duminică, 12 aprilie 2009

Din categoria "da' de ce?"

N-am inteles niciodata cum se poate uita cineva la wrestling si cum poate sa stea cu sufletul la gura privind sportul ala la televizor, stiind ca tot ce se intampla in ring este regizat...

Si, de asemenea, n-am inteles niciodata cum pot comentatorii aia sa comenteze meciurile cu atata patos, de parc-ar crede cu tarie in ceea ce comenteaza...

Se uita careva dintre voi la wrestling? Poate-mi explica si mie fenomenul, caci ma depaseste...

7 comentarii:

richie spunea...

Stii, si eu vedeam lucrurile la fel dar de cand am vazut filmul The Wrestler am ceva mai mult respect pentru ei (luptatorii). Pe crainicii TV sau comentatorii sportivi ii vad la fel. Deplorabili.

Deontologu' spunea...

De ce?
Din acelas motiv pentru care plang gospodinele la telenovele.
E un film care stimuleaza emotii. Violenta. Spectacolul.
Deontologic, nu?

puisorul cufurit spunea...

Richie: Inca n-am vazut The Wrestler. E pe lista de asteptare. Chiar sunt curios ce impresie o sa-mi faca... La cat s-a vorbit despre el... Iar comentatorii... No comment. Nu reusesc sa inteleg fenomenul. :))

Deontologu': Exista zeci de alti stimuli care sa excite glanda lacrimara. :)) Deci nu m-ai lamurit. :))

Cata spunea...

am un prieten care se uita la wrestling tarziu in noapte pentru a adormi..

Dianne spunea...

Pot sa spun si eu o parere neavenita? pentru ca e vorba de bani. ei vand distractie si se pare ca si la americani si la romani a te distra este egal cu tipete, sani mari si goi, muschi...:)

puisorul cufurit spunea...

Cata: Nu pot sa adorm uitandu-ma la wrestling, pentru ca tipa dobitocii aia de comentatori, isterizandu-se ca niste cotofane ori de cate ori nu stiu care luptator face nu stiu ce figura repetata de nu stiu cate ori la nu stiu cate antrenamente.

Dianne: Ai cui sani goi? Ca daca era vreo tata de femeie sloboda pe-afara, poate ma uitam si eu in fapt de seara, in lipsa de altceva mai bun. Dar nu-i. Pe-afara sunt doar tatele lui Undertaker. Si compania. Iar muschi... Ne arata Fernando de la Caransebes. =))

ily spunea...

Eu mă uitam când au apărut prima oară pe la noi, după revoluţie.. recunosc cu ruşine că îmi plăcea să văd tipi cu muşchi luptându-se ca nişte mici gladiatori.

A, şi nu ştiam pe atunci că totul e regizat. Am rămas ca trăsnită când am aflat, peste ani.. Imediat am intrat în faza de negare, cam ca şi când mi-a zis colegul de bancă dintr-a doua că nu există Mos Crăciun, şi eu i-am râs în nas fiindcă nici nu puteam să concep aşa ceva.

Oricum din câte am înţeles eu, 'luptătorii' au o serie de mişcări repetate şi o idee, în mare, cam ce să facă în ring, nu un plan rigid şi exact. Din punctul ăsta de vedere mă gândesc că poţi aprecia 'sportul' ca un fel de teatru de improvizaţie, la nivel de patru clase. :)