luni, 15 septembrie 2008

Drug de fier in ochi de moralist

Acum, ca ma simt in siguranta si pazit cu strasnicie de-un amic batran, chior si c-un picior bolnav, imi permit sa abordez un subiect destul de actual si in pas cu moda, nu, insa, cu cea din lumea Alinei Plugaru, a lui Basescu (asocierea nu e intamplatoare), a Elodiei si nici macar a lui Hurezeanu Cel-Ce-Se-Ncurca-N-Fraze.

Este vorba despre Gunter Grass, un mare scriitor care, in autobiografia sa ce poarta titlul "Decojind ceapa" (am vorbit despre carte aici), recunoaste faptul c-a facut parte din trupele Waffen-SS atunci cand nu era altceva decat un biet adolescent debusolat si naiv.

In general, reactia opiniei publice a fost mai mult decat ostila la adresa scriitorului, au existat chiar voci care sa ceara retragerea Premiului Nobel pentru literatura obtinut de catre acesta in 1999.

De ce? Pentru ca nimeni nu s-a obosit sa tina cont si de context, care mi se pare de o importanta covarsitoare atunci cand ne referim la motivele pe care un om le-a avut ca sa faca ce-a facut; mai precis, de contextul general al situatiei, de cel particular, de varsta sa frageda (iertati-mi cliseul) sau de gradul sau de informare la momentul respectiv.

Nimeni. Cu totii ne pricepem sa aruncam cu pietre, dar extrem de putini ne-am pricepe sa cream fie si o sutime din ce-a creat el. Si nu putem sa nu remarcam existenta in societate a unor nulitati cu un acut sentiment de inutilitate, cu o stima de sine facuta praf si care, pentru a si-o mai consolida putin, si-au facut un scop in viata din a denigra oameni care au realizat mai mult decat a reusit sa realizeze neam de neamul lor denigrator.

In plus, conferirea Premiului Nobel pentru literatura este una dintre cele mai prestigioase modalitati de apreciere a creatiei literare a unui scriitor. Nu se confera pentru activitati politice sau militare.

E ca si cum ne-am lega de opera lui Eminescu bazandu-ne pe faptul c-a stat pe la nebuni, c-o fi avut sifilis sau ca era "curvar", dupa cum urat se exprima oamenii carora le place sa creada ca au inalte valori morale.

Acesta e un lucru care ma enerveaza la culme: ipocrizia bolnava.

Parerea mea.

Iar postul, planuit, de altfel, de vreo saptamana, putea sa mai astepte daca nu gaseam pe blogul lui Bucurenci parerile a doi mari scriitori, Saramago (flebetea mea) si Llosa, cu privire la subiectul in cauza.

Parerea lor:

Jose Saramago, Le Devoir, Québec - 21 august 2006: "Nu inteleg proportiile exagerate pe care le-au generat in lume aceste dezvaluiri. Afecteaza ele opera lui Günter Grass? Nu![...]In civilizatia spectacolului in care traim, acest scandal, care pare enorm azi, va fi inlocuit de un altul, apoi uitat. Nu sint surprins ca Grass si-a ascuns apartenenta la trupele de elita naziste. De ce a tacut? Pur si simplu pentru ca i-a fost rusine si pentru ca a regretat cu siguranta ca a imbracat acea uniforma."

Mario Vargas Llosa, El País, 27 august: "Grass si-a petrecut viata de adult opunindu-se ideilor pe care le imbratisa pe vremea cind era copil, fapt care in sine e un act de curaj."

Un comentariu:

ani spunea...

talentul artistic nu are absolut nici o legatura cu orientarea politica, trecutul unui artist.