joi, 31 iulie 2008

Munţii Rodnei

Am fost şi pe-acolo.

Aş avea multe de povestit, însă nu cred c-ar interesa pe cineva ce-am făcut eu pas cu pas în mica excursie întreprinsă pe nişte munţi cu adevărat frumoşi şi destul de neantropizaţi. De aceea, voi încerca să nu vorbesc mult şi aiurea, pentru a nu plictisi.

La urcare, Cristanul a cioplit nişte beţe ajutătoare, pe care, ulterior, le-am abandonat şi pe care le-am găsit, a doua zi, pe vârful muntelui. Duhurile muntelui ne-au urmărit.

Pe vârful Pietrosul Rodnei veţi putea admira, în spatele refugiului, un frumos tampon agăţat de zid (foto 2). Este cel mai înalt tampon din Orientali. Deoarece trăim într-o lume bizară, propun scoaterea lui la licitaţie.

Am puteri magice. L-am întrebat pe prietenul Cristan dacă vrea să-i cânt "Cântecul ploii", o adaptare personală după nişte lălăieli amerindiene, fiind noi aşezaţi mai mult sau mai puţin comod lângă foc şi într-un sfârşit de zi în care n-a plouat. Şi n-am început bine să cânt, că picăturile de ploaie au început să cadă din ce în ce mai repede şi de-abia am avut timp să ne adăpostim în cort, destul de uzi şi ofticaţi pe gura mea pocită.

În Maramureş, tradiţia se păstrează iar costumele naţionale, specifice zonei, în ziua de duminică nu sunt demodate. Iar femeile sunt frumoase. Frumoase şi ţâţoase. Iar accentul maramureşenilor e adorabil, la fel de adorabil precum regiunea în care locuiesc.

Meteorologii sunt foarte de treabă.

Ca oriunde altundeva, pantofarii n-au gură să salute, ei se cred pe strasse. Apropo, salutul e un criteriu valid prin care poti diferenţia pantofarul de iubitorul de munte. Ferească D-zeu să-i confunzi, consider că e un sacrilegiu la adresa celui de-al doilea.

Pe vârf e sublim şi încercaţi să nu rataţi Cascada Cailor. Merită văzută.

Foto 1 e făcută la refugiul de pe vârf, iar în foto 3 veţi vedea Iezerul. După cum puteţi observa, e un lăcuşor fără vile pe margine, fără bârâitori de-alea care pişă apa-n sus şi fără cocalari. Locul manelelor e luat de ţipătul păsărilor răpitoare, de chiţăitul marmotelor sau de liniştea atât de profundă, încât ai impresia c-o auzi...





Fotografiile sunt făcute cu telefonul, iar talentul meu fotografic lasă oricum de dorit.

Despre Festivalul Medieval de la Sighişoara, cu altă ocazie, deocamdată n-am nicio fotografie să vă prezint...

Niciun comentariu: