luni, 6 octombrie 2008

Blogul iti multumeste, maestre C.!

Cei care au citit ultimul meu post si-au dat, probabil, seama ca atunci cand l-am scris ma batea gandul sa inchid blogul.

Nici acum nu stiu de ce n-as face-o. Simt ca nu am prea multe lucruri interesante de spus, ca nu contribui cu nimic la raspandirea unor informatii interesante si nu cred c-a avut cineva vreodata vreo revelatie citindu-mi blogul.

Cu toate acestea, bunul meu prieten C. mi-a poruncit sa nu-l las balta, ca de-asta merge el la serviciu, domnu' inginer, ca sa mi-l citeasca, pentru ca n-are net acasa, cu toate ca acolo, la mandrul sau loc de munca, munceste de rupe. Abia mai apuca si el, printre picaturi de sudoare, sa citeasca trei randuri pe blog.

Cum sa-l las eu pe el fara unicul sau scop in viata? Daca-si da demisia, da un sut in plotter si-apoi moare de foame, surghiunit si dezmostenit de familie?

Ma simt supraresponsabilizat.

4 comentarii:

richie spunea...

Bine ai revenit Puisor! :)

puisorul cufurit spunea...

Bine te-am regasit, Richie! ;;)

cary spunea...

Heeei, si eu citeam intr-o vreme cate o pastila de seara scrisa de Andrei si ma amuzam tare, asa ca militez pt continuarea blogului cufurit. Go, Planet!
Vine ea inspiratia cand prajesti niste cartofi :))
I've been missing you, Andrei! (decently of course :D)

puisorul cufurit spunea...

Cary: Tnks a lot! Desi simt ca imbatranesc si-mi pierd din umorul si-asa destul de perimat si alterat, o sa-ncerc sa vand pastile de seara cu multa constiinciozitate. :P