miercuri, 29 aprilie 2009

De ce nu mai scriu despre carti (II)

Si, totusi, de ce nu mai scriu despre carti? Postul acesta se adreseaza, in special, celor doua sau trei persoane care m-au mustrat pentru faptul ca "nu ma mai preocupa cultura".

Exista doua motive mari si late.

1. Purtam, la un moment dat, o discutie cu cineva. Si acel cineva mi-a marturisit faptul ca "se simte prost" ori de cate ori intra pe blogurile cu parade literare. Pentru ca, desi este constient de faptul ca e un cititor inteligent, nu-i permite timpul sa citeasca atat cat ar dori si se simte persiflat de catre "cititorii de meserie" care vorbesc, cu multa indulgenta, despre operele parcurse de catre domniile lor.

La acea vreme ma ocupam, chiar daca destul de rar, cu astfel de recenzii si incepusem sa fiu perceput ca fiind "un om care citeste". Iar cele spuse de persoana respectiva m-au apropiat destul de mult de cei la care am facut referire in postul trecut. Am inteles ca, de la stadiul la care ma aflam eu si pana la stadiul de parada literara, nu mai era decat un pas.

2. Atunci cand citesc opera unui mare autor, am constant senzatia ca sunt neinteligent, neintruit si ca nu inteleg mare lucru din mesajul cartii. Si am o continua stare (chiar daca abia sesizabila) de teama ca-mi vor scapa ideile cartii respective, intrebandu-ma, mereu, daca am inteles bine ceea ce am inteles. Iar, in aceste conditii, a face o recenzie este similar cu a face parada literara.

Un comentariu:

Ana Maria spunea...

Eu nu ma pricep... recenzii... :) In scoala invatam comentariile pe de rost ca sa nu le facem probleme profesorilor ... Asa ca eu nu ma pricep. Traiesc si eu cu o mare anxietate ca nu voi spune ce trebuie, ce este acceptat... Dar, azi putem vorbi liberi (ceva mai liberi), si simt ca trebuie sa-mi tratez aceasta anxietate. Din pacate constat ca exista multi in Ro care nu pot spune: EU NU STIU! (pur si simplu, si fara suparare)
Te felicit! Tu spui ca traiesti cu o teama: ca poate nu intelegi tot mesajul cartii. Dar mi-as doi sa nu te opresti sa scrii recenzii (atata timp cat iti face placere)... Noi ar trebui sa ne dezvoltam simtul critic. Faptul ca tu scrii despre un roman, este numai un ajutor dat cititorului... sa nu ne simtim singuri cand citim ceva. Si poate ca micile tale greseli ne ascute noua cititorilor simtul critic: eu cred sau nu cred... si poate incet incet vom invata ca nimeni nu este perfect, si ca nu putem si nu trebuie sa fim "super-specialisti, doctori" in tot... (din pacate se face parada cu cat de minunati suntem... ca sa ne facem loc in societate?).