duminică, 14 septembrie 2008

Me happy

S-a petrecut o minune. Se pare ca a fost nevoie de postul precedent pentru a dovedi faptul ca batranului caine i se simte lipsa, caci a reaparut, javrele au disparut, iar postul cu pricina nu a fost, se pare, ultimul despre domnia sa. Iertati-ma ca v-am indus in eroare. Desi sunt constient de faptul ca posturile despre acest caine nu conteaza decat pentru mine.

C-asa imi place mie, uneori: sa vorbesc singur. Iar dovada suprema consta in existenta acestui blog.

5 comentarii:

Laura spunea...

glad to hear your friend is back. sa traiasca si sa sforaie linistit.

Yuki spunea...

aha, iar faptul ca din cand in cand cineva mai comenteaza pe aici nu inseamna decat ca suntem alter-egourile tale? :P :)

puisorul cufurit spunea...

Laura: Iti multumeste c-un marait batranesc de satisfactie.

Yuki: :)) Nop. Era o trimitere directa catre un prieten care mi-a spus ca tin blog pentru ca-mi place sa vorbesc singur ca o baba. :)) Din moment ce mai comenteaza cineva pe-aici din cand in cand, e clar ca se inseala. ;;)

Tomata cu scufita spunea...

Bai si eu ma bucur pentru caine, nu numai tu.

puisorul cufurit spunea...

Tomata: Si tie iti multumeste c-un marait. ;;)