vineri, 27 iunie 2008

Satisfacţii caniculare

Am ieşit azi în caniculă până-n IDM.

Ieşind din metrou de la Basarab, fiind o mare tâmpenie s-o iau pe vremea asta "cuptoricească" pe jos din Crângaşi, întâlnesc un băiat pe-un scuter care mă-ntreabă cum ajunge la Carrefour Orhideea.

Făcând o paranteză, bineînţeles că m-a întrebat direct pe mine, indiferent că în jur mişuna o mulţime de oameni. Asta e karma mea. Am mers astăzi doar până-n IDM şi înapoi, şi trei oameni m-au întrebat cum să ajungă acolo sau dincolo. Pentru că fiinţa mea se prezintă în ochii altora, probabil, precum un birou de informaţii umblător, menit să slujească omenirea prin indicaţii de tot felul.

Credeam că una din cauze este părul creţ ce-mi conferea un iz de băiat de treabă şi de slujitor al omenirii. Nimic mai fals. Şi chel fiind, păţesc acelaşi lucru.

Stau în metrou. Intră gâfâind un om, se uită în jur şi deja înţeleg că pe mine mă caută. Mă zăreşte, clipeşte de parcă ne-am cunoaşte de când lumea sau de parcă ar fi găsit ceea ce căuta în mod special şi mă şi abordează: "Nu vă supăraţi, cum ajung la...?".

Revenind, aşa s-a petrecut, conform karmei, şi întâmplarea cu băiatu cu scuterul. După care porneşte şi-mi spune râzând, plin de satisfacţie: "Cred că s-a făcut borş pizza lu' ăla!". Mi s-a părut genial. Şi, pe canicula aia, l-am înţeles pe băiatul cu pizza...

Însă am reuşit să mă şi enervez. În IDM este, într-un anumit loc, o rampă pentru persoane cu deficienţe. O rampă pe care cineva, un idiot, un animal biped, un cocalar, vreun manelist, vreun troglodit a scris c-un marker albastru, "HANDICAPAŢI". El simţindu-se, probabil, superior eventualei ţinte. Însă tare mi-aş dori să ştie el un lucru: handicapat mintal este el, împreuna cu mama sa, prostituată de meserie, şi cu tatăl său, un alcoolic retardat, bolnav şi mirosind a rahat atunci când ajunge acasă dimineaţa-n zori, după o noapte de beţie în mizeria de bar din mahalaua în care trăieşte. El, şi nu altcineva, e "handicapat".

Din păcate, ăştia n-o să conştientizeze niciodată nimic. Sunt mult prea proşti, mult prea animalici în tot ceea ce fac, mult prea împuţiţi până-n măduva finţei lor ca să înţeleagă ceva din lumea în care, din nefericire, trăiesc şi pe care o împart cu noi.

P.S.: Sanctific berea rece.

3 comentarii:

dana spunea...

Din ghidul omului debusolat spicuiesc..acesta arunca un ochi sprinten in jur si bungheste pe cel/cea care ii intampina privirea, semn ca se afla in centrul atentiei lui/ei.Deja jubileaza. In acel moment ii plesneste pe chelie [hopa..salut mandra-ti chelie!]il loveste senzatia ca ai putea fi intruchiparea omului saritor. Al lui esti! Asta nu-i magnetism nefast mostenit si nici nu tine de vreo perceptie unitara,integratoare a celorlalti in ceea ce priveste fiinta ta..di undi atata empatie?! Cat despre cretin..i-as scrijeli pe frunte..neah..nu pot sa spun mai bine ca tine. M-ai razbunat si pe mine.

Lyna spunea...

si eu patesc la fel cu oamenii si informatiile. hmm chiar ca berea e o satisfactie caniculara. :-?

KamZara spunea...

Trist. Penibil. Jignitor. Sufocant de revoltator.