sâmbătă, 7 iunie 2008

Crîngaşi blues

Răsfoind „Dilema Veche”, am găsit un articol scris de Stela Giurgeanu despre cartierul în care locuiesc acum şi în care am locuit şi atunci când eram mic, până pe la 6 ani. Un articol care mi-a plăcut şi pe care l-am rescris pe blog. Are iz de Macondo, ce-a fost şi ce-a ajuns, mă îndoiesc însă că va avea aceeaşi soartă ca legendara localitate marqueziană. Şi, da, la Maternitatea Giuleşti m-am născut şi eu.

„Locuiesc în Crîngaşi de când m-am născut. De când am fost adusă de la Maternitatea Giuleşti. Şcoala generală era la o aruncătură de băţ de casă. Mai apoi, liceul, la două. Pot spune, aşadar, că prima parte a vieţii mele s-a desfăşurat în cartier, fără să dezvolte însă în mine sentimentul de „fetiţă de cartier”. În timpul şcolii evedam prin parcul de lângă bloc sau, din când în când, suprema distracţie, luxul de a merge „la trenuri”. Traversam alături de colega mea de bancă uliţa din spatele fostului cinematograf, spre şina feroviară care tiveşte şi acum marginile cartierului. Apoi, în liceu, evadările scurte şi la obiect se făceau pe Lacul Morii, laolaltă cu toţi chiulangiii rockeri din liceu. În altă parte nu prea aveai unde, exceptând cimitirul din staţia lui 44, unde erau câini, paznici şi un sentiment de ne faut pas.

Apoi m-am înstrăinat. Am plecat la facultate. Şi m-am obişnuit cu viaţa de „oraş” – centru Bucureştiului, pe care îl frecventam zilnic – terase, cinematografe, magazine – microclimatul Romană – Universitate, care făcea Crângaşiul un loc provincial, mărginaş, cu doar o piaţă, două alimentare şi două magazine de second hand – o sărăcie de care ne deziceam în călătoria cu metroul spre „oraş”.

Acum câţiva ani, până şi să comanzi un taxi în Crîngaşi era o aventură: trebuia să te înarmezi cu multe indicaţii şi răbdare până să dai de un suflet caritabil de taximetrist. Era socotit cartier de periferie, care nu exista pe timp de noapte. De altfel, singurii care aveau „viaţă de noapte” erau maidaneziişi nepretenţioşii sorţii: cei care se mulţumeau să se dreagă cu o bere, în colţ la „Tamulis”, unica bodegă deschisă pe B-dul Constructorilor, o gheretă de 5 pe 5, cu mese de plastic şi miros greu de băutură ieftină. În rest, Crîngaşiul însemna doar drumul până la metrou (sau piaţă) şi înapoi, iar cartierul cădea în non-existenţă odată cu lăsarea serii.

Până când a apărut prima bancă. Prima farmacie. Primul cazino. Instituţii care s-au înmulţit rapid (doar în perimetrul de la gura de metrou până înspre Podul Grant, găseşti azi pe puţin zece bănci şi mai multe farmacii – cazinouri, trei!), trăgând după sine civilizaţia urbană: terase, pizzerii, restaurante, motive pentru decolteuri şi tocuri, pentru maşini străine decapotabile şi motociclete. Recent a apărut un mall, săli de fitness, super şi mini market-uri. Preţuri ridicate la vânzări – închirieri apartamente/garsoniere. Asfalt de bună calitate – curse nocturne de motociclism.

La gura de metrou, spre seară, în locul vânzătorilor de seminţe şi al cerşetorilor care obişnuiau şă doarmă în cutii de carton amplasate deasupra gurilor de canal, au apărut în ultima vreme trupe de break dance. Aceeaşi atitudine, alt look. Crângaşiul a urcat şi în topul agenţilor imobiliari, şi în cel al preferinţelor şoferilor de taxi care nu doar că vin prompt la prima comandă, dar mai şi consideră terenul propice, clienţii de Crîngaşi fiind „graşi la buzunar”. Acum, Crîngaşiul a devenit centru cosmopolit pentru cei care trăiesc în Giuleşti-Sîrbi şi care fac naveta cu maşina 611 pentru shopping ori viaţă de noapte.

Luminate şi păzite, străzile Crîngaşiului nu mai răsună de manele, poliţia nu mai opreşte circulaţia pentru nunta bulibaşei de cartier, magazinele second-hand au devenit magazine de 10 lei bucata, alimentarele – mini market-uri, piaţa – supermarket, cerşetorii – „generaţia emo”.

Singurele lucruri neschimbate: şuieratul în noapte al trenului ce trece la tiv de cartier, îmbinat cu hămăitul haitelor de câini veşnici şi simbolici.”

Acu, de menţionat sunt următoarele:

- pe vremuri, în cartier fiinţa şi celebrul Popasul Vesel, o dugheană tot de 5 pe 5, albastră precum casele de prin satele de pe lângă Iaşi, minunat locuşor aflat la colţul blocului, unde se vindeau şi gume Turbo şi unde puteai să te uiţi la televizor fără să înţelegi nimic cu mintea ta de copil de 5 sau 6 ani; o adevărată poiană a lui Iocan unde se adunau bărbaţii de prin blocurile din împrejurimi, adevăraţi moromeţi dornici să ia pulsul societăţii sau să vadă un meci;

- se mai aud şi acum manele, dar nu de la bodegi, ci din maşinile conduse de cocalari;

- bătrânul căine al blocului nu permite căţelandrilor să se apropie de teritoriul său; cât o mai trăi el, o fi linişte pe-aici.

6 comentarii:

miclowan spunea...

mi a amintit de senzatia de nostalgie

Lyna spunea...

vai dar cainele ala e fabulos . chiar daca scrii si despre alte mii de lucruri intr-un post , cainele ala ma face sa ma leg de el mereu . asa , dragutz articolul dar cred ca se poate adapta fiecarui cartier de blocuri din bucuresti cu mici schimbari , dar baza e aceasi .

stela spunea...

Multam de citare:) e o onoare! bineinteles, e istoria fiecarui cartier, blues-ul si melancolia provin din nostalgia unei intregi copilarii petrecute la colt de bloc.. inca exista arome proust-iene, scoala, pizzeria de peste drum care a fost librarie... povestea continua :)

puisorul cufurit spunea...

Miclowan: Daca e sa fiu nostalgic, as putea fi pentru toate locurile in care am stat si din care am plecat... Si nu-s putine.

Lyna: Cainele e vedeta, ce mai! Neam de neamu lui n-a fost asa bagat in seama.

Stela: Onoarea si placerea sunt de partea mea! Imi place mult Dilema si nu oricand imi lasa coment cineva care scrie acolo. :P Si, intr-adevar, e istoria oricarui cartier, dar in Crangasi lucrurile au evoluat mult mai repede. In 20 de ani s-a schimbat enorm, cartierul nostru fiind destul de nou. De exemplu, ai mei au fost printre primii locatari ai blocului in care locuiesc acum, iar blocurile din fata (deci toata partea de cartier de pe partea dreapta a bld-ului Ceahlau spre Mehadia) nu existau...

Anonim spunea...

:)) mi-a spus cineva ca m-a gasit citata si cind am vazut ca sintem si vecini, eh! taman bine! si da, ai dreptate, a evoluat extrem de rpd urbanizarea. abia aparu albinuta, ca imediat veni si plusu... apoi mallu.. o imitatie kitch a celorlalte mall-uri, dar orisicit, are facon de mall. personal sint incintata ca amu pot chema un taxi si la 12 noaptea:)
ps: pt o ignoranta ca mine e teribil de greu sa public un comentariu!

puisorul cufurit spunea...

Stela: Cred ca numai ignorant nu se poate numi cineva care scrie pentru Dilema. It's one of my dreams. ;;) Personal, evit mall-urile din principiu. In afara de filme, n-am gasit niciodata nimic util de facut intr-o astfel de locatie, asa ca nici mandretea noastra de mall din Crangasi n-a fost vizitata. Poate intr-o zi... :))