibil ca... Ca nu se poate asa ceva... Ca poate a avut omul o ratacire... Normal c-a avut o ratacire!!! Boilor si trogloditilor ce sunteti!!!

Stati, ca nu s-a terminat. Ca-s nervos azi.

Nu in ultimul rand, ma enerveaza arhitectii. Ati avut vreodata de-a face cu ei? Sunt acel gen de oameni care se considera structurile de rezistenta ale civilizatiei. N-au inteles ca fiecare meserie este importanta in felul ei. Fara politisti, devine anarhie si creierele lor de frustrati n-ar mai putea crea (crea??? ce??? hidoseniile care ne inconjoara prin orasul asta si pentru care au dat ei cu stampila???). Fara doctori, ar muri pe capete in chinuri. Fara inginerii constructori (pe care-i dispretuiesc) s-ar narui constructia in capul locatarului.

Si cand scriu toate aceste lucruri, ma refer mai ales la arhitectii barbati. Si chiar si la o mare parte dintre studentii de sex masculin (ca studentele parca-s din alt aluat). Este incredibil cum da aroganta-n ei inca din anii de inceput ai facultatii.

Cand vorbeste un arhitect, da impresia ca el cunoaste toate ascunzisurile si misterele omenirii, toate acele lucruri care le sunt ascunse muritorilor de rand. Fiecare fraza este cumpanita si destinata sa apartina posteritatii. Si au prostul obicei sa vorbeasca mult fara sa spuna nimic. O lalaie intr-una, aberand si facand afirmatii de genul "Iarna nu-i ca vara".

Au nasul pe sus. Pot fi morocanosi (e optional). Cand ii intrebi la ce facultate sunt, iti vor raspunde, plini de emfaza: "La facultatea de arhitectura!". "A, la facultatea de manuitori de teuri cu veleitati artistice?". Eh, aici deja te antipatizeaza. Din fericire. Pentru ca e singura ta sansa de a nu fi martorul prelegerilor, comentariilor si criticilor la adresa fiecarei cladiri pe langa care treceti.

Aceasta este perceptia mea. Si chiar a multor studenti de la arhitectura. Bizar.

Iar daca vine vreun dobitoc si-mi zice "cunosc eu un politist de treaba, un doctor simpatic sau un arhitect modest si capabil sa slobozeasca vorbe de la nivelul unui om de rand", ii dau cu ceva in cap. Normal ca exista si politisti de treaba, si doctori simpatici si astfel de arhitecti. Eu insumi cunosc destui. Si am chiar si buni prieteni printre ei. Mai ales printre politisti.

Iar daca vine vreunul si-mi baga pe gat cliseul ala cu "sa nu generalizam", ii recomand calduros sa se dea cu capul de pereti. Pentru ca n-am scris pe nicaieri faptul ca TOTI sunt asa si pe dincolo. M-am referit intotdeauna la MULTI dintre ei. Asta asa, ca am darul anticiparii.

miercuri, 3 iunie 2009

Operatiunea "Black Town Down"

Pe-aici, prin orasul asta batut de soarta, a trecut furtuna. Motiv pentru toate pitipoancele de companie ca sa apara pe sticla sub forma de prompterite-reporterite si sa se agite frenetic pentru ca un copacel a cazut pe-un Matizuţ si i-a spart parbrizuţul.

Eu stateam frumusel in casa, cand de-odata n-am mai stat asa frumusel. Ci-am sarit (in sus) pentru c-am avut impresia ca cineva mi-a dat o bucata-n creier. A tunat fulgerator si-a fulgerat tunator. Ca-s metaforic azi.

Si s-a pornit potopul. Si ma intrebam cata lipsa de instinct de conservare ar trebui sa ai, daca tot te-a prins furtuna pe-afara, ca sa mai faci vreun pas prin ploaia asta, in loc sa te bagi dracului sub o taraba, dupa vreun chiosc, intr-o scara de bloc sau mai stiu eu unde. Eh, am aflat. Vazand femeile cum alergau prin ploaie. Foarte multe femei, clampanind cu tocurile-n balti, si niciun barbat. Probabil pentru ca barbatii au intotdeauna posibilitatea refugierii in barurile infecte de cartier.

Furtuna vuia, fulgerele luminau magnificele blocuri, cainii latrau a pustiu, pisicile blocului schiorlaiau de zor iar alarmele masinilor s-au apucat sa cante...

Eu am iesit boem la geam, gandindu-ma la maretia naturii, la forta ei nimicitoare si la nevolnicia fiintei umane si-am primit o rafala-n mecla. Aveam dreptate.

Acum e liniste. De-aceea ma intreb: cine naiba (si ce naiba?) taie cu drujba la ora asta, la mine-n cartier?... E unu jumate. Noaptea.

marți, 2 iunie 2009

Despre muzichie

N-am chef sa scriu pe blog. Dar dati click aici, pe Babylon Noise. Veti gasi un videoclip foarte interesant pe un site dragut, recomandat de Ani. Nu, Ani n-are blog pentru ca n-a vrut sa-si faca, desi cred c-ar fi scris lucruri interesante.

luni, 1 iunie 2009

Let's go!

Hey you, vine vacanta! Plecam?



Mi-a placut videoclipul.

La multi ani!

La multi ani tuturor plozilor care intra pe blogul asta. Adica tuturor. Si mai ales mie. Astazi, de ziua mea, ma voi cinsti c-o bere. Ca merit. Depun constant eforturi ca sa nu ma maturizez, sa-mi pastrez intact sufletul de copil care inca rade la Tom si Jerry si care-l are pe Traian Radu Ungureanu deasupra capului ca sa reuseasca sa se trezeasca dimineata mai repede atunci cand il vede, evitand riscul de a se cufunda din nou in meandrele somnului. Hai sa punem o melodioara. Stiti imnul Itsy Bitsy?




Acum il stiti.