Pauza

Pe vremuri, incepusem sa scriu pe blogul asta cu un scop destul de clar definit, iar acum pot spune ca acel scop a fost atins, fara ca blogul sa-si dovedeasca utilitatea din acest punct de vedere.

Acesta era punctul terminus pe care l-am imaginat pentru blogul cufurit. Si acum, cand cea mai mare parte a rostului sau pe lume s-a dus pe apa sambetei (intr-un mod favorabil, de altfel), ma intreb ce m-ar putea determina sa-l mai tin.

Mi-am dorit ca prin intermediul fiecaruia dintre posturi sa va comunic ceva nou, interesant sau macar ceva cu o oarecare nota de umor, facand abstractie, bineinteles, de acele posturi (mult mai multe pe vremuri) in care imi exprimam frustrarile sau vizam pe cineva anume.

Nu stiu in ce masura am reusit sa tin un blog interesant. Judecand dupa trafic, am dat gres. Nu traficul este, insa, important, iar eu nu m-am ocupat mai deloc de promovarea blogului, ceea ce nu schimba, insa, situatia cu nimic.

Insa am o mare multumire: am cunoscut prin intermediul blogului oameni foarte interesanti pe care indraznesc sa-i consider prieteni, de aceea nu consider nici o clipa c-am pierdut timpul.

Incheierea este previzibila. Blogul se va inchide. Nu definitiv, insa, ci temporar. Plec iar din Bucuresti si i-ar prinde bine o pauza, nu c-ar fi fost extrem de solicitat de catre autorul sau. Voi reveni in octombrie si sper ca voi reusi sa tin un blog mai interesant decat a fost el pana acum.

Fara scopuri precise, ci pur si simplu.

Se-mpute treaba...

Filmuletul asta mi se pare genial. Enjoy it!

Precizare

Mda. Am uitat sa precizez un lucru de o importanta capitala, si anume acela ca portia de ras a fost din partea inegalabilului maestru, al idolului meu, al mentorului meu intr-ale vietii, al calauzitorului pasilor mei sovaielnici, al unicului si inestimabilului Vali.

Gata, prietene? Esti multumit?

Si nu ma mai enerva, ca data viitoare o sa postez si-o poza cu tine de la absolvire. Sau chiar si-un filmulet cu tine dansand. Zece mii ca sa fiu baiat cuminte.

Drug de fier in ochi de moralist

Acum, ca ma simt in siguranta si pazit cu strasnicie de-un amic batran, chior si c-un picior bolnav, imi permit sa abordez un subiect destul de actual si in pas cu moda, nu, insa, cu cea din lumea Alinei Plugaru, a lui Basescu (asocierea nu e intamplatoare), a Elodiei si nici macar a lui Hurezeanu Cel-Ce-Se-Ncurca-N-Fraze.

Este vorba despre Gunter Grass, un mare scriitor care, in autobiografia sa ce poarta titlul "Decojind ceapa" (am vorbit despre carte aici), recunoaste faptul c-a facut parte din trupele Waffen-SS atunci cand nu era altceva decat un biet adolescent debusolat si naiv.

In general, reactia opiniei publice a fost mai mult decat ostila la adresa scriitorului, au existat chiar voci care sa ceara retragerea Premiului Nobel pentru literatura obtinut de catre acesta in 1999.

De ce? Pentru ca nimeni nu s-a obosit sa tina cont si de context, care mi se pare de o importanta covarsitoare atunci cand ne referim la motivele pe care un om le-a avut ca sa faca ce-a facut; mai precis, de contextul general al situatiei, de cel particular, de varsta sa frageda (iertati-mi cliseul) sau de gradul sau de informare la momentul respectiv.

Nimeni. Cu totii ne pricepem sa aruncam cu pietre, dar extrem de putini ne-am pricepe sa cream fie si o sutime din ce-a creat el. Si nu putem sa nu remarcam existenta in societate a unor nulitati cu un acut sentiment de inutilitate, cu o stima de sine facuta praf si care, pentru a si-o mai consolida putin, si-au facut un scop in viata din a denigra oameni care au realizat mai mult decat a reusit sa realizeze neam de neamul lor denigrator.

In plus, conferirea Premiului Nobel pentru literatura este una dintre cele mai prestigioase modalitati de apreciere a creatiei literare a unui scriitor. Nu se confera pentru activitati politice sau militare.

E ca si cum ne-am lega de opera lui Eminescu bazandu-ne pe faptul c-a stat pe la nebuni, c-o fi avut sifilis sau ca era "curvar", dupa cum urat se exprima oamenii carora le place sa creada ca au inalte valori morale.

Acesta e un lucru care ma enerveaza la culme: ipocrizia bolnava.

Parerea mea.

Iar postul, planuit, de altfel, de vreo saptamana, putea sa mai astepte daca nu gaseam pe blogul lui Bucurenci parerile a doi mari scriitori, Saramago (flebetea mea) si Llosa, cu privire la subiectul in cauza.

Parerea lor:

Jose Saramago, Le Devoir, Québec - 21 august 2006: "Nu inteleg proportiile exagerate pe care le-au generat in lume aceste dezvaluiri. Afecteaza ele opera lui Günter Grass? Nu![...]In civilizatia spectacolului in care traim, acest scandal, care pare enorm azi, va fi inlocuit de un altul, apoi uitat. Nu sint surprins ca Grass si-a ascuns apartenenta la trupele de elita naziste. De ce a tacut? Pur si simplu pentru ca i-a fost rusine si pentru ca a regretat cu siguranta ca a imbracat acea uniforma."

Mario Vargas Llosa, El País, 27 august: "Grass si-a petrecut viata de adult opunindu-se ideilor pe care le imbratisa pe vremea cind era copil, fapt care in sine e un act de curaj."

Me happy

S-a petrecut o minune. Se pare ca a fost nevoie de postul precedent pentru a dovedi faptul ca batranului caine i se simte lipsa, caci a reaparut, javrele au disparut, iar postul cu pricina nu a fost, se pare, ultimul despre domnia sa. Iertati-ma ca v-am indus in eroare. Desi sunt constient de faptul ca posturile despre acest caine nu conteaza decat pentru mine.

C-asa imi place mie, uneori: sa vorbesc singur. Iar dovada suprema consta in existenta acestui blog.

A fost si nu mai e

Am constatat ca (mult prea) batranul caine al blocului, cel despre care am scris pana acum cateva posturi, nu mai este. A disparut de ceva vreme. Cand m-am intors in Bucuresti, deja nu mai era. M-am gandit c-o fi pe la fete (a se citi căţele), dar se pare ca m-am inselat. Chiar si un caine cu experienta lui ar fi terminat mai repede.

Nu vreau sa lunec spre glume scarboase, pentru ca nu e cazul. Socot, insa, ca e de datoria mea sa scriu un (probabil) ultim post despre el, deoarece a fost cainele blocului pentru muuulti ani, ne-a ferit de potai si latraturi prin fata blocului deoarece era respectat de neamul canin, si-a facut datoria cu varf si indesat, iar dovada incontestabila consta in faptul ca, de cum a disparut, si-au facut aparitia prin zona tot felul de javre.

Ii urez sa aiba parte-n raiul lui de carne fara numar, căţele cu fundiţă si-un picior sanatos.

Who is ZU?

Pana a ajuns si la mine informatia, era deja o obsesie nationala. Sunt, uneori, atat de dezinformat...

Este vorba despre ZU. Obsesia nationala ZU. Este o obsesie la scara larga despre ceva ce nu se cunoaste, invaluit intr-o ceata a misterului de s-o tai cucu titul.

Cic-ar fi un post de radio, e si laptele ala de-l beau eu every day in lipsa de-o vaca naturala si-un uger asemenea, exista si un blog in care autorul isi pune aceeasi intrebare pe care si-o pune toata lumea (intrebarea, adica): who is zu, pe sistemul "who the fuck is Alice", stiti voi, cantecelul ala simpatic; cica e si un energizant si cate si mai cate.

Ar mai fi niste guri care vorbeste si zice ca cineva exploateaza aceasta Zu-mania, crescandu-si vanzarile la produsele cu acelasi nume.

Nimic mai fals. Eu stiu cine este ZU!

Atentie domnu' Gadea, atentie! ZU este un extraterestru din familia zuzulienilor. Lorin Fortuna l-a omis; 'geaba esti mare exorcizator profesionist, domnu' Lorin, ca omiti chestii vitale. Dumneata exorcizezi reptilieni si, in timpul asta, zuzulienii te fac pe la spate.

Dupa cum zpuneam, ZU e un extraterestru, neam de zuzulieni, care are cateva caracteristici menite sa-l deosebeasca de oamenii de care in mod abil se inconjoara: e mic, e de sex feminin, vorbeste teribil de mult, e agitat ca pop-cornul in ceaunul bunicii, are priviri demente si te lasa fara vlaga dupa doar cinci minute de pasnica interactiune. Are un sarm aparte si nu-i poti rezista.

Am mai vorbit despre ZU si cu alta ocazie, de aceea cred ca blogul meu este cauza acestei obsesii nationale menite sa inlocuiasca amintirea raposatei Elodia, caci traficul dement de pe blogul cufurit a ajutat in mod substantial la escaladarea acestei obsesii atat de obsedante.

Imi cer scuze.

P.S.: In urma unei prolifice discutii cu ZU (ma simt si eu vedeta, na), am aflat ca zuzulienii nu au un numar fix de ţâţe. Numarul ţâţelor lor diferă in functie de cati pui nasc. Adica ei au, initial, doua ţâţe, dar daca nasc un pui, le dispare o ţâţă. Daca nasc trei, le apare una. Daca nasc zece... Va las pe voi sa va imaginati.

Despre bude si meniuri

Am observat ca, uneori, pe tabliile alea din fata localurilor unde ar trebui sa scrie cate ceva de prin meniuri si preturile aferente, se afla gravat cu totul altceva, caci, in loc de peste la gratar la 10 lei, ciorba de limba-n cur de elefant la 8 lei, vom putea lesne gasi "GSP TV 1 si 2". Ca sa stiti ce puteti servi. Nu-i rau.

Si daca tot n-am crapat ieri, am o nedumerire, una mare de tot: de ce la toate budele localurilor de non-fitze, toaleta fetelor e mai cu trei coaie decat toaleta baietilor? De ce acolo vom putea gasi aproape intotdeauna hartie igenica, oglinda, capac nu stiu de care pe o buda nu stiu de care, pe cand in toaleta baietilor, nu? Asa-s ele facute din start sau suntem noi, baietii, niste cimpanzei care distrugem tot si nu ne putem pisa decat dand cu copita? Cacofonie intentionata. Si cred ca aleg varianta 1.

De unde stiu? Pentru ca deseori ma taie pipiul, iar cand toaleta baietilor e ocupata c-o fata, nu ma sfiesc sa ocup toaleta fetelor c-un baiat.

Că cică nu

Am aflat ca nu crapam acum, ci pe 21 octombrie, ceea ce inseamna inca o luna si ceva de crunta agonie, timp in care psihicul meu va intra intr-o gaura neagra, va suferi un colaps, se va dezintegra de atata tensiune. Nu stiu ce ma fac. Sunt distrus moralmente.

Propun sa ne rugam cu totii. In grup. Sa dam bani grei la biserica, sa cotizam masiv la sfintele lacase, sa iasa popii, preasfintiile lor, in strada si sa cadelniteze nitel inspre Geneva, cine stie, poate bunul Dumnezeu n-o sa lase ca o gaura neagra sa ne inghita pe toti.

Asa se intampla daca nu ne saturam cu 3 miliarde si jumatate de gauri negre mai mici si cheltuim 5 miliarde si jumatate pe una mare.

Domnu' Hâncu, unde sunteti, dom'le? Veniti c-o solutie!

P.S.: Se pare ca bancul ala cu blonda care a "inghitit" un intreg regiment nu e chiar o vrajeala, ci are un sambure de adevar. Stiintific, chiar.

P.P.S.: Era sa uit. Cand ajungem in gaura neagra, sigur o sa fie imbulzeala, oameni claie peste gramada, intuneric, poate chiar miros de pucioasa de la experiment. Sa nu credeti ca-i iadul, I repeat: sa NU credeti ca-i iadul! N-are cum.

In schimb, noi, cei care ne cunoastem, trebuie sa ne gasim in agitatia aia. Haideti sa purtam, noi, astia, adica eu si prietenii mei, bandane roz pe cap, s-avem la noi lanterne de alea care se incarca daca le freci cu spor si sa cantam "Libera la mare", ca pe-aia sigur n-o mai canta nimeni si nu de alta, dar sa nu ne confundam.

Testamentul incasului

Observ ca nu doar mass media e virusata cu o multitudine de stiri despre experimentul ala, gaurile negre si sfarsitul lumii, dar si blogosfera tipa din toti bojocii pe tonuri dintre cele mai diferite.

Ia sa vedem. Care ar fi avantajele, dar si dezavantajele venirii sfarsitului lumii?

Avantaje:

1. Laolalta cu noi, vor muri si cocalarii, mafiotii, criminalii, pedofilii, violatorii, manelistii si alte natii care au incercat sa ne faca, mai mult sau mai putin, viata un iad.

2. N-ar mai fi mizerie in tara asta, pentru ca tara n-ar mai fi deloc.

3. Ar disparea America de pe fata pamantului.

4. N-ar mai avea cine sa distruga natura.

5. N-ar mai exista oteveul si tarafteveul, ceea ce, cu siguranta, ar constitui un mare avantaj.

6. S-ar decongestiona traficul din Bucuresti.

Dezavantaje:

1. N-as termina de vizionat "Criminal Minds".

2. N-as mai apuca sa invat niciodata sa conversez fluent in engleza.

3. N-as mai apuca sa invat portugheza.

4. N-as mai manca inghetata.

5. N-as mai vedea muntele.

6. N-as mai vedea Vama Veche.

7. N-as mai apuca sa frec vreodata ridichea unui cocalar care depinde de mine. Par frustrat, cred. Poate chiar sunt.

8. Nu l-as "termina de citit" pe Saramago.

9. N-as mai apuca sa vad cum ia Rapidul campionatul (nu incepeti cu ironii de genul "nici daca n-ar veni sfarsitul lumii, si Rapidul tot n-ar castiga vreodata campionatul"; sunt imun)

10. N-as mai apuca sa vizitez Tibetul.

Aoleu! 10 la 6 pentru dezavantaje... Va rog, haideti sa salvam Pamantul! Numai daca ne vom uni, vom reusi!!!

Imi cer scuze ca n-am umor, trec printr-o pasa proasta.

Haideti sa fim seriosi, tot medievali in gandire am ramas? De cate ori n-a venit sfarsitul lumii pana acum??? Conform tuturor predictiilor de genul acesta, trebuia sa fi murit cu totii de zece mii de ori pana acum. Si iata ca scriu in continuare posturi plictisitoare, iar voi le cititi. Multumirile mele.

Daca e sa mor intr-o gaura neagra, ii las cartile lui Ani, izmenele negre si rupte-n cur lui Ietcu, Cristanului ii dau telefonul... Voi avea grija, de altfel, sa las o lista la vedere, semnata si parafata cu o cufureala. Neamurile nu primesc nimic, nici prietenii care considera ca blogul meu e prost si care, prin urmare, nu merita atentia mea testamentara. Daca aveti contestatii, stiti unde ma gasiti.

P.S.: Cred ca e destul de neplacut sa moara intr-o gaura neagra. Dar si mai neplacut trebuie sa fie sa moara la intrare. Cineva, desigur.

Portia de ras

Mircea Crisan - Costica, dormi ?

Mama, I'm scared!...

In perioada comunista securitatea infecta cu scabie scrisorile care mergeau in alte tari si NATO a produs mai multe cutremure in Romania. Tatal meu si multe rude au fost ucise pentru ca eu ascultam vocea americii. Si pe mine au incercat sa ma accidenteze si sa ma otraveasca cu otravuri care produc imbolnaviri.

In decembrie 1989 eram otravit la IUG Galati au fost numerosi tradatori care au incercat sa fuga din tara prin Timisoara. Ei voiau sa faca cunoscute crimele securitatii. Securitatea a inscenat revolutia si l-a ucis pe Ceausescu pentru a evita o publicatie in mass media a crimelor acestora si a motivelor crimelor celor ucisi in Romania si Iugoslavia.

Dupa aceste evenimente nici Nato nu voia sa fie publicate crimele sec pentru ca erau majoritatea cu otravuri care produc imbolnaviri si nu voiau sa fie si ei acuzati de crime. Aceste otravuri sunt: pavation pentru atac de cord, tricloretilen, tetraetil de plumb pentru accident vascular cerebral, CCI4 pentru Ciroza si diabet, Soda caustica pentru cancer de esofag si colon. Metode radioactive pentru leucemie si alte cancere, saruri de aur pentru blocaj renal si altele.

Si au facut propaganda ca exista un virus neexistent care este SIDA pentru ca doctorii care nu sunt colaboratori ai securitatii sa nu banuiasca de aceste otravuri. Impotriva tradarii folosesc ergotamina care a generalizat aparitia monedei euro. Pentru sinucidere folosesc cocaina.

Adica majoritatea care mor inainte de 80 sunt ucisi prin accidente si otravuri scumpind si otravind medicamentele si scotandu-le din fabricatie de mai marii statului indeosebi cei din securitate politie armata justitie pentru ca ei sa huzureasca nestingheritimpartind banii averea functiile statului intre rudele acestora.

Dupa revolutie Nato a inscenat razboaie pentru a-i ucide pe cei care intrau in posesia acestor informatii. Eu de la revolutie am fost mereu injectat cu scabie au produs inflatia si locurile de tip Caritas sa ma jefuiasca din 96 am fost otravit zilnic si am fost pus in imposibilitatea de a gasi sau lucra.

In ultimii 25 de ani au ucis un numar mare de fete si femei tinere din Zorleni jud. Vaslui sa nu ma pot insura si sa faca niste trucuri tiganesti filmate ca motiv sa ma ucida ca as fi mare infractor. Multe persoane au fost ucise privind aceste informatii.

In 1995 a doborat un avion de pasageri la Balotesti pentru a inscena moartea ambasadorului Marii Britanii tot atunci au ucis si pe printesa Diana cand au incercat prin incendierea palatului Bakingam moartea ei.

In 99 in Iugoslavia au pus trei romani sa sparga un magazin si pe un sarb sa ma ucida si am dat mai multe scrisori catre ambasadele din Belgrad si ulterior au produs bombardamente pentru a-i ucide pe diplomati si inchide ambasadele. In 2001 in SUA au fost atentate pentru a-i ucide pe cei care cunosteau aceste informatii.

Produc ploi in oceane cu CO2 si favorizeaza seceta pe pamant sa nu ma pot descurca cu banii de mancare din aceasta cauza s-au scumpit carburantii. Recent au incercat sa ma ucida prin lovire cu o caramida-n cap si prabusirea unei grinzi.

Cutremurele le produc prin explozii nucleare subterane forate si valuri tunami prin explozii nucleare in oceane ca diversiuni si intimidari in transmisia scrisorii.

Vreau sa ma ajutati sa oferiti aceasta scrisoare mass mediei sau politiei libere in tara sau strainatate sa ma ajutati cu ceva ca aceste informatii sa fie cunoscute tuturor. Vor neaparat sa ma ucida si stiu cum se face intinerirea pentru o viata continua. Produc accidente pe cale ferata pentru ca dau scrisori in gari.

...

Pauzele dintre paragrafe imi apartin. Alooo, s-a terminat scrisorica. Marmota la telefon.

Sunteti pe receptie? Ati citit ce-am citit si eu???

Scrisorica e transcrisa aidoma, cu tot cu greseli.

Si se pare ca exista oameni care-l ajuta sa imprastie ţândulica. Un nene misterios cu privire sumbra si guler ridicat a strecurat scrisorica primejdioasa in compartimentul trenului in care aveam sa calatoresc, la un moment dat, pentru cateva ore prin minunata noastra tarisoara.

M-am simtit, pentru cateva clipe, ca-ntr-un film politist englezesc. Dupa care am realizat adevarul: creierul scrisorii este, de fapt, fratele lui Fernando Vidal Olmos. Simteam asta. Plutea in aer.

Iar daca va spune cineva ca este doar un alt caz stupid de paranoia, se va insela amarnic si nu va demonstra nimic altceva decat ca este un alt pion pe uriasa tabla de sah mondiala, pion mutat cu o abilitate malefica de niste minti nu mai putin intunecate, un caz pierdut care nu face altceva decat sa nege sumbrul destin care ne asteapta si ne va lovi pe toti cu o furie demna de Mephisto, Antichrist, Lucifer, balaurul din Super Mario sau Dagoth Ur din Morrowind.

Diverse (prostii)

Nu conteaza ziarul, toate suna la fel.

Care "toate"? Rubricile de mica publicitate, fireste, cu-ale lor "Diverse" siropoase.

Iata niste exemple, caci, stimati rasfoitori de blogosfera, nu-i frumos sa rad de unul singur:

Caut oameni (bine ca nu porci) pentru transport mobila, inclusiv un pian cu coada. (Intrebarea care se pune este urmatoarea: daca tot te muti, de ce apelezi la ziar? Prieteni n-ai???)

Cumpar muzica rock, Elvis Presley. (Si eu cumpar gust de ciocolata, iar Elvis canta, se pare, ceva putin diferit de rock.)

Caut de lucru cu ziua, pe o perioada mai lunga, doresc seriozitate. (Daca tot cauti pentru o perioada mai lunga, de ce nu te angajezi cu luna? Sau permanent?)

Familie tanara, dorim sa ingrijim domn/doamna in varsta in schimbul ramanerii in locuinta. Oferim dragoste, seriozitate, bani si tot ce trebuie pentru a nu duce lipsa de nimic. (Asta cu "oferim dragoste" e de mare porc. Sa i-o zica lu' ma-sa lu' tac'su lu' cine i-a compus anuntul.)

Ofer gratuit combina frigorifica defecta, se poate repara. (Probabil ti-e lene s-o cari jos de la etaj, ptiu ptiu ce smecher esti!)

M-am plictisit.

Prin postul asta vreau sa va semnalez (daca inca nu stiati) ca, citind rubrica "Diverse" in pagina de publicitate a oricarui ziar, aveti sansa sa va distrati muuuult mai mult decat v-ati putea distra citind rubrica de bancuri (proaste, mai mereu) a ziarului respectiv. Oricare-ar fi el.

Cat de curand, insa, o sa va demosntrez ca Fernando Vidal Olmos are un frate, si, mai mult! acesta este roman. Cu siguranta maestrul Sabato a omis sa ne vorbeasca despre el. Ma intreb, insa, ce se ascunde in spatele acestei omisiuni. O fi vorba de complotul universal al orbilor?... Brrrrrrrrrr!

Cu maestrul Pittis...

Cetatea Neamtului

Fie-va mila, sunt destept!...

Tren romanesc, compartiment romanesc, calatori romanesti, bilete romanesti care sunt sau nu sunt, controlori romanesti si un adolescent.

Cam asa poate fi descris, in cateva cuvinte, pitorescul decor in care se petrece actiunea.

De data aceasta avem si dialog, nu doar pentru a satisface nevoile iubitorilor unui astfel de mod de expunere, ci, mai ales, din necesitate.

- Biletele la control, va rog. (remarcati, rogu-va, politetea naşului)

Calatorii romanesti prezinta biletele. Vine randul adolescentului.

- Carnetul de elev. (naşul e plin de nuante, sub aparenta propozitie eliptica de predicat se ascunde o cerere)

Adolescentul se congestioneaza la fata, se face rosu ca sfecla, ochii ii ies din orbite ca la Happy Three Friends, buzisoara de jos ii tremura si rosteste c-un glas sfarsit:

- Dar l-am uitaaat...
- Dar nu ma intereseaza, te rog sa-mi dai carnetul de elev!...
- Dar va roooog, n-am stiut ca trebuie sa-l am... Haideti, va roooog...

Si pentru ca domnul controlor (trebuie sa-l respectam asa cum se cuvine, gata cu mistoul ieftin) priveste impasibil la puiul de prepelita cu aripa franta, ce-i fu dat sa auda?

- Haideti, va roooog, n-am stiut (glasul e sfasietor)... Sunt si eu un olimpic la matematica...

(asta-i ceva de genul "trei ori cinci egal pisici", "noua ori noua, optzeşunu, cacă-te şi dă-i cu pumnu'" sau "foaie verde fata popii")

- Asta-i foarte bine, tinere, bravo tie, felicitari. Tu esti un olimpic la matematica, eu sunt un controlor de bilete, asa ca da-mi, te rog, carnetul de elev...

Ceea ce s-a intamplat mai departe e irelevant, e de ajuns sa stim ca "olimpicul la matematica", acest biet amarat caruia ii prefigurez un sumbru destin, a fost iertat, in marinimia-i caracteristica, de domnul controlor, nelipsind din ecuatie indispensabilele mustrari si eterna morala a colegilor de compartiment (carora lesne le-am putea pune eticheta de babe, dupa varsta, dupa port), "dar cum, mai puiule, sa nu stii tu ca trebuie sa-ti iei carnetul cu tine daca ai bilet cu reducere?..."

P.S.: Multumiri maestrului Cristi.

Podul de piatra (inca nu) s-a daramat

S-ar dori un post despre traseul Giumalau-Rarau, s-ar dori un post despre frumoasa Viena. Dar lipsesc fotografiile. Inca. Insa va promit ca o sa va povestesc lucruri interesante atunci cand vor sosi.

De asemenea, s-ar dori un post despre carti. Carti bune. Dar nu...

Va fi doar un scurt post despre cum inteleg austriecii sa-si faca datoria...

Nu, nu este un post despre Viena sau minunata excursie intreprinsa acolo. E un post despre un pod din Bucovina. Un pod peste o apa. Nu conteaza care si cum, sa nu ne pierdem in detalii inutile, conteaza, insa, urmatoarele:

Intr-una din zile, primaria satului de care apartine podul, sat bucovinean, desigur, caci ce alta regiune a mai fost blagoslovitî cu o ţâră di influienţî germanî, primeste o ţândulicî de la statul austriac prin care este anuntata ca podul construit de dumnealor acum o suta de ani a implinit (fireste!) o suta de ani, prin urmare el (statul austriac, se pare) nu mai garanteaza pentru siguranta traficului pe respectivul pod.

Prin urmare:

1. Acum o suta de ani, oamenii aia erau in stare sa construiasca poduri menite sa reziste cel putin o suta de ani. Noi nu suntem in stare, acum, sa construim poduri menite sa reziste macar zece ani.

2. Scrupulozitatea germana nu se dezminte.

3. Sunt curios daca ramasitele lui vor putea deveni obiectiv turistic peste doua mii de ani, uzand de exemplul binecunoscutului pod peste Dunare construit de nenea Apolodor (de pe undeva de prin Damasc), caci nu-mi imaginez ca cineva va avea atata rusine incat sa puna osul sa renoveze podul, vreodata in viata lui, fie si printr-o directiva data altora mai mici, podul avand, prin urmare, toate sansele sa devina vestigiu.

4. Pariez ca podul ne va mai sluji o suta de ani.