luni, 25 august 2008

(sa) Traiesc! (bine)

Inca traiesc, inca respir, am multe sa va spun, despre munte, despre Viena, despre cate si mai cate. Observ, totodata, ca exista niste probleme cu diacriticele la unele posturi precedente. Nu stiu de unde ma-sa au aparut, oricum, scuzele mele. Mi-e lene sa remediez si nici timp nu am, asa ca ma retrag frumusel dupa cum mi-e obiceiul si va asigur inca o data ca traiesc (binisor, as spune) iar blogul isi va reveni la un moment dat, nu chiar peste mult timp. Pana atunci, spor la ce vreti voi.

P.S.: Post scris pentru eroii blogosferei romanesti, acei oameni cu suflet mare si care, in eroismul lor, revin din cand in cand pe blogul asta, constienti fiind de faptul ca nu vor gasi nici un post nou.

P.P.S.: Desi este greu de crezut, astfel de eroi chiar exista.

joi, 7 august 2008

Relax...



BENISE - Monserrat

sâmbătă, 2 august 2008

Din păcate...

...sau nu, părăsesc din nou mândra noastră capitală, îndreptându-mă vertiginos spre Bucovina. Dacă tot s-au mai retras apele.

Planuri sunt multe. Să ne recitim sănătoşi voioşi niţel mai încolo. Vacanţă plăcută în continuare. Cei care-aveţi.

vineri, 1 august 2008

Sighişoara şi Sibiu

Afirmam într-un post precedent că Sighişoara e şi nu e cum a fost. Nu au existat mari diferenţe între festivalul de anul acesta şi cel de anul trecut sau de acum doi ani şi, când spun asta, mă refer la festivalul în sine. Însă, pe lângă acesta, existau două motive principale pentru care îmi mutam, an de an, curul la Sighişoara: concertele folk din piaţa Octavian Goga şi chitariştii amatori de la Biserica din Deal, unde e linişte, unde nu se adună toţi beţivanii să facă panaramă sau toate istericele să se dea în spectacol.

Prin urmare, motivele mele erau relativ extra-medievale. Am avut însă neplăcuta surpriză să constat că nu mai există niciun concert folk. O bilă neagră, din punctul meu de vedere. L-am ascultat, însă, pe Iulian Anghel din Ploieşti care a cântat la chitară muzică clasică. Genial băiatul ăla, mă declar fanul lui.

O altă bilă neagră a venit din partea organizatorilor care au decis interzicerea urcării muritorilor în fapt de seară la Biserica din Deal. Ca să nu facă tămbălău. Pentru că-n dobitocia lor, liniştitul loc de sus era propice panaramei. Aşa că s-au postat nişte băieţi jandarmi la poalele scărilor ca să interzică accesul către oaza de linişte şi acorduri de chitară. Deşi mult mai frumos din partea lor ar fi fost să stea, frumuşel, chiar acolo sus, nelimitând accesul turiştilor în locurile în care s-ar simţi bine.

Că veni vorba de jandarmi, fiţi atenţi aici ce mi-a fost dat să aud prin staţia unuia: "Chhhhh... Diamant 0734... care e situaţia?... chhhh...". Ăştia-s tâmpiţi. Asigură liniştea la un festival cât se poate de liniştit şi au nume de cod. Şi ce nume de cod! Diamant!!!

"Chhh... aici Caca Maca... care e situaţia, Cioc Însângerat în Apus de Soare?... chhh..."
"Chhh... Iepurele Mănâncă Leucoplast are probleme... chhhh..."
"Chhh... ordon prezentarea rapidă a lui KT427NZ41Y pe coordonatele 45 32 78... un beţiv vrea să-şi dea pantalonii jos... chhh..."
"Roger that, Diamant... over... chhh..."

Ăştia-s nebuni???

Îmi pare rău c-am pierdut cel mai fain concert de la Biserica din Deal. Dar n-am pierdut timpul, ci am dormit ca un îngeraş.

Şi vă vând un pont. La anu', luaţi-vă la harţă cu ăia de stau la budele publice să perceapă taxe pentru pipişor şi caca. Am vaga impresie că n-au ce căuta acolo şi că vor să prostească lumea de şmecheri ce sunt.

Booon. Însă există şi părţi bune. De exemplu, mult criticaţii jandarmi au evitat să dea amenzi şi s-au mulţumit, în general, să împartă avertismente. Şi se comportau într-un mod relativ politicos, cu mult peste media naţiei din care fac parte.

O altă parte bună este că-n seara celei de-a doua zi de festival am dat peste-un grup de chitarişti amatori care făceau spectacol. Ăia ştiau să se distreze şi, pe lângă ei, am ştiut şi noi.

Însă cei mai tari au fost cei de duminică seară. Chitarişti cu adevărat buni, stăteau jos, lângă Biserica Mănăstirii, aveau un şef de trib (un băiat simpatic, gras, cu voce bună, emana hotărâre, deţinea locul de sub copac, dădea tonul melodiilor iar femeile stăteau pe lângă el) şi nu făceau rabat de la calitate. Melodiile erau cântate exact aşa cum trebuiau să fie iar repertoriul era cât se poate de variat, de la Pink Floyd, Led Zeppelin, The Doors, The Beatles, până la ai noştri românaşi etc etc etc. I-am ascultat vreo 4 ore şi simt că n-am pierdut timpul nicio secundă.

Prin cetate am trecut grăbit pe lângă Denisa şi Visurât, am ţinut să-i salut, însă, din păcate, mă grăbeam destul de tare şi n-am stat cu ei mai mult de câteva secunde. Sper că le-a trecut supărarea pe mine. Data viitoare poate-oi fi mai aşezat. ;)

Încă ceva. La brutăria ELDI găsiţi pâine genial de bună, iar lăngă brutărie e un bar unde cafeaua e ieftină şi delicioasă. Te lingi pe bot cu o cafea naturală pentru 2,5 lei. În plus, la Sighişoara mi s-a întâmplat să cumpăr o chestie de fast food care costa 4,5 lei, i-am dat vânzătoarei 5 lei, ea n-a avut să-mi dea 50 de bani rest şi nici n-a acceptat să-i las de la mine, mi-a dat rest 1 leu, motivând că nu-i place să rămână datoare. Am rămas trasnit.

Şi, da. Mai bine îţi cumperi mâncare de fast-food decât să mergi la vreun restaurant. Servirea e, de cele mai multe ori, extrem de penibilă.

De la Sighişoara am luat-o spre Sibiu. Oraşul nou e de-a dreptul hidos şi murdar, însă oraşul vechi este cel mai frumos oraş pe care mi-a fost dat să-l văd vreodată. Superb din toate punctele de vedere. Păcat că n-am stat acolo decât o noapte. Curăţenie, oameni civilizaţi, foarte frumos renovat, îngheţată ieftină, bună şi uriaşă şi câte şi mai câte.

Despre urât poţi vorbi la infinit, însă despre frumos şi perfecţiune nu se pot spune prea multe. Cu o uşoară tentă de exagerare, aş putea să afirm că Sibiul mi s-a părut perfect.

Pentru cei care vor mâncare foarte bună şi ieftină, Restaurantul Militar de lângă Hotel Ramada (aproape şi de hotelul Continental Forum) este soluţia. Cu 3,8 lei poţi mânca o ciorbă mare şi foarte bună, 2,3 lei costă o porţie de pilaf cu ciuperci, cartofii prăjiţi (2,5 lei) sunt foarte buni iar un Ciuc costă 2,8 lei. Asta orientativ. Mănânci până crapi şi, de bun ce e, parc-ai mai vrea.

În încheiere, iată şi nişte poze. Prima e în Sighişoara, lângă Biserica din Deal, restul sunt din Sibiu. Nu vă uitaţi la calitatea artistică pentru că nu sunt fotograf de meserie.