miercuri, 29 aprilie 2009

Fug la mare, ma salvez

Vama Veche, soseeeeeeeeeeeesc!!!

De ce nu mai scriu despre carti (II)

Si, totusi, de ce nu mai scriu despre carti? Postul acesta se adreseaza, in special, celor doua sau trei persoane care m-au mustrat pentru faptul ca "nu ma mai preocupa cultura".

Exista doua motive mari si late.

1. Purtam, la un moment dat, o discutie cu cineva. Si acel cineva mi-a marturisit faptul ca "se simte prost" ori de cate ori intra pe blogurile cu parade literare. Pentru ca, desi este constient de faptul ca e un cititor inteligent, nu-i permite timpul sa citeasca atat cat ar dori si se simte persiflat de catre "cititorii de meserie" care vorbesc, cu multa indulgenta, despre operele parcurse de catre domniile lor.

La acea vreme ma ocupam, chiar daca destul de rar, cu astfel de recenzii si incepusem sa fiu perceput ca fiind "un om care citeste". Iar cele spuse de persoana respectiva m-au apropiat destul de mult de cei la care am facut referire in postul trecut. Am inteles ca, de la stadiul la care ma aflam eu si pana la stadiul de parada literara, nu mai era decat un pas.

2. Atunci cand citesc opera unui mare autor, am constant senzatia ca sunt neinteligent, neintruit si ca nu inteleg mare lucru din mesajul cartii. Si am o continua stare (chiar daca abia sesizabila) de teama ca-mi vor scapa ideile cartii respective, intrebandu-ma, mereu, daca am inteles bine ceea ce am inteles. Iar, in aceste conditii, a face o recenzie este similar cu a face parada literara.

De ce nu mai scriu despre carti (I)

Daca tot tratez subiecte epocale, hai s-o mai zic si p-asta.

In zilele noastre, a citi este un trend. Iar din acest trend fac parte si anumite activitati conexe: a fotografia biblioteca si a o posta pe blog si, de ce nu, a numara si a posta numele tuturor cartilor pe care le-ai parcurs, intocmind o lista bizara.

Exista foarte multi oameni care fac parada cu preocuparile lor literare, dand dovada, dupa parerea mea, de un snobism crancen. Vor sa para culti, cu o gandire elevata, superiori, din punct de vedere intelectual, oamenilor de rand pe care ii privesc, totusi, cu indulgenta. Pentru ca doar asa poti privi atunci cand ai atins un nivel superior de instruire.

Snobism.

Parada literara nu are absolut nimic de-a face cu ideea de cultura veritabila. Ci, dimpotriva, este strans legata de ideea de prost gust, de lauda de sine si de superficialitate in domeniul spre ale carui profunzimi tinzi cu nesat, intocmind liste cu titluri de carti.

Dar de ce sa postezi o lista cu titlurile tuturor cartilor pe care le-ai citit? De ce sa le numeri si sa te falesti cu cele trei cifre? Asta conteaza cu adevarat? Sau conteaza calitatea cartilor, atentia de care dai dovada in timpul lecturii si capacitatea ta de a intelege ceea ce autorii au vrut sa transmita prin intermediul operelor pe care le-ai parcurs?...

Situatia e si mai crunta atunci cand unii dintre ei se apuca de facut recenzii. Si, chiar daca nu esti un specialist intr-ale literaturii, este de ajuns sa fi citit aceeasi carte si poti observa cu usurinta masura in care amatorul de parade literare, cu veleitati de numarator de carti, a priceput ceva din operele la care face referinta.

Snobism.

Nu as participa niciodata la o intalnire de schimb de carti. Cand am auzit, pentru prima oara, de o astfel de practica, m-am declarat incantat si m-am bucurat ca exista atatia oameni dornici de lectura. Dar am realizat, curand, faptul ca aceasta activitate are o stransa legatura cu snobismul. Multi dintre cei care participa sau care au participat la astfel de intalniri o fac din dorinta de a poza in oameni cu preocupari literare, dar, in acelasi timp, se bucura teribil atunci cand la acele intalniri nu se discuta mult despre carti, "pentru c-ar fi fost plictisitor".

Pentru ca, nu-i asa, snobismul este la putere.

Despre porniri crestinesti (II)

Hai si cu partea a doua.

De ce este de-o crancena inutilitate sa porti discutii in contradictoriu cu acei oameni credinciosi puternic indoctrinati, indiferent carei confesiuni ii apartin?

Pentru ca premisa de la care ei pornesc este urmatoarea: Biblia detine adevarul absolut, iar singura interpretare adecvata a cartii sfinte este cea pe care o propun ei. Si, pentru simplul fapt ca ei cred in Biblie, sunt detinatorii adevarului absolut. E simplu.

Pornind de la aceasta medievala premisa, datatoare de mura-n gura, ei au elaborat un amplu sistem religios. Acest sistem de gandire, rudimentar precum o tricicleta, are ca punct de plecare o astfel de carte sfanta.

Cand incerci sa contraargumentezi intr-o discutie, folosindu-te de stiinta, de bun simt sau de o logica elementara, te vor intreba "Dar cum explici minunile?".

Daca le oferi o explicatie, vor spune la fel cum a spus olteanul in acel banc sec, atunci cand a vazut pentru prima oara o girafa: "Asa ceva nu exista". Scurt si cuprinzator.

Daca ii intrebi de unde stiu ca minunile au fost intr-adevar savarsite, te vor trimite la cartea sfanta. Pentru ca intreg sistemul lor de argumentare se bazeaza pe tehnica alergarii dupa propria coada.

Iar daca le iei Biblia, contestandu-le premisa de la care se naste sistemul lor de gandire antic si de demult, iti vor spune c-o s-ajungi in iad.

marți, 28 aprilie 2009

Despre porniri crestinesti (I)

Ca tot a fost Pastele, m-am gandit sa scriu ceva de profil. In binecunoscutul stil de om frustrat pe care mi l-am asumat, spre deliciul haterilor si oftica fiintelor alese si inalt spiritualizate.

Din punctul meu de vedere, fiecare om de pe planeta poate sa creada in ce are el chef. Asta, insa, nu ma impiedica pe mine sa am o parere proprie despre acele credinte si despre acele persoane, parere pe care s-o tin pentru mine sau pe care s-o exprim intr-un cerc de prieteni.

Insa ma enerveaza aroganta celor care se cred detinatorii adevarului absolut si care cred ca lucrurile nu stau decat asa cum cred ei ca stau.

Si acest fapt ma scoate din minti cu atat mai mult, cu cat asa-zisii detinatori ai adevarului absolut devin intrusivi si incep sa propovaduiasca "adevarata credinta", dand dovada de multa aroganta (caci, nu-i asa, sunt detinatorii adevarului absolut) sau de falsa modestie (caci, nu-i asa, ei sunt cu trei clase peste noi pentru c-au descoperit calea cea dreapta si, in valoarea lor - pe care, desi cred in ea, o neaga plini de smerenie - isi permit "luxul" de a parea umili).

Ultimul caz mi se pare tipic in ceea ce-i priveste pe pocaiti.

Iar cand vreun habotnic de-asta devine intrusiv vizavi de mine si de convingerile mele, am o pornire foarte crestineasca de a-l pocni.

duminică, 26 aprilie 2009

Am revenit

A fost frumos, m-am intalnit cu toti prietenii mei (cati mai sunt si ei, saracii, ca se-mputineaza), am participat la slujba de Inviere, popii n-au mai facut politica (sau poate c-au facut, dar cine le-a ascultat discursul?), am baut bere, mi-am coicnit ouale, am "facut gratare", am mancat ca un porc mancare buna facuta de mama, am jucat si fotbal, era sa-mi luxez genunchiul (de, material prost), am vazut cum Tiocu si-a luat bataie, am facut "shopping", am facut miscare multi kilometri pe zi, am descoperit locuri noi, am citit, am meditat, am contemplat, m-am simtit bine, na, sa va fie ciuda, mai rar asa vacanta cum am avut eu, sic sic, mai vorbim.

joi, 16 aprilie 2009

Hasta la vista!

Va pup respectuos. In cursul zilei de astazi ma car in Bucovina sa-mi ciocnesc pe-acolo ouale de Pasti. Blogul meu o sa moara pana pe 27 aprilie (sau asa ceva). Nu uitati ca exista deontologu', o persoana deosebita, entuziasta si bun partener de bere.

Fie ca sfintele sarbatori sa va aduca in suflet... adiere... mireasma... bucurii... realizari... cicalaca cichicea, dar nu mai cichiceste, insa poate ca va mai cichici candva, m-am saturat de cliseele astea de doi lei cu iepurasul si cu sarbatorile sfinte care trebuie, musai, sa ne aduca ceva si sa pogoare nu stiu ce de nu stiu unde.

Bine ca nu-i pe baza de ler. Care-i ler si iarasi ler.

Apropo, stiti cumva de unde vine bazaconia asta cu iepurasul? De unde pana unde s-a proclamat el sef peste Paste?...

Ce sa va urez eu voua... Sa mancati cu moderatie, mai ales dac-ati postit, sa nu fiti neam prost. Nu va opreste nimeni sa bagati in voi si-n alte zile decat cele de Paste. Anul are cam 365 de zile. Si daca va ganditi ca n-o sa mai apucati mancare buna pentru c-o sa ne loveasca criza in moalele capului, nu uitati ca nu puteti muri de foame atata timp cat mai exista caini prin tara.

Si-asa am vazut astazi doi chinezi latrati de-o haita de caini furiosi... Probabil stiau patrupedele ce stiau. Oricum, chinezii sunt, de departe, in varful lantului trofic pe planeta asta. Ei mananca tot. I-as latra si eu, imi provoaca anxietate, simt invazia in aer...

Si, ca tot veni vorba de sfintele sarbatori, fiti atenti la nenea ăsta, rivalizeaza cu succes cu Fernando de la Caransebes. Insa fiecare avand un stil inconfundabil. Videoclipul e pe baza de doamne-doamne. Puteti sa va notati: "Decat patru scanduri si un cuiiiiiii/ Asta e averea omuluuuiiiiii". Asta ca sa nu mai ravniti la cacaturi.

Iertati-mi sarcasmul. Spor acolo la ce faceti voi.

Ah, era sa uit sa atasez filmuletul. Distractie placuta. Eu am fost in pragul unei crize de ras.



Mai vorbim.

marți, 14 aprilie 2009

Armata romana m-a dorit ostas

Treceam intr-o zi printr-un mirific loc al Bucurestilor si nu-mi dadeam seama de ce zona cu pricina mi se pare intr-atat de cunoscuta.

Si mi-am adus aminte cand am ajuns acasa.

Intereseaza pe cineva?

In viata asta de ciumpalac, am participat la Radauti, printr-a 12-a, la un examen dintr-ala complex in urma caruia eram luat in evidenta pentru a satisface, ulterior, stagiul militar. Alaturi de alte sute de ciumpalaci de-o varsta cu mine. Nu mai tin minte exact denumirea smecheriei, dar stiti voi despre ce vorbesc.

A fost magnific. Multe faze au devenit folclor printre connaisseuri. Cum ar fi fazele cu grasul ala de Moldovan care nu voia sa se dezbrace de rusine ca era un umflat (dar care, de altfel, puţea de smecher ce era) si care mai era si chior pe deasupra, de stateam amandoi la examenul ocular tocmai la spital (eu fiind miop cu state vechi, dar pentru el fiind o surpriza). Sau cu Filipov care n-a inteles, cu creierul lui de lipovean imbibat in vodca, faptul ca trebuie s-arate talpile, prin urmare s-a intors si-a aratat curul distinsei comisii. Si muuuulte altele.

Asa...

Si-am ajuns la Bucuresti in anul II de facultate. Intr-o buna dimineata, cineva loveste violent in usa. Zdrang zdrang. Deschid usa, suparat, si tocmai ce voiam sa-i fac omului morala, pe sistemul "esti inadecvat, te rog, revizuieste-ti comportamentul, este urrrrat ce faci", cand ma si-apuca:

- Esti Andrei Stanca?
- Da. Probleme?
- Cam da. Pe unde umbli, domnule Andrei Stanca?

Va imaginati ce moaca am facut. M-am uitat la el de parca l-am vazut pe duhul lui Aladin, dansand cu printesa.

- Cum pe unde umblu?
- Pai da, domnule, pe unde umblii, ca te caut de nu stiu cate luni, am batut la usa asta de mi-a venit rau.
- Pai poate-ati batut, dar de ce? Va datorez ceva? Am fost obraznic? Am ravnit la femeia cuiva?... Care este problema?
- Pai armata, dom'le, te sustragi efectuarii stagiulu militar???

De data asta, il priveam de parca in fata mea, pe palier, se aflau Winnetou si Napoleon, jucand o partida de table c-o bere Noroc in fata.

- Ce armata???
- Armata, domnule, armata!!! Ca daca nu te gaseam nici astazi, te dadeam in urmarire la sectia de politie de care apartine zona asta si veneau cu duba si mi te-aduceau.

A trebuit sa-i explic omului ca locuiam in blocul ala de cel mult o luna, ca eram student, deci pe cale sa devin intelectual rasat, c-am facut liceul in Radauti, judetul Suceava, si c-am fost luat o data in evidenta, ca nu-nteleg de ce ma vrea armata romana cu tot dinadinsul, c-as face armata cu draga inima (si chiar as fi facut-o, stiu, sunt dus cu pluta), dar legea zice sa studentii invata carte, nu trage cu pusca. Etc..

La final, mi-a zis ca-s baiat de treaba, ca era convins de faptul ca-s tigan, dar uite ca nu-s, mi-a repetat faptul ca m-ar fi luat cu duba si m-a rugat, politicos, sa ma prezint pe strada cutare sa dau o declaratie, ca de fapt trebuie sa fiu luat in evidenta in Bucuresti, nu la Radauti, caci in buletin am domiciliul in minunata noastra capitala si flotantul radautean este neimportant.

=))

M-am prezentat, am dat declaratia, am tinut mortis sa se rectifice in registre numele facultatii pe care o urmam la acea vreme (scria pe-acolo pe la ei, negru pe alb, ca-s student la Facultatea de Muzica) si-am plecat, rugat fiind sa-i vizitez si la anu.

Nu i-am mai vizitat, astepand sa-mi bata la usa. Intre timp, stagiul militar a devenit neobligatoriu, drept urmare, imi este in continuare greu sa ma trezesc dimineata inainte de ora 9.

Destepaaaaaaaaaaaaa-rea!

Desteptarea pe ma-ta.

P.S.: Imi cer scuze ca v-am plictisit. Cred ca postul asta e mai mult pentru mine si pentru alti trei oameni. :))

duminică, 12 aprilie 2009

Din categoria "da' de ce?"

N-am inteles niciodata cum se poate uita cineva la wrestling si cum poate sa stea cu sufletul la gura privind sportul ala la televizor, stiind ca tot ce se intampla in ring este regizat...

Si, de asemenea, n-am inteles niciodata cum pot comentatorii aia sa comenteze meciurile cu atata patos, de parc-ar crede cu tarie in ceea ce comenteaza...

Se uita careva dintre voi la wrestling? Poate-mi explica si mie fenomenul, caci ma depaseste...

Somatii pudibonde

Mi-a zis cineva ca nu-mi mai citeste blogul pentru ca-s vulgar si pentru ca nu inspir responsabilitate prin posturile mele.

Ce sa zic... N-ar fi prima persoana care-mi spune ca vorbesc urat.

De aceea consider ca-i bine sa vin cu niste lamuriri.

1. Nu mi-am propus niciodata sa citez din Biblie.

2. Nu mi se pare ca vorbesc urat, ci "mult prea" normal.

3. Nu este un blog pentru pocaiti, pentru pudici, pentru cei care poarta pe fata masca eruditiei, a culturii si a bunelor maniere.

4. Nu resimt nicio responsabilitate in ceea ce priveste amaratul asta de blog. Este blogul meu si scriu ce vreau in el. Cui nu-i place, sa nu-l citeasca.

Nu inteleg cum dracu' poate un blog atat de mic, nepromovat, al unui om care, in esenta lui, este netalentat, un blog care nu trateaza aspecte abisale si pe care-l citesc, in special, prietenii mei si vreo cateva rude mai mult sau mai putin indepartate (plus mama; salut mama!), repet, nu inteleg cum poate un asemenea blog sa-i agite pe unii si sa atraga haterii.

In timp ce bloguri mult mai mari exista frumusel, fara ca cineva sa se declare lezat, fara ca autorul sa fie injurat prin commenturi, fara ca nu-stiu-cine sa aiba impresia ca nu poate trai pe aceeasi planeta cu respectivul blog sau cu autorul sau.

Mi se acorda, in mod constant, o atentie (de multe ori bolnava) pe care n-o inteleg. Dar care nu ma lezeaza pentru ca vastul domeniu al injuraturilor imi este relativ familiar. Si sper sa fie ultima oara in care pomenesc despre subiectul asta bizar pe blogul cufurit.

Codul lui Oreste mi se pare mai interesant.

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Din categoria "pe vremea mea"

Citeam, in Jurnalul National, un articol intitulat "Sperma second-hand", din care am aflat faptul ca scade calitatea spermei, in special la barbatii din Europa.

Ma gandesc ca si-n acest caz se vor gasi oameni care sa afirme ca "nimic nu mai e ca altadata, pe vremea mea parca avea alt gust"...

Codul lui Oreste

Butonand telecomanda in fapt de seara, am nimerit labe unu teve. Unde Oreste are o emisiune, "Codul lui Oreste", pare-mi-se.

Iar ieri il avea ca invitat pe un specimen de om, un copil cu atitudine si intonatie de penticostal, martor al lui Iehova sau ceva de genu', care ne dadea sfaturi de viata uitandu-se piezis nu se stie unde.

Ciudati exista peste tot.

Insa mi s-a parut teribil de bizar si nu reusesc sa-mi explic cum putea Oreste (da, e omul acela care facea emisiuni simpatice cu Badea in fapt de seara si care, din cate tin eu minte, chiar avea umor) sa poarte un dialog ca de la egal la egal, plin de invataminte, fara sa-l pufneasca rasul, cu acel copil caruia i se adresa cu "maestre".

Discutia era teribil de bizara iar Oreste afisa o nemarginita incredere fata de maestru si fata de subiectul privind nu stiu ce alta lume populata cu niste oameni cu antene verzi care traiesc in pace s.a.m.d..

Cum asa ceva??? Ma uitam la Oreste si la patosul sau din discutie si nu intelegeam daca el chiar crede in ce spune sau nu. Si nici acum n-am gasit un raspuns...

Incercam din rasputeri sa fac misto de emisiune, insa adevarul gol-golut era urmatorul: ma uitam la televizor c-o privire (probabil) mai tampa decat a unui bou cand vine seara de la pascut.

Atacau subiecte care tin de antropologie, de specie dominanta, de razboaie, de pace, de reguli ale existentei (care cica-s in numar de patru) si cate si mai cate.

Copilul sasiu raspundea chiar si la intrebari ale telespectatorilor legate de avort si de spiritul unui copil avortat.

Aici am clacat psihic si, dupa ce am observat ca Oreste are si-un glob de cristal in fata lui, pe masa, am schimbat canalul, ramanand cu impresia ca ceva e putred in... nu Danemarca... in codul lui Oreste si-n propria mea existenta, caci se pare ca inteleg din ce in ce mai putin lumea in care traiesc...

Poate am luat-o razna si-i pe cale sa ma ia dracu. Daca nu mai scriu nimic pe blog, inseamna ca m-a rapit vreun omulet cu antene verzi. In acest caz, va rog din suflet sa-i semnalati lui Oreste rapirea mea. Va aduce niste maestri si va rezolva problema...

joi, 9 aprilie 2009

Astept

Mi se pare bizar sa defilezi cu un lucru, cu niste asa-zise competente, sa te dai mare artist, fin intelectual si degraba patrunzator al adancimilor fiintei umane, sa strigi sus si tare ca ai tot felul de ocupatii nobile, sa joci rolul unui magnet pentru niste rataciti care, oricum, n-au cum sa fie mai prosti decat tine, dupa care sa dai cu bota-n balta si sa demonstrezi oricui are un dram de creier in cap pe care si-l foloseste in domeniul de care te declari indragostita si care face prostia sa mai intre, o data pe saptamana, pe blogul tau, ca esti exagerat de proasta, iar postul asta nu e scris intamplator intr-o singura fraza, dar oricum esti mult prea redusa ca sa-ti dai seama ca este vorba despre tine si astept cu nesat urmatoarea defilare mai mult decat penibila a distinsei tale persoane si ne-apucam de facut misto, oricum o sa am parte de ocazii nenumarate, trebuie doar sa ma trezesc cu fundu-n sus si cu fata-n jos si, eventual, sa nu mai am cafea, deocamdata am scris pentru cei care viziteaza atat blogul meu, cat si distinsul tau blog de intelectual rasat, o sa fie distractie, ne radem, ne simtem bine, ce faci fetele, te plimbi?

Esentele tari sunt in sticlute mici

X: Bai, oglinda asta a ta micsoreaza.
Y: De unde stii, ma?
X: Pai eu, de obicei, sunt mai voinic...
Y: Nu ma, oglinda asta mareste...
X: Nu-i adevarat, acasa la mine sunt mai voinic in oglinda...
Y: Mareste si oglinda ta de-acasa, dar asta mareste, intr-adevar, mai putin...

Satul arde si baba se piaptana

Observ ca presa nu s-a saturat, inca, de Becali. "Gandul" are preocupari bizare, prezentandu-ne, pe prima pagina, primul interviu cu Becali de cand acesta se afla dupa gratii. Sigur ca stirea are target-ul ei, dar cand consideri ca "esti" un ziar cu pretentii, te uiti si tu, de exemplu, peste granita si faci senzatie pe baza de basarabeni. Ca "se vinde".

Ce aflam nou din interviul cu Becali?

1. Becali comunica neincetat cu Dumnezeu si i-a parat pe judecatori, care vor fi judecati de instanta divina, fara doar si poate, de indata ce se va ivi ocazia.

2. In puscarie, Becali reflecteaza.

3. E cuprins de accente mistice.

4. Doarme, mananca si mediteaza la propria mantuire.

5. Nu mai joaca table.

6. Va rog sa nu-l suspectati pe Gigi de egoism si de faptul ca s-ar gandi doar la propria mantuire, caci, iata, duce acivitati misionare, incarcate de credinta si noblete: propovaduieste colegilor de celula trairea crestina, punandu-i sa citeasca din Biblie.

(Asta e dementiala, imaginati-va, ba-ba-bai baieti, puneti mana pa biblie, bai, ca dumne-zeeeeeeu va va judeca!)

7. Iar colegii lui de celula, cei care constituie target-ul operei sale de misionar, sunt: Floricel Achim (stiti voi, spionul ala teribil), Iulian (traficant de droguri), si Ferenţ (traficant de tigari).

Nu e genial???

Si asta in timp ce-n Republica Moldova exista niste tineri furiosi, speriati, increzatori intr-o cauza nobila sau satui de dictatura comunista si care, iesindu-si din minti (unii separat, altii fiind niste rotite ale unor legi psihologice de necontestat si care tin de psihologia maselor), se-apuca sa se comporte, fiecare in parte, precum Gavroche, Ana Ipatescu si Ecaterina Teodoroiu la un loc (in momentele lor de maxima glorie).

Si care, in curand (daca procesul n-a inceput deja) vor da cu mufa, in cel mai violent mod cu putinta, de realitatea cruda in care se balacesc. Vor fi arestati, batuti sau chiar torturati, inchisi pentru ani buni, vor fi umiliti si li se va arata, pe viu, modul in care sfarsesc revolutionarii care vor sa rastoarne dictaturi atunci cand Europa si SUA au altele pe cap.

Ma bucur cand vad ca exista peste Prut oameni care au curajul de a face ceva concret impotriva dictaturii si a comunistilor de la putere. Chiar daca, in acest moment, actiunile lor sunt sortite esecului din diverse cauze dintre cele mai cinice. Si-mi pare teribil de rau pentru cei care vor suferi de pe urma revoltelor, si cu atat mai mult pentru cei care si-o vor lua rau de tot si vor servi (din partea comunistilor) ca exemplu tuturor doritorilor de revolutii sau, pur si simplu, tuturor contestatarilor regimului comunist din Republica Moldova.

Test de preacurvie

Am primit ieri o chestie la iesirea din metrou. Un tip bland si plapand (cred ca era un sectant, caci numai astia sunt mereu cuprinsi de-o frenezie demna de Ciutacu) mi-a inmanat o hartiuta care seamana c-o bancnota, al carei sens nu l-am prins intr-o prima faza, ci abia atunci cand m-am hotarat sa lecturez ceea ce scria pe spate cu litere foarte mici.

"O intrebare de un milion de euro: Vei merge tu in rai? Iata un test rapid: Ai spus vreodata o minciuna? Ai furat vreodata ceva ori ai folosit numele lui Dumnezeu in desert? Domnul Iisus a spus: "Orisicine se uita la o femeie, ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui." Ai preacurvit in inima ta? Vei fi vinovat in ziua Judecatii? Te rog, pocaieste-te (intoarce-te din pacat) astazi si crede in Domnul iisus si Dumnezeu iti va da viata vesnica. Apoi citeste Biblia zilnic si implineste ce scrie acolo."

Acu', sa ma inflamez si sa demolez ideile din text, facand sau nu misto si apeland sau nu la o logica elementara, ar fi ca si cum m-as apuca sa analizez care sunt influentele conceptiilor filosofice privind constrangerea omului de a-si alege destinul din operele lui Kierkegaard, proiectate in discursul lui Becali.

miercuri, 8 aprilie 2009

Despre bolta palatina

Daca ati pune voi gura pe-o... vodca, ce-ati spune despre ea?

Vreti sa aflati ce-ar spune un degustator de vinuri despre asa ceva?... De exemplu, ce-a afirmat un nene, mare degustator, despre produsul X.

Produsul X are o aroma abia simtita, dar complexa, de flori uscate, ierburi, grau, minerale, piper si condimente picante. Pe bolta palatina se simte plin, gras, rotund, totusi un pic crocant, cu arome generoase dulci si iuti, asemanatoare cu impresia lasata de miros, accentuate fiind aromele de grane si iarba de menta. Are un final lung, fin si cald, cu o urma dulce. Este o vodca ultra-premium extraordinara, foarte curata si pura!

Ce parere aveti?

Oare ce-ar spune despre asa ceva un degustator de rahat, adica un ipocrit ordinar care apare pe la televizor si ne vinde noua gogosi de la amvonul sau de politician?

Sa vedem cat tine bateria

Ce sa zic... Rezbelu-i mare peste Prut. Sunt convins ca mi-au citit blogul si-au zis ca-i timpul sa ia atitudine.

Acu', trecand peste mistoul de prost gust pe care-l practic de atatea ori, trebuie sa marturisesc ca ma bucur de faptul ca tinerii basarabeni au luat atitudine. Chiar si-asa, in felul ala. Adica au pus mana, piciorul si ce-au mai avut la indemana si-au facut ceva concret, atat cat s-au priceput.

Caci am indoielile mele ca se puteau bate prin nuante, dictoane latine sau poezii patriotice cu imputitii aia de comunisti.

Imi cer scuze ca vin si eu c-un comentariu intr-atat de simplist, dar nu cred ca filosofiile isi au rostul.

Inteleg ce simt tinerii moldoveni si rezonez cu ei. Daca eram pe-acolo, in mod sigur ieseam si eu in strada. C-asa m-a facut mama, dobitoc si sustinator, din principiu, al asa-ziselor cauze nobile. Am in mine un spirit de Che Guevara crescut pe prund si care facea revolutie ori de cate ori ciumpalacii imi descopereau si, ulterior, furau locul de baie.

Dar, bineinteles, agitatia tinerilor moldoveni o sa se stinga usor-usor. Sunt cam putini, cam prea agitati, cam infoiati, sunt mai zbuciumati decat era Agripina cand fugea cu Paunas pe dealuri, iar smecherii din vest deja incrunta din sprancene. Singurii care castiga cu adevarat sunt deontologii care au ce discuta in talk-showuri si Basescu, laolalta cu toata familia lui de smecheri, deoarece fulgerul acuzelor opiniei publice se duce dracului prin paratrasnetul basarabean.

Ce le zic din metafore...

marți, 7 aprilie 2009

Post cu dedicatie

De pe www.sfatulmedicului.ro. Pentru cineva anume. Scuze pentru plictiseala, dar e musai, omul pricepe greu.

OBOSEALA CRONICA

Sindromul de oboseala cronica este caracterizat prin oboseala sau extenuare severa care impiedica efectuarea activitatilor normale, zilnice obisnuite. Mai exista si alte simptome, dar cel principal este oboseala care dureaza de cel putin 6 luni. Unele persoane se confrunta cu acest sindrom timp de ani de zile. Nu exista teste care sa confirme diagnosticul de sindrom de oboseala cronica. Din aceasta cauza, multi pacienti sau familia si prietenii lor accepta boala cu oarecare dificultate. Este foarte important ca cei din jurul pacientului sa creada in diagnostic si sa-l sustina. Oboseala nu este imaginara, are un substrat real. Este reactia organismului la o combinatie de factori fizici si emotionali.

Principalul simptom al acestui sindrom este oboseala sau extenuarea severa care dureaza de cel putin 6 luni si nu se amelioreaza semnificativ la odihna. Gradul severitatii este atat de mare incat afecteaza capacitatea de munca, activitatile de recreere si cele sociale. Oboseala si celelalte simptome descrise mai jos pot debuta brusc sau pot sa se dezvolte gradat de-a lungul unei perioade de saptamani sau luni.
Alte simptome pe termen lung includ:
- uitarea, pierderea memoriei, stare confuzionala sau dificulate de concentrare
- dureri de gat
- ganglioni limfatici usor mariti la nivelul gatului sau axilei
- dureri musculare
- dureri articulare fara roseata sau tumefiere locala
- cefalee (durere de cap) ale carei caractere sunt diferite de cele din trecut
- somn neodihnitor (la trezire persoana se simte obosita).

Pricepi?

Ma lasati???

M-am cam plictisit de toata panarama asta cu Republica Moldova, cu alegerile lu' peste si cu mirobolantul comunism care se lafaie in tarisoara aia bizara de peste Prut precum se lafaia Zorba printre tatele ample si primitoare ale Bubulinei.

N-avem altceva mai bun de facut?

Dupa cum spunea un mare destept (al carui nume imi scapa momentan), toate popoarele au conducatorii pe care ii merita.

Atentie, domnu' Gadea! Nu ma refer in postul asta la toti moldovenii. Asta asa, ca sa se stie si ca sa fiu sigur ca nu apar comentatori febrili care sa ma acuze ca generalizez.

Insa foarte multi dintre moldoveni sunt niste comunisti in esenta lor. Si niste rusofili. Dumnealor, atunci cand deschid minunata lor gurita, slobozesc un accent de rusnaci care-ti scoala chiar si parul din nas. Si-atunci cand vorbesc, nu se pot abtine sa nu introduca, plini de naturalete, o intreaga serie de cuvinte mostenite de la Mama Rusia pe care o evoca, de foarte multe ori, c-o nostalgie demna de bunicul atunci cand se refera la anii tineretii.

Ce dracu mai vrem de la ei? Sa ne unim? Da' de ce sa ne unim? Daca ei nu ne vor, eu ii vreau cu atat mai putin! N-am chef ca numarul interlopilor sa creasca vertiginos, n-am chef sa se-mprastie ca furnicile prin toate centrele universitare si sa mi se-nfiga-n creier accentul ala strident ca un zgomot de bormasina, n-am chef de-o granita cu Transnistria si n-am chef sa devenim ultima tara din UE pe toate planurile. Penultimul loc mi se pare mai confortabil.

Inteleg fundamentele relatiilor noastre diplomatice cu plaiul moldovenesc si-nteleg directia in care bate "Bucurestiul". Dar, din punctul meu de vedere, al meu, al lui Andrei Stanca, duca-se pe pustii!

Sa-si vada linistiti de elaborarea unor noi dictionare Moldovenesc - Roman si Roman - Moldovenesc. Asa cum au mai facut. Pe sistemul:

a duhni = a mirosi
inoplanetan = extraterestru
a merge = a merge
a manca = a manca

Ne-au jignit, ca popor, in mult mai multe feluri decat ar fi permis bunul simt si diplomatia la nivel european. Sa-i bag in pizda ma-sii pe comunistii de la putere din Republica Moldova! Mi se rupe de ei! Pentru ca ei sunt cei care traiesc cu ei, si nu noi. Sa stea asa cum le e bine. Si daca nu le e bine, sa puna mana sa faca o revolutie. Nu s-astepte curent moka de peste Prut ca sa-si incalzeasca ei cururile comuniste.

P.S.: Inainte sa sara vreun patriot cu gura pe mine si sa m-acuze ca "ma leg" de niste oameni CU CAre n-am intrat niciodata in contact, sa afle ca io, Andrei Stan-caaaaa, pac pac, cunosc destui basarabeni, iar unii dintre ei imi sunt prieteni buni si-i respect foarte mult, fiind niste oameni cu adevarat deosebiti din toate punctele de vedere.

Free (in hell) Gigi!

Probabil cunoasteti toata povestea cu arestarea lui Becali si cu motivarea, oferita de catre judecatoarea lu' peste, in ceea ce priveste ramanerea acestuia in arest.

Da, sunt indignat de motivarea cu pricina si ma revolta. Se creaza un precedent periculos si totul denota faptul ca nu mai putem fi deloc in siguranta. Desi nu-i nimic nou sub soare. Crivatul ne bate la cur, chiar si-atunci cand stam pe buda. Fie ca suntem, sau nu, "persoane publice" sau "formatori de opinie".

Insa indignarea mea (incontestabila, de altfel) este indulcita teribil de faptul ca cel care sta la parnaie este nimeni altul decat Gigi Becali.

Jubilez in cel mai teribil mod cu putinta. Nu stiam ca-l antipatizez pe Becali intr-atat. Stiam eu ceva-ceva, dar nici chiar asa.

Ciobanul si-o ia in ultimul hal, iar asa-zisul capital de simpatie pe care-l acumuleaza, odata cu aceasta mediatizata si comandata arestare, mi se pare egal cu zero, in sensul inutilitatii sale. Ce dracu sa mai faca hahalera cu simpatia prolilor? Candideaza cumva pe undeva? La ce-o sa-i foloseasca?

Cel mai mult o sa aiba de castigat Diaconescu atunci cand o sa-l invite pe Becali in garsoniera, dupa "liberare", si-o sa-i creasca ratingul.

Pana una-alta, ciobanul sta la parnaie si, dupa cum umbla vorba, imparte aceeasi branza de garnizoana cu Floricel Achim.

Ba-ba-ba-ba-bai Floricel! Io, Gigi Becaliiiiii, dau zece mi da do-laaaari si ies! Ca nu ma tine pa mine hahalerele astea la parnaie, ma-ntelegi?

Zvarcoleasca-se-n chinuri! Asa cum s-au zvarcolit si altii cand si-a facut avere.

Dar, dupa cum se intreaba si deontologu', cine mai da mancare la oi?

Eu zic ca Smarandescu.

duminică, 5 aprilie 2009

Despre plangaciosi

Exista, in mintea unora, falsa conceptie conform careia tu, daca ai fost mare destept in scoala, sef de promotie, olimpic la matematica, biologie sau alte materii, automat vei reusi in viata. Iar daca nu reusesti, de vina este societatea. Si in special societatea romaneasca. Ea este tapul ispasitor pentru care tu, desteptul lui peste, preferatul profesorilor, cel care le dadeai altora sa copieze, n-ai facut nicio branza.

Nimic mai fals!

Pe la noi, prin tarisoara noastra scumpa, cei care stau cu burta pe carte nu prea reusesc sa inteleaga cam care-i treaba cu viata. Pentru ca n-au timp, ei sunt preocupati sa-si faca temele la geografie, sa citeasca o multime de carti pe care nu le inteleg si sa invete (de multe ori pe de rost) cine stie ce tampenii la cine stie ce materii. Ca sa nu ia o nota proasta, ci un zece pe care sa si-l puna-n rama.

Si majoritatea elevilor de acest fel cred ca daca sunt destepti (sau, ma rog, daca dispun de o memorie buna sau de o mare capacitate de efort intelectual) vor reusi in viata si-i vor devansa pe prosti.

Ei, na! Cine v-a pacalit, ma?

Din cate stiu eu, exista mai multe tipuri de inteligenta, printre care se afla si inteligenta sociala. Care are o mare importanta atunci cand te referi la reusita omului in viata de zi cu zi.

Uitati-va la smecherii aia care erau niste coate-goale prin scoli, iar acum sunt mari mahari.

Societatea e asa cum e. Te adaptezi, bine. Nu te adaptezi, n-ai decat sa lucrezi ca sclavul pentru 10 milioane pe luna si sa te smiorcai pe la toate usile si la toate berile cu prietenii ca Romania e de cacat, ca nu-i respecta pe destepti (ceea ce este adevarat, dar asta e cu totul altceva) si ca tu, un geniu in mizerie, meritai mai mult.

Dar asta este greseala parintilor si a profesorilor care baga in mintea copiilor numai tampenii. Si care-i indeamna sa-nvete pentru niste note, care-i "ajuta" sa confunde notele bune cu un mega-succes si care-i lasa sa creada ca-n viata, pentru a reusi, este de ajuns sa stii in ce an scaunul papal a fost mutat la Avignon si-n ce conditii, in ce campie se afla un ditamai loess-ul, cum a comentat nu stiu ce critic nu stiu ce poezie sau cum se conjuga in latina nu stiu ce verb.

Si-asa produce scoala cretini pe banda rulanta, care considera ca-s marii nedrepatiti ai vremii si ca societatea nu-i apreciaza la adevarata lor valoare. Pentru ca ei sunt destepti, dom'le. Au invatat bine. Au fost sefi de promotie. Iar acum nu mai stiu nici cine-a fost Burebista, nici de unde izvoraste Oltul si nici cele 98 de strofe ale "Luceafarului". Dar n-au nici pasiuni, citesc o carte si nu inteleg nimic din ea, plang la filme siropoase, sportul este un mare cacat (iar daca-l considera util, oricum nu-l practica) si ei nu trebuie sa-i produca bani angajatorului, ci trebuie sa-si etaleze desteptaciunea. Pentru ca ei sunt destepti. Nu zau!...

Cu si despre pitipoance

In dupa-amiaza zilei de ieri, o haita de cocalari si de pitipoance, purtand cu totii pantaloni albi, isi puneau celulita-n masina si plecau spre munte. Punctul de pornire era parcarea din fata blocului.

Si-am observat, nu fara uimire (si eu sunt mare dobitoc, "ma mir si respir", ave Chilian!), cum una dintre pitipoancele de companie (ave Radio Guerilla!) a scos o bata de baseball de undeva de langa bacheta din fata a masinii ce urma sa-i ajute in deplasarea lor manelistica si-a asezat-o, plina de meticulozitate, in portbagaj.

Intrebarea mea este urmatoarea: mergeau cumva sa joace baseball?

Voi ce credeti?...

Daca ar fi asezat unul dintre cocalari acea bata de baseball in portbagaj, as fi inteles. Omul e prevazator, are testosteron. Daca cineva il enerveaza pe el (printul palierului pe care habiteaza mancand seminte si scuipandu-le pe scari), scoate bata de baseball si-i crapa capul acelui nefericit care s-a interpus in calea succesului sau de mascul alpha.

E de inteles sa ai o bata de baseball in masina. O sa-mi procur si eu una cat de curand. Laolalta cu alte accesorii. Cate putin pentru fiecare. Caci arsenalul pe care-l am momentan mi se pare destul de saracut in comparatie cu multitudinea de boi care se perinda prin trafic si cu paleta larga de provocari pe care cocalarimea ti le pregateste in fiecare zi. Asta asa, pentru momentele in care nu mai functioneaza instinctul de conservare manifestat prin evitare. De ce sa fie inarmati doar potentialii agresori?

Dar, revenind: ca ce chestie se preocupa pitipoanca de bata de baseball?

Si-acu, un comentariu, cred eu, de bun simt. Exista pe planeta tot felul de femei foarte agresive. Dar care, neavand brandul mare sau neputand da cu pumnul din cauza presiunii sociale care ne apasa pe toti pana la orgasm, isi manifesta agresivitatea in fel si chip. Un mod de a-si manifesta agresivitatea este limbajul vulgar pe care-l "afiseaza". Un alt mod este acela in care se-apuca si barfeste (plina de rautate) pe oricine-i intra ei, rapandulei, in vizor. Etc..

Dar cele mai periculoase dintre femeile agresive mi se par, de departe, cele care-i indeamna pe masculii alpha, la bratul carora se afiseaza, sa-i "futa una lu' ala c-a suparat-o", sa-i dea "un sut in bot" cainelui care s-a apropiat de pudelul lor (asa cum solemn a indemnat o mamica aflata la bratul sotului si tinand de mana un copil, cel mai probabil viitor cocalar sau datator in cap cu bata de baseball) sau sa "ia atitudine" atunci cand cineva indrazneste sa li se opuna in cine stie ce situatie.

Pentru ca, in acel moment, masculul alpha vrea numaidecat sa-i arate scarbei cat de bazat e el, scoate bata din portbagaj si se apuca de facut nazbatii cu ea. Si toate acestea sub privirile stralucinde ale tarfei de companie.

Asta pe langa modul sfidator in care se comporta in viata de zi cu zi, stiind ca va exista intotdeauna un labar care sa ignore felul de rahat in care ea s-a comportat si sa-i ia apararea ca s-o impresioneze cu tenacitatea si cavalerismul sau de suburbie. Pe sistemul "ce-ai ba cu don'soara, snifff, 'ce n-o lasi sa-si ia bilet, ejti jmecher?", chiar daca don'soara n-a stat la coada la casa de bilete iar tu i-ai explicat, politicos, ca regula statului la coada este valabila si pentru proaste.

Mesaj pentru hateri

Hater-ii de toate felurile sunt rugati sa-si gaseasca un alt loc in care sa se joace cu puta-n nisip.

Stimati hateri! Haideti sa va spun cum sta treaba. Si e pentru ultima data, caci oricata efervescenta "blogosferica" as avea, am constant senzatia ca am lucruri mai bune de facut decat sa tin discursuri unor prosti.

Cine are cuvinte "de bine" in ceea ce priveste bazaconia asta numita blog, e OK. De ce n-ar fi? Exista o tendinta naturala a omului de a se bucura atunci cand e laudat sau cand altcineva rezoneaza cu cele spuse de el.

Dar cand cineva se apuca sa ma injure sau sa-mi critice blogul pentru ca asa vrea el, fara sa ofere niciun argument, atunci nu e OK. Pentru ca blogul e mosia mea (traiasca dom' Ciutacu!) si ma doare-n pix de hateri.

Pentru ca nu-s deontolog, pentru ca-s nascut in Giulesti si pentru ca trebuie sa fii teribil de prost incat sa accepti commenturile unor dobitoci care te injura pentru ca asa vor ei si sa le mai si raspunzi, ca sa arati tu (draga doamne) ca esti corect. Sa-i fut in cap!

sâmbătă, 4 aprilie 2009

Despre Alin Totorean

Lumea o sa-nceapa sa creada ca n-am ce face daca scriu pe blog atat de des. Pentru ca efervescenta mea intelectuala si excitarea mea psiho-sociala n-au trecut neobservate in randul tovarasilor de viata. Dar asta e, imi asum riscul si va semnalez prezenta pe planeta a lui Alin Totorean, supranumit "exploratorul singuratic".

Pentru ca asta e. Un roman care cauta sa realizeze premiere. De exemplu, dupa cum titreaza Adevarul de ieri seara, 3 aprilie, Alin Totorean a plecat la inceputul acestui an sa exploreze desertul australian, parcurgand pe jos 800 km. A pornit din centrul Australiei, pentru ca apoi sa exploreze tinuturile nordice. Aventura sa a durat trei luni. Vinerea trecuta, Alin s-a intors in tara.

Aviz supraponderalilor care citesc blogul.

Are aproape 41 de ani, varsta la care altii abia se misca de ici pana colo de umflati ce sunt, gafaind ca porcii dupa ce urca scarile pana la etajul 1.

Este nascut in Arad, are 24 de ani de turism montan la activ si este presedinte al Asociatiei Speologice "Speowest Arad".

Are multe "smecherii" la activ si n-are de gand sa se opreasca aici. Si exista o multime de informatii suplimentare despre Alin Totorean, uite colea, pe net. Pentru cei interesati. Oricum, este destul de celebru printre neobsedatii de pitici porno.

Exista si romani care fac lucruri deosebite, despre care se aude in afara, care fac cinste acestui popor cu tenta manelistica si care ar merita sa fie bagati in seama. Macar pe ici, pe colo. Chiar daca nu fac toate acele lucruri pentru celebritate, ci din dragostea pentru natura, munte, provocare s.a.m.d.. Pacat, insa, ca nu mai au loc in peisajul media si in mentalul colectiv din cauza unor pitici porno (imi vine sa vomit), a simonei sensual sau a sexy brailencei. Scrierea cu "minuscule" e intentionata.

P.S.: Despre el vorbeam.

vineri, 3 aprilie 2009

Urechile noastre sunt mai bune decat ale lor

In mod sigur, intrebari si expresii precum "esti turc?" sau "esti surd?" va sunt familiare. Nu se poate sa nu va fi intrebat nimeni asta pana acum.

Dar, din acest moment, veti putea oferi un raspuns acelor curiosi care nu au incredere in capacitatile voastre auditive.

Pentru ca circula pe net urmatoarea chestie.


Train Horns

Created by Train Horns


E pentru testat surzii ca voi. Ca sa aflati daca ai vostri au sau nu dreptate. Ca cica daca auziti scartaitul ala, aveti urechi bune. Desi sunt sceptic. Pentru ca e imposibil ca toti cei carora le-am dat sa asculte bazaconia aia sa aiba niste urechi mai fine decat ale lui Winnetou apasul. Asa cum, conform testului, au avut.

Nu, apasul asta nu e cel din povestea cu Teddy Ted pe care ne-a spus-o Jaipur cu atata nostalgie.

Ce vorbaret esti azi, cufuritule!...

P.S.: Tata n-a auzit scartaitul. Asa imi explic de ce raman, mereu, fara bani: n-aude cand ma plang...

Ce sa este oare?

Un nou blog si-a facut glorioasa aparitie in minunata noastra blogosfera. Este al simpaticului si nu mai putin faimosului coleg si prieten, pe nume Cristi.

Dupa cum afirma chiar domnia-sa, blogul său este un blog deontologic pentru cei culti in cap. Deci si pentru cititorii mei (ah, ce arogant sunt, sa moara concurenta!). Ma rog, mai putin pentru cei care continua sa ajunga pe blogul meu cautand pe Google "jocuri porno".

Aruncati, din cand in cand, cate un ochi. Sau doi. Oricum, pe la mine nu prea aveti ce face...

Cum ar spune Cristoiu, "detci, inc-o data": from time to time, click here. Ca sa nu vorbeasca omu' de zor cu peretii. Nu de alta, dar mai are pan' se-nsoara...

Suna acum... sunt fierbinte

Am avut azi niste treaba pe la Directia Generala de Pasapoarte. Pentru ca, de, exista pe planeta niste indivizi care predau altora si care, in incompetenta lor, sunt plini de idei si-i iau pe altii de prosti. Asa au inteles ei ca "se face" actul predarii si c-asa se invata intr-un mod practic. Pe sistemul "eu ma prefac ca ma intereseaza soarta voastra de studenti idioti iar voi va prefaceti ca munciti".

Insa trebuie sa fii cel putin cretin si sarac cu duhul ca sa iei bazaconia in serios. Cel putin.

Iar acolo, la Directia Generala de Pasapoarte, existau pe pereti o multime de afise care ne indemnau sa sunam la un anumit numar de telefon in caz ca vrem sa raportam vreo fapta de coruptie.

0800.806.806

Ia sunati. Din curiozitate. Va asigur ca n-o sa fiti taxati.

E?... Cum vi se pare?... Se lupta din greu cu coruptia in tara asta, nu?...

P.S.: Asa se munceste pentru seminarii stupide. Asa sau deloc.

joi, 2 aprilie 2009

De ce?

Ma mai roade o chestie.

De ce-ar vrea cineva, vreodata, sa fie sef de clasa, sef de grupa sau, ma rog, presedinte de bloc? Adica sa fie un sef neplatit?...

Ca nu pricep si n-am priceput niciodata cum e cu dorinta asta de "a sefi". Inteleg cum e cu sefia daca esti platit pentru asta, dar ca sa te bati cu altul (cu o minte la fel de bizara) pentru a fi sef de grupa, de an sau, ma rog, de bloc, ei bine, pe-asta n-o pricep nici mort.

Ca tot veni vorba, voi stiati ca exista, la bloc, o adunare generala anuala? Care are chiar si o ordine de zi? Fac un apropo pentru cei placintosi: daca vreti sa invatati sa va certati, panditi adunarea generala si participati la ea. E demential.

Intrebare

Am o intrebare care ma roade crunt.

De ce se munceste pe santiere doar in zilele ploioase?

Caci, de cate ori pe-afara zburda soarele, toti trag chiulul in ultimul hal. Asa cum tragea chiulul un vestit personaj pe care l-am facut la un moment dat celebru printre prieteni, personaj care dormea cu picioarele rascracarate pe volan si pe manete, intr-o masinuta ce trebuia sa sparga asfaltul. Masinuta fiind pozitionata pe partea carosabila. Nesemnalizata corespunzator.

Dar, de cate ori avem parte de-o zi ploioasa, toata lumea se afunda in mocirla si-ncepe sa munceasca de zor.

De ce? Pentru ca exista o teribila apetenta a romanilor pentru noroaie? Pentru ca ploaia este simbolul belsugului? Sau pentru ca cei care supravegheaza bunul "mers" al lucrarilor sunt la pescuit, la strand sau la munte in zilele insorite, revenind plini de energie doar cand ploaia umezeste cu gingasie chipurile muncitorilor devotati muncii pe care o depun cu atata sarguinta?...

Acu', pe bune. Sa fiti si voi atenti la acest aspect. Sa vedeti cum forfotesc muncitorii atunci cand ploua. Eu ma minunez privind fenomenul asta de ani buni...

miercuri, 1 aprilie 2009

Principatul de Stanckenstein

Am o leapsa de la Regatul Unit al Boldeiviei si Yukiland, prin care sunt indemnat sa ofer opiniei publice :)) detalii privind Principatul de Stanckenstein.

Limba oficiala: stancia vulgara.

Bautura de stat: berea, frate.

Steagul: un smirghel pe-o carpa alba. Sau dalta si ciocanul. Orice asemanare cu anumite simboluri arhicunoscute este pur intamplatoare.

Cum arata Principatul de Stankenstein: prafuit. Are cada in hol, in baie nu exista decat WC-ul, iar daca locuitorii vor sa se spele, au la dispozitie un lighean sau niste prieteni primitori.

Mancarea oficiala: rabdarea.

Sportul national: sexul. Ha ha, am vrut si eu sa fiu arogant. Nu este sexul. Este cursa de 10 metri cu obstacole constand in scule de tot felul, galeti cu nisip, masinarii bizare si fire electrice. De electrocutat prosti.

Alte precizari: Principatul de Stanckentein sufera, in fiecare zi, o multitudine de modificari, atat la nivel de infrastructura, cat si la nivel de cultura si mentalitate. Daca, momentan, arata ca Germania de dupa Razboi, in curand va fi mai cochet decat Dubai-ul.

Ma rog, ce sa zic si eu...

Responsabilitate romaneasca

Romanii au o problema cu modul in care compun verbele in vorbirea de zi cu zi.

Aparatul s-a f*tut, farfuria s-a spart, masina s-a stricat, mancarea s-a terminat, s-a facut mizerie.

Adica aparatul a intretinut de unul singur relatii sexuale cu cine stie ce entitate, farfuria s-a enervat si s-a hotarat sa se tranteasca singura de ciment, masina s-a suparat pe sofer si s-a gandit sa-si ucida o parte din motor, mancarea s-a mancat singura, pe ea insasi, iar noi am ramas flamanzi si, nu in ultimul rand, mizeria s-a hotarat sa se imprastie nitel prin casa, dandu-ne noua de furca mai mult decat era cazul.

Pentru ca noi nu avem nimic de-a face cu asta. Toate se petrec singure. Noi suntem niste victime ale universului. Ale complotului stelar. Si cand ceva se intampla pur si simplu, noi nefiind vinovati, nu ne simtim nici macar tentati sa invatam din greseli. Pentru ca noi n-am gresit. Farfuria s-a spart...

Sau, daca ne gandim bine, avem o tendinta clara catre neasumarea responsabilitatilor. Si emanam aceasta tendinta prin fiecare por al pielii noastre cu tenta din ce in ce mai tuciurie.