marți, 28 aprilie 2009

Despre porniri crestinesti (I)

Ca tot a fost Pastele, m-am gandit sa scriu ceva de profil. In binecunoscutul stil de om frustrat pe care mi l-am asumat, spre deliciul haterilor si oftica fiintelor alese si inalt spiritualizate.

Din punctul meu de vedere, fiecare om de pe planeta poate sa creada in ce are el chef. Asta, insa, nu ma impiedica pe mine sa am o parere proprie despre acele credinte si despre acele persoane, parere pe care s-o tin pentru mine sau pe care s-o exprim intr-un cerc de prieteni.

Insa ma enerveaza aroganta celor care se cred detinatorii adevarului absolut si care cred ca lucrurile nu stau decat asa cum cred ei ca stau.

Si acest fapt ma scoate din minti cu atat mai mult, cu cat asa-zisii detinatori ai adevarului absolut devin intrusivi si incep sa propovaduiasca "adevarata credinta", dand dovada de multa aroganta (caci, nu-i asa, sunt detinatorii adevarului absolut) sau de falsa modestie (caci, nu-i asa, ei sunt cu trei clase peste noi pentru c-au descoperit calea cea dreapta si, in valoarea lor - pe care, desi cred in ea, o neaga plini de smerenie - isi permit "luxul" de a parea umili).

Ultimul caz mi se pare tipic in ceea ce-i priveste pe pocaiti.

Iar cand vreun habotnic de-asta devine intrusiv vizavi de mine si de convingerile mele, am o pornire foarte crestineasca de a-l pocni.

4 comentarii:

adizzy spunea...

ai avut vreo intalnire de curand cu martorii lu iehova? :D sau doar purul spirit al Pastelui a dus la aceast post ....da stiu, inteleg si simt la fel..:D

Ana Maria spunea...

Eu am crescut cu mama catolica, tata ortodox si acum sunt casatorita cu un protestant (dintr-o tara in care religia este in fiecare zi pusa sub lupa- la fel ca si democratia). Dupa discutii (eu vreau, el nu vede de ce este atat de acut) legate de botez, am tras concluzia democratica: sa aleaga copiii ce vor cand vor intelege pe ce planeta sunt, si vor stii ce drum vor ei sa aleaga.
Ofurile tale sunt intens discutate si la nivel de UN, cand s-a declarat ca: "nu religiile au drepturi ci oamenii."
Ana Maria

puisorul cufurit spunea...

Adizzy: Cred ca usa locuintei mele din Radauti este ca un magnet pentru pocaiti. Una-doua isi fac aparitia batand in usa si imi propun mie o discutie despre Biblie pentru ca au ei impresia ca exista in mintea mea lucruri neclare vizavi de acest subiect. Incep sa ma scoata din minti.

Ana Maria: M-am gandit si eu, uneori, la botezul copilului meu (atunci cand o sa-l am, bineinteles). Adica: l-as boteza sau nu l-as boteza? Si, desi sunt o persoana (zic eu) libera de constrangerile dogmatice, indiferent de directia in care acestea ar putea sa se indrepte, am decis ca da, l-as boteza. O sa creasca intr-o societate in care marea majoritate a celor din jurul lui sunt ortodocsi. Poate c-o sa fie el insusi un ortodox practicant. N-as vrea sa sufere in niciun fel in privinta asta. Pe sistemul "prietene, te-am botezat, teoretic esti ortodox, acu treaba ta, nu ti-a stricat o baie buna la varsta de cateva luni, daca nu-ti convine religia asta, muta-te la alta si mai boteaza-te o data".

Ana Maria spunea...

da... eu nu sunt acasa (.ro), dar in urma deciziei noastre am realizat ca daca se va intampla ceva cu "puii mei" familia mea de acasa nu va avea un alt raspuns decat: "N-ai crezut in Dumnezeu... " si altele si mai dureroase. Dar eu nu pot sa aleg care dintre religii e mai buna! Si POATE careva dintre rudele mele va intelege ca iubirea de oameni e pe primul loc, iar religia este o traire personala. Nu-L reneg pe Dumnezeu, nici Darwin nu (cred ca) a facut-o. Mi-as dori insa sa gasesc o solutie si pentru copiii mei: ca ceilalti oameni sa nu le desconsidere dreptul de a fi "ocrotiti de Dumnezeu"- o solutie prin care nu trebuie sa aleg intre mama, tata si sotul meu... sau alte religii.

Ana Maria