duminică, 29 martie 2009

Meditatie asupra chilotilor

Exista in ziua de azi o pasiune a omenirii pentru expunerea chilotilor. Peste tot, prin presa, pe la televizor, traiasca radioul!

Un bun motiv pentru a medita teribil de profund la o cafea, in sunet de motocicleta, caci vecinul meu, pe-al carui creier patineaza musca, isi repara droanga fix sub geamul meu.

Si-am meditat. Si-am ajuns la concluzia ca lumea se intoarce cu curu-n sus odata cu inaintarea in varsta.

Cu totii vor sa-si arate chilotii. Dar imi aduc aminte cum, pe vremuri, cand eram eu mic, culoarea chilotilor era un motiv de rusine. In fata si in jurul blocului se desfasurau adevarate campanii de dat pantalonii jos la prosti.

Iar cand vedeam un chilot roz, sau cu buline, sau cu floricele, sau cu fluturasi, radeam de bietul copil timp de nu stiu cate luni, iar poreclele curgeau garla.

Eu eram macho pentru ca nu mi-a vazut nimeni chilotii. Niciodata. Aveam intotdeauna pantalonasi cu snur. Legat bine de catre mama. Eram imbatabil pe campul de lupta. Si, de orice eventualitate, chiloteii mei erau albi. Culoarea nobila.

Intelegeti? Iar acum totul pare pe dos. Un dos mare, unul mic, unul plat, altul bombat, totul e pe dos si-n diferite culori. Ca "se vinde".

Intrebarea mea e urmatoarea: la batranete, lucrurile se apleaca din nou? Cu fundu-n sus, adica? O sa umblam unii dupa altii, ca-n copilarie, sa ne dam pantalonii jos si sa NE radem de culoarea chilotilor? Sau nu mai apucam batranetea?...

Cum?...

Oameni buni. Eu cred ca ma dilesc la creier. Cum asa ceva?



Mersi, Andreea.

Sa inteleg din asta ca se simtea nevoia unui asemenea produs? Adica tot ce am baut eu pana acum a fost non-diet water?

Bai prieteni... Ce dracu? Ne-a lovit acum o alta mare obsesie stupido-cretino-naturista?... Pe langa poluare si terorism, acum ne confruntam si cu obsesia dieteticului din mancare? Nu-i de ajuns ca cica tre sa stingem lumina in timpul orei pamantului (nu asa se chema?), continuand apoi sa taiem copaci, sa aruncam gunoaie pe jos si sa ne basim in atmosfera prin 'jdemii de furnale?

Sa nu ma intelegeti gresit. Respect mancarea naturista si-i inteleg utilitatea. Dar deja ne comportam de parca ni s-a facut lobotomie. La creier.

Cum diet water???

Ce contine acel diet water fata de alte wateruri care izvorasc din munti?

Murim cu totii? Gata? S-a terminat?...

Si-atunci de ce ma mai chinui sa ma angajez?...

sâmbătă, 28 martie 2009

Mesaj pentru Jacota

Pentru ca-n ultimele dati in care am interactionat ai fost un baiat obraznic si mi-ai devenit antipatic. Iar simpatia mea este greu de recastigat. Sunt fitos si arogant. Inteleg ca n-ai viata personala si ai miscurici in cur (ca-ntotdeauna), dar totusi...

Daca vrei sa vorbesti cu mine, exista urmatoarea varianta: imi dai add pe mess si-mi spui cine esti. Pentru ca sunt o persoana deschisa la dialog. Sunt un iubaret de felul meu si n-o sa-ti ranesc inimioara. Desi este de preferat sa nu ma suni, pentru ca s-ar putea sa nu-ti raspund sau sa-ti inchid daca-ti aud vocea. Tin la confortul meu psihic.

Dar cand incerci prin tot felul de tertipuri de clasa a 4-a sa afli ce mai fac, cum o mai duc, ce mai invart, dandu-te drept altcineva, ma enervezi. Si ma duci cu gandul la un copil nesupravegheat de mamica lui si care se ocupa cu tot felul de prostioare.

Grow up and be a man. Si ca sa stai linistit si sa dormi noaptea, afla ca-mi merge relativ bine. Si ca m-am schimbat destul de mult de cand nu m-ai vazut tu. Spre deosebire de tine.

Intelegi? Next time, vreau sa aud de la tine: ma numesc Iuli Jacota si vreau sa stiu ce mai faci.

P.S. (for friends): Revin cat de curand cu lucruri mai interesante.

vineri, 27 martie 2009

Completare

Am uitat-o pe-asta. Casablanca.




joi, 26 martie 2009

Amintire cu haiduci muzicali

Daca tot am fost intr-atat de rau scriind ultimul post, haideti sa NE radem putin. Eu, ca de obicei, am facut o criza de ras. Mai tineti minte perioada in care isi faceau aparitia, in peisajul muzical romanesc, piesele (piesele???) urmatoare?

E? Amintiri?


Ce vremuri...


Asta deja era elevata.


Pe-asta cu nunta lu' peste am ascultat-o cand eram printr-a 6-a sau a 7-a in timpul unei excursii, deoarece melodia era, probabil, pe singura caseta cu muzica a soferului de autobuz. Mi se parea "cool", imi pusesem pe moaca niste ochelari de soare gigantici si maro si-i faceam dedicatii unei dudui cu un an mai mare care-mi placea mie. Dar asa, pe susta, ca sa nu rada fraierii. Vremuri de glorie.




Tin minte cand mergeam la discoteca de la caminul cultural iar melodia asta nastea isterie. Si cand auzeam versul (???) ala cu "traiesc inconjurat doar de oameni rai", ma uitam dusmanos in jur.



Bananaaaaa. =))

Si, nu in ultimul rand...




Ce vremuri, dom'le. Voi ce amintiri muzicale aveti? Ca-s pus pe studiu.

marți, 24 martie 2009

Despre "intentii bune"

Daca tot sunt la capitolul "cine ma scoate din sarite", mai am niste oameni pe lista.

Sunt acei oameni care vor sa para utili, desi nu sunt si nu-i roaga nimeni sa fie.

Mai concret, sunt indivizii care imi fac mie oferte de joburi, facand abstractie de pregatirea/dorintele/intentiile mele si fara ca eu sa-i rog sa se intebuinteze in nici un fel.

Eu vreau sa te ajut, uite, baga-te la chestia asta, invarte asta, suceste-o p-aia, du-te acolo, pentru ca de, sunt un om deosebit si m-am gandit la tine.

OK, mersi, te refuz.

Eu vreau altceva, nu sucesc fire, nu bat pe la usi, nu stau la colt de strada, nu pisez pe nimeni la creier pentru nimic, nu vreau sa fac cutare sau cutare lucru pentru ca nu degeaba am studiat ce-am studiat. Si nu c-as fi invatat meserie prin facultati, dar le-am urmat c-o anumita intentie.

Iar daca ma pune dracul sa zic, vreodata, ca n-am bani sau ca nu reusesc sa intru pe felie, apostolii bunavointei incep: pai ce bine era pentru tine daca faceai cum ziceam noi, ce bine era pentru tine daca nu mergeai acolo si mergeai dincolo, ce bine era pentru tine daca...

Atentie domnu' Gadea, atentie! Baiiiiiiii apostolilor! Poate era bine pentru mama lu' tata lu' neamu' vostru. Nu sunteti voi dumnezeu pe pamant ca sa stiti ce e bine si ce nu e bine pentru mine. Asta stiu eu si numai eu. Nu ma intereseaza invartelile voastre, lasati-ma dracului in pace. Nu va bagati in seama singuri daca nu va baga altii, nu incercati sa pareti utili daca nu sunteti, nu v-am rugat nimic si nici n-o sa va rog.

Dimpotriva, intentiile mele in ce va priveste tin de partea sexuala. Adica sa va fut. Mai ales atunci cand va exprimati convingerea ca stiti ce e mai bine pentru mine. Sunt satul de cacatul asta si de toti boii care se cred destepti si care cred ca toata lumea le seamana si ca detin adevarul absolut.

Si v-o zic si separat, dar am convingerea ca cititi blogul si scutesc niste timp. Dar daca nici asa nu pricepeti, astept din partea voastra o noua oferta de job sau un nou sfat de viata.

luni, 23 martie 2009

Intrebare

Am o intrebare pentru prietenii mei, fara numar, fara numar. Stie cineva cum pot impiedica niste pasari demente si insistente sa-si mai faca un cuib in burlanul de la hota? Caci ieri le-am daramat casuta, in deplinatatea facultatilor mele mintale, pentru ca nu se mai putea. In timp ce popii isi tineau slujbele la biserica, eu aveam o atitudine martiala, o privire de rachet ucrainean si jucam rolul de Abaddon exterminatorul pentru o agitata familie de pasarici. In fiecare dimineata le apuca o vanzoleala de mi se parea ca hoarda lui Timur Lenk a revenit la viata si s-a apucat de cucerit tarisoara noastra scumpa si de doi lei. Si, desi le-am daramat cuibusorul de nebunii, astazi se vanzoleau iar. Au inceput campania de constuire a unui nou cuib.

Pe sistemul:

O pasare-n burlan striga:
Ce p*la mea? Ce p*la mea?
Ce-i pasa lumii di-mprejur
Ca f*t normal sau f*t in c*r?

Deci?...

P.S.: Stelutele sunt pentru pudici. Pentru ca am grija de integritatea lor psihica. Pentru ca sunt un domn. Eeeee?... ;;)

sâmbătă, 21 martie 2009

Despre dive de palier

Ma enerveaza la culme un anumit gen de femeie.

Este acea femeie care arata bine, dupa care barbatii intorc capul pe strada, care s-a obisnuit sa fie curtata si sa i se ofere mereu atentie. Care s-a obisnuit ca fiecare lăbar din jurul ei sa-i faca avansuri. Care s-a obisnuit sa fie pupata-n cur.

Si care, atunci cand intalneste pe vreunul care o trateaza cu cea mai onesta indiferenta (caruia nu-i curg balele din gura atunci cand dumneaei pozeaza in femeia fatala, caruia i se rupe ca pe tipa o cheama Nu-stiu-cum si c-a fost cu Nu-stiu-cine-mare-scula-pe-bascula, care nu sesizeaza in totalitatea fiintei ei decat banalitate si care nu are si nici nu va avea de gand vreodata s-o agate pe aceasta diva de suburbie), tine neaparat sa creada ca el, indiferentul, este indragostit de vreo alta femeie, ca este cuplat sau ca are de gand sa se insoare.

Pentru ca sex-simbolul periferiei din Adunatii Copaceni nu-si poate altfel explica o atitudine de indiferenta din partea lui. Nu admite faptul ca un barbat se poate uita la ea asa cum s-ar uita la tac-su.

Eh, se mai intampla.

vineri, 20 martie 2009

Felicitari Crinei Popescu!

Datorita Cristanului, am aflat astazi ca exista pe lume o fata pe nume Crina Coco Popescu, in varsta de 14 ani, care a cucerit cel mai inalt munte non-asiatic din lume: varful Aconcagua (6962 m). Fata aceasta a reusit sa faca ceva ce putini alpinisti cu experienta reusesc. A realizat un lucru la care altii abia daca viseaza. Si, da! Ma numar printre acestia din urma.

Este cea mai tanara alpinista care a ajuns vreodata pana suuuus, pe varful Aconcagua. Si este romanca. Si are 14 ani. Aviz tuturor celor care abia se misca de ici pana colo, care-si zdruncina suncile cand urca trei trepte si care gafaie ca un foi de covalie de cate ori se intrebuinteaza si fug 10 metri dupa un autobuz.

Tot respectul pentru fata asta. Daca n-ar fi avut sub 15 ani, cred ca m-as fi indragostit de ea. :))

P.S.: Pasionată de alpinism încă de la o vârstă fragedă, Coco a reuşit, în ultimii patru ani, să-şi treacă în palmares vârfuri renumite din întreaga lume, printre care Dente del Gigante (4.014 m) şi Mont Blanc (4.810 m) din Alpi, Kalapatar (5.545 m) din Nepal, Kazbek (5.047 m) din Caucaz, Damavand (5.761 m) şi Alam Kooh (4.850 m) din Iran. Tânăra alpinistă este însoţită în toate expediţiile de tatăl şi antrenorul ei, Ovidiu Popescu.

Tot respectul!

Sursa: Cotidianul.

sâmbătă, 14 martie 2009

Sa nu discriminam (?)

Nu stiu de ce atac mereu subiecte dintr-astea prapastioase, dar de...

Sa nu discriminam.

De ce sa discriminam? Nu exista motive.

Cand eram mic, nu m-a batut niciodata vreun tovaras cu tenul inchis la culoare si cu origini indiene.

Nu m-au pacalit niciodata cand cumparam lemne.

N-au rupt niciodata picioarele gainilor atunci cand pur si simplu nu voiam sa le vand (da, am trait vreo 7 ani la tara; nu e posh, nu?).

Nu m-au amenintat niciodata ca ma taie.

"Mai Stefan, maine avem inspectie si esti cel mai destept din clasa. Vii, ma, maine? Ma pot baza pe tine?", "Da' cum sa nu, doamna, vin."

Venea o p*la pe Siret.

Statistic vorbind, sunt generatori de conflicte.

Cand se refera la noi, marea lor majoritate ne spune "rumani". Or noi suntem rOmani. Cu OOOOOOO, nu cu UUUUUUU. Ma simt discriminat. De ce nu-i sanctioneaza nimeni?

De ce au locuri rezervate in facultati si care nu sunt niciodata ocupate de catre domniile lor? In timp ce eu trebuie sa invat pe branci ca sa intru la facultate. Ma simt discriminat.

De ce el poate sa mi se adreseze cu "'te-al drecu de RUMÂN, futu-ti neamu-n cur pă mă-ta", iar eu, daca-i zic dupa numele etniei din care face parte (asa cum se numeste ea din mosi stramosi) tipa ca-i discriminat?

De ce se considera ca-i vorba de discriminare daca-i servesc un bocanc in gura celui care m-a scuipat intre ochi sau m-a injurat de mama pentru ca n-am vrut sa-i dau bani de tigari?

Cine p*la mea a inventat termenul de "discriminare pozitiva"? Pai suntem sau nu suntem cu totii egali???

Daca da, la munca, baaaaaaaaaaaaaai, nu la intins mana, la furat sau la dat in cap. Luati-i drept exemplu pe cei din neamul vostru care s-au integrat si-au ajuns cineva. Sunt al dracului de putini, trebuie cautati cu lupa. Dar exista.

De unde dracu a aparut moda asta stupida cu discriminarea? Nici nu poti sa te mai pisi in tara asta ca cineva urla ca-i discriminat pentru ca vantul a batut nu stiu cum si ca pipiul s-a indreptat doar spre neamul lui, nu si spre neamul tau.

Sa fim seriosi. Nu discrimineaza nimeni pe nimeni. Dar ei sunt, pur si simplu, asa cum sunt.

Idolul femeilor

Am avut o criza de ras. Deoarece am vizionat filmuletul asta:



Ce parere aveti, femeilor, despre idolul vostru?

Daca-l balacariti, in mod sigur sunteti niste frustrate. Il doriti si nu-l puteti avea. Hai, recunoasteti.

sâmbătă, 7 martie 2009

Despre "oameni de afaceri"

Oare de ce singurele oferte de "job" pe care le primesc se refera la bazaconia aia numita "Amway"?

Exista mari sanse ca multi dintre voi sa fi intrat in contact, la un moment dat, cu acesti apostoli ai bunastarii. Au un aer misterios si se autodenumesc "oameni de afaceri". Cand se refera la un alt individ care se ocupa cu aceleasi treburi, il denumesc ca fiind "partener de afaceri".

Si se apuca, la unison, de racolat. Nu in sens intruziv, dar nici onest pana la capat. Te intreaba daca vrei un job. Tu poate ca zici ca da. Si-atunci te invita la o "intalnire de afaceri". Asa denumensc ei bazaconia aia.

Daca-i intrebi despre ce-i vorba, nu o sa-ti zica nici in ruptul capului. Pentru ca nu se pricep. La acea bizara "intalnire de afaceri" iti explica unii care au putere de persuasiune, care sunt buni oratori si care vor sa-ti dea impresia ca Dumnezeu s-a pogorat din ceruri si se numeste Amway sau publicitate in sistem piramidal.

Cu toate acestea, daca insistati cu intrebarile, dorind sa stiti, totusi, pentru ce dracu bateti drumul pana la acele faimoase intalniri de afaceri, apostolii bunastarii va vor spune ca ei se ocupa cu "munca de publicitate" si ca "au o afacere". Pentru ca deh, ei sunt "oameni de afaceri".

Buuun. Si-ajungeti la intalnire. Cu baietasul asta care v-a convins. Veti avea surpriza sa constatati ca intrarea nu este gratuita. Fiind intalnire de afaceri, dati 5 lei. Pentru ca apostolii n-o sa va spuna niciodata ca va trebui sa platiti ca sa intrati in curtea raiului. Textul suna cam asa: "Ah, am uitat sa-ti spun... Fiind intalnire de afaceri, intrarea costa 5 lei." Ai uitat pe dracu. Scrie acolo in cartile voastre "de afaceri" faptul ca nu trebuie sa-i spui cuiva (pe care trebuie sa-l convingi de ceva) ca are de scos, din prima, vreun ban din buzunar. E psihologie elementara.

Daca-s destepti, apostolii va vor face cunostiinta cu smecherii intalnirii de afaceri. Ca sa fiti impresionati de numarul oamenilor "cu greutate" printre care vi se ofera sansa sa va invartiti cu (sau fara) spor.

Incepe duda. Vine un nene sau o tanti cu reale capacitati oratorice si putere de persuasiune si incepe sa va povesteasca despre smecherie, avand grija sa scoata in evidenta doar partile pozitive. Pe care, evident, le exagereaza copios. Vor sa dea impresia ca nu exista nimic mai profitabil pe planeta, ca insusi Duhul Sfant ti se adreseaza la microfon, ca viata ta se va imbunatati dramatic si ca asa-numitul fenomen al grijii zilei de maine va deveni, in scurt timp, istorie.

Dupa care se apuca sa va prezinte modelele lor. Sunt proiectate o multime de imagini cu persoane care au reusit in acest "domeniu de afaceri", facand aceasta "munca de publicitate". Bineinteles ca modelele exprima o fericire maxima si dau impresia ca plesnesc de bunastare. Pentru ca ei au facut ceea ce ai si tu ocazia sa faci.

Adica sa-ti faci si-un card care costa cateva zeci de euro daca vrei sa te inscrii in minunatia asta si sa cumperi, in valoare de nu stiu cate milioane pe luna, produse scumpe de care n-ai nevoie. Si sa convingi oamenii sa faca acelasi lucru. Si sa convingi oameni care, la randul lor, sa convinga pe altii care, la randul lor, sa...

Ca sa primesti tu niste puncte (care valoreaza niste bani) din toata activitatea lor. Si pentru ca cel care te-a convins sa devii "om de afaceri" sa primeasca niste puncte din toata activitatea ta si-a celor pe care tu i-ai convins. Si tot asa, pana la modelele alea umflate de prin pozele pe care organizatorii au o deosebita placere si grija sa ni le prezinte.

Ah, am uitat. Ma uit cu jind la bocancii mei si la gura lor atunci cand manifesta acea bunavointa penibila care ma duce cu gandul la un parinte ocrotitor fata de copilul sau neajutorat. Si atunci cand se comporta de parca ti-ar face marele favor, oferta lor fiind intr-atat de tentanta, incat tu n-ai cum sa refuzi asa ceva.

Io-te c-am refuzat vreo trei. Si de doua ori am participat la minunatele intalniri de afaceri. Pentru ca, repet, n-o sa-ti spuna niciodata despre ce e vorba, misiunea lor e sa te tarasca pe tine, nestiutorul, pana la cuibul ala de "oameni de afaceri", pentru c-acolo exista sanse mult mai mari sa fii aburit.

joi, 5 martie 2009

Oare de ce?

Oare de ce unele dudui din minunata noastra blogosfera simt nevoia sa le comunice nefericitilor si bizarilor lor cititori faptul ca s-au epilat si ca (eventual) le-a durut?

Si pe mine ma doare. Undeva.

Tare nu-mi place mie femeili astea. Ah, unele dintre ele cica sunt din "elita intelectuala a blogosferei".

Dar si eu sunt un mare dobitoc. Ce dracului caut, fie si o data pe saptamana, pe astfel de bloguri?

Ma declar fan Roby Putrezitu'. Si fan Bahoi. Care va invata cum sa va bateti. Uite-aci.



Vreti sa vorbim despre tigani? Ca-i un subiect la moda. Sau despre popi? Elena Udrea? Sarbii lu' tata lu' Sesum? Pungulitele ecologiCO-CAncerigene facute "din cartofiori"? Simona Senzual? Piticu' porno? Eleva porno? Radoiu' de la Al-Hillal?

Pentru ca mi-a zis cineva ca detin un blog anost. Ie-te-te. I se pare cuiva ca fac bani din blogul asta, astfel incat sa ma screm ca sa nu-i plictisesc pe unii?...

Intrebarea nu ne sperie. Este puţa de bacterie.

Voi ati vazut vreodata ceva mai hidos decat creatura aia?

Si inca ceva: ati vazut filmuletul asta? Ganditi-va bine daca-i de behait sau nu. Eu l-as trage in teapa pe dobitoc. Asa, crestineste.

luni, 2 martie 2009

M-am dat ciuşca

In weekendul care tocmai s-a "consumat", am luat-o din loc si-am ajuns inclusiv la schi. Am invatat sa ma opresc in timp util (cat de cat) si (foarte important!) sa nu mai pun frana cu curul in demersul opririi mele. Mi se pare un aspect cheie in cariera mea de schior amator.

Mi-am aerisit creierul. Asta nu inseamna ca sunt mai destept. Si-as posta si-o fotografie de profil daca nu mi-ar fi lene.

Dar mi-e lene.

Mai vorbim.