miercuri, 24 decembrie 2008

Craciun fericit!

Craciun fericit tuturor celor care inca vizitati blogul asta!

Si un an nou plin de realizari!

miercuri, 17 decembrie 2008

Stand-up Charity cu trupa Deko!

Pentru ca pe planeta se mai petrec si lucruri bune.

Unul dintre ele pare sa fie acesta. Pe data de 22 decembrie, la ora 20:30 in Club A, veti putea asista la un spectacol sustinut de trupa Deko! O sa faca stand-up pentru copiii de la centrul de plasament Orhideea.

Pentru alte detalii, click aici, pe blogul Simonei (una dintre cele mai active persoane pe care le cunosc).

Nu fiti lenesi. In fiecare zi beliti fasolea, fara ca asta sa ajute pe nimeni. Acum aveti sansa s-o beliti in mod caritabil. E ca un fel de mantuire sufleteasca, dar prin fericire.

Pentru cei nefamiliarizati cu cufurismele: a beli fasolea = a rade, a hohoti, a zambi larg.

marți, 16 decembrie 2008

Sa va ia dracu'!!!

Nu stiu daca ati vazut deja filmuletul asta.



Nu pot sa nu remarc reflexele yankeului. Exista, insa, si un alt filmulet in care situatia este filmata dintr-un unghi diferit si in care apare si zambetul sfidator al lui Bush de dupa incident.

N-am putea sa urmam si noi exemplu ziaristului irakian si sa procedam la fel cu oamenii nostri politici? Asta daca tot se petrec in Romania, in aceste zile, cele mai hidoase mizerii de pe planeta. Niste mizerii care sfideaza poporul roman. Niste mizerii care-mi insulta mie inteligenta, atata cata este si ea acolo intr-un cap cand cret, cand chel. Niste mizerii care nu fac altceva decat sa-mi intareasca mie convingerea ca minunata noastra clasa politica nu este altceva decat o adunatura de hoti, de bufoni si de parsivi. De doua mii de ori mai hoti, mai bufoni si mai parsivi decat ORICARE amarat care infunda puscaria in acest moment pentru cine stie ce fapta "josnica si care trebuie pedepsita conform legii".

"Sa mergem la vot. Numai asa vom putea schimba ceva. De ce sa voteze altii in locul nostru?"

Futu-va-n cur sa va fut.

joi, 11 decembrie 2008

P... calului in varful dealului

In ultima vreme am din ce in ce mai multa dreptate atunci cand imi dau cu parerea. La K-1 am prevazut cine vor fi finalistii, dar si castigatorul. La handbal am zis ca ne bate Spania, batem Ucraina, ne bate Norvegia si ramanem acasa. Asa a fost. Poate ca data viitoare o sa tac. Exista si optiunea asta, macar nu ma oftic dup-aia.

Si ma scoate din sarite mentalitatea romaneasca de care a dat dovada comentatorul in meciul de astazi, cel cu Norvegia. "Spania nu merita sa fie acolo in locul nostru. Noi meritam sa fim acolo."

Hai nu ma-nebuni! Sa mori tu! Cine ne-a batut in meciul direct, deprimatu' lu peste?

"Meciul cu Spania e un meci pe care ar trebui sa-l uitam cat mai repede."

Sa mori tu! Dar de ce n-am invata din el, tristetea mamii?

Mentalitate de doi lei, tipic romaneasca, ne plangem de mila, ne consideram nedreptatiti de soarta. P***.

luni, 8 decembrie 2008

Despre ceva mai bun decat fotbalul

Mda. Am scris de multe ori pe blog ca fotbalul incepe sa ma sictireasca din ce in ce mai tare. Iar sictirul e ceva diferit de indiferenta. De exemplu, m-au apucat dracii ieri seara cand, dupa ce Romania a batut Danemarca la handbal feminin, am dat pe gsp.ro si victoria care ne face, totusi, atata cinste, era pomenita undeva pe coloana a doua, acolo unde nu se uita nimeni de obicei. Iar pe prima coloana, stirea principala era parerea lui Becali, analfabetul si agramatul ala, despre nu stiu ce. Penibil.

Tin sa ma declar mandru de evolutia nationalei de handbal feminin. Si handbalul mi se pare, cu adevarat, un joc care merita sa fie urmarit la TV. E dinamic, e frumos, e tot ce vrei. Si nu risti sa te uiti 90 de min la niste ciumpalaci cum isi dau duhul pe teren incercand sa scape de-o minge, iar scorul sa ramana tot 0-0.

Si mai am o pasiune. Ma intereseaza turneele K1. Stiu multe despre luptatori, e un sport care nu plictiseste, sunt trei reprize si exista mari sanse sa vezi un KO. Poate plangaciosii de pe terenurile de fotbal ar trebui sa se uite acolo ca sa vada cum arata un barbat atunci cand practica sportul pentru care s-a pregatit. Acolo sau la rugby. Sau chiar la handbal. Habar n-au cate coate si pumni in spate isi ia un pivot sau cat alearga un jucator de handbal pe teren. Va zic eu: enorm de mult!

Daca interseaza pe careva finala K-1 de la Yokohama de anul acesta, aveti filmuletul aici. E urat ce-a facut Hari. Pacat, mi se parea cel mai in forma si, mai ales, cel mai motivat luptator. Poate o sa-si stapaneasca nervii la batranete, timp este destul, are doar 24 de ani.



Iar daca exista careva dornic sa vada cum arata umorul in ringul de lupta, sa se uite la Sefo. Ala cu sort alb. Genial, ca de obicei.

duminică, 7 decembrie 2008

Eu si alter ego-urile mele trecute

Am primit leapsa de la Simona prin care sunt intrebat ce personaj din South Park sunt. Nu stiu! N-am urmarit niciodata South Park! Inteleg ca sunt niste desene animate foarte amuzante. Dar, in materie de seriale de desene animate, am ramas fixat pe Happy Tree Friends. I know, sunt nebun.

Insa imi aduc aminte cu drag de desenele animate din copilarie. Am crescut cu Sailor Moon, eram mascatul in frac, ieseam la poarta si aruncam cu trandafiri de plastic in babe. Am crescut cu Grendizer, sau cum dracu se chema. In fiecare zi, la scoala, eram un alt robot si ma bateam cu extraterestrii (gen The Etzc; mori, Gari Gari!) care voiau sa invadeze planeta, de ne toceam liniile de lemn si le faceam s-arate ca niste fierastraie.

Cand eram mic, foarte mic, voiam sa ma-nsor cu Sandy Belle si-o rugam pe mama sa n-o puna la spalat rufe cand oi veni cu ea acasa. Io eram si Captain Planet, eram si-o testoasa ninja, faceam salturi mortale prin clasa pana dadeam cu mufa de podea.

Era sa uit: am fost si Zorro. De cate ori nu era sa le scot ochii bunilor mei prieteni care se holbau la mine si nu le venea sa creada ca eu sunt acel personaj legendar!

Intrebare: la ce se uita copiii din ziua de azi?

vineri, 5 decembrie 2008

Neuronul agitat si mentalul colectiv

Multumesc celor care inca imi citesc blogul, sunteti niste dragalasi. Intr-atat de dragalasi, incat, daca as avea bani, v-as adopta pe toti.

Periodic, am dureri de cap. Si durerile astea se manifesta ca un fel de ciclu menstrual. Dureaza, de obicei, cateva zile, am tendinta de a fi recalcitrant, pana si mirosul parca mi se ascute. Nu, nu ma transform. Si daca cineva e profund deranjat de niste dureri de cap asemanatoare, tin neaparat sa-l linistesc: dupa cativa ani, o sa te obisnuiesti!

Si cum durerile de cap au inceput azi, luni voi fi fresh, gata de toti si de toate, disponibil pentru orice, hei, nu-ntreceti masura!...

Trecea o blonda pe strada. Si cum pasea ea asa, toc toc toc, cocotata pe doua cuie-nfipte-n cizme, trece pe langa niste tarabe cu ziare. Se opreste.

Martorul si povestitorul intamplarii are palpitatii, este uimit, blonda vrea sa citeasca.

Dar, pentru ca diva s-a temut sa nu loveasca in mod crunt in perceptia populara si-n convingerile infipte-n mentalul colectiv ca tocu-ntr-o cizma, a grait urmatoarili:

"Da-ti-mi si mie niste integrame... Dar ceva mai usoare..."

joi, 4 decembrie 2008

Din om lent iese talent

Nu stiu cine mai citeste blogul asta dupa atatea (zeci) de zile in care n-am mai scris, dar, ma rog, daca mai e cineva care a ramas cu reflexul, fie si saptamanal, de a da click pe blogul cufurit, am o povestioara scurta pentru el.

Un copilas de clasa a 6-a, care mai e si mic de statura, isi ia bataie peste gura de la un copilas de clasa a 8-a, dezvoltat conform normelor UE. Si vine ala micu', de mana cu diriga, la ala mare in clasa. Plangand. Ca m-a batut, care, uite ala, aha, de ce l-ai batut, mai copile?

Pai doamna profesoara, de cate ori treceam pe langa el, asta imi zicea "ma-ta-i lenta", si "ma-ta-i lenta" azi, "ma-ta-i lenta" maine, m-am saturat si eu si i-am dat peste gura.

Da' nu-i adevarat, snif, snif, nu-i ziceam asaaaaa, snif, snif, ii ziceam "mai talent"...

luni, 1 decembrie 2008

Borobudur si cliseele ma-sii

Sunt profund sictirit, ofticat, nervos, chiar dezamagit pe alocuri. Borobudur s-a stricat. Cei care nu-s cititori cu state vechi ai blogului cufurit nu stiu cine este Borobudur. Sa afle, asadar, ca-i vorba de calculatorul meu pe care l-am cumparat nu mai tarziu de luna ianuarie a acestui an. Si s-a bulit. Nu stiu cum, prin ce intamplare nefasta a sortii, dar cred ca placa video a dat ortul popii. Bine ca-i merge in continuare ventilatoru' ala de face ca o elice de elicopter!...

Asa ca l-am scos pe Boris de la naftalina. Merge ca curu', da macar am net. N-am voie sa-l sting, ca pe-urma nu mai intra-n Windows. E cu schepsis.

In alta ordine de idei: as manca da' nu mi-e foame, as bea apa da' nu mi-e sete, as citi da' ma simt prost, as face sport da' ma simt anchilozat, as canta da' m-a lasat vocea, as bate pe cineva da' n-am pe cine. V-ati prins, probabil, ca-n seara asta sunt sictirit.

Si m-am enervat si mai tare cand mi-am amintit cum o stimabila profesoara universitara ne-a indemnat sa mergem la vot pentru ca e datoria noastra cetateneasca si "de ce sa voteze altul in locul vostru". Vaco. Nu voteaza nimeni in locul meu daca eu decid sa stau dracului acasa si sa-mi bag picioarele in "datoriile mele cetatenesti".

Apropo de cliceul asta, o intreaba cineva pe mama daca merge la vot. Nop. Nu merge. Da' de ceeee, ca daca nu mergeti la vot, o sa voteze altcineva in locul d-voastra! Cum adica o sa voteze altcineva in locul meu? Pai, daca nu votati, vine comisia, ia buletinul de vot si pune stampila asa cum crede c-ati fi votat d-voastra!

La astfel de "credinte" pot duce cliseele astea de doi lei. As fi putut face muuult misto, dar nu azi, sunt intr-o pasa proasta.