marți, 24 iunie 2008

Bărbat, bârfă, bobârnac

Existenţa mea se prezintă înainte-mi goală, însă nu metafore mi-am propus eu să creez aici şi nici altceva asemănător. Blogul cufuritului nu va trece never ever în eternitate. Marii bloggeri să stea liniştiţi, concurenţa din partea mea e precară.

Dar existenţa tot goală rămâne, însă nu e o goliciune de Simona Sensual, are şi ea, goliciunea existenţei mele, talentele, virtuozităţile şi mândria ei. Se prezintă precum un model nud al studenţilor vreunei academii de arte mai mult sau mai puţin frumoase, un model destul de scheletic ce se va-ngrăşa pe parcurs.

Ca să vă dau un exemplu, astăzi am bârfit cu un prieten tot ce se putea bârfi. Berea rece curgea pe gât în valuri, iar viciile au şi ele farmecul lor. Puţini au scăpat de mica noastră răutate cu ochi nevinovaţi. Căci, da, şi bărbaţii bârfesc, oho!, nu doar femeile, însă bârfele bărbaţilor sunt net diferite de cele ale stimabilelor dumnealor consoarte de viaţă.

Să vă spun cum le percep eu... Bârfele muiereşti sunt mai pline de venin şi de o răutate mai mai mult sau mai puţin abil disimulată, sunt bârfe în care totul este tocat cu de-amănuntul, bârfe minuţioase de chirurg estetic, etic şi principial. Autopropus, desigur.

Pe când bărbaţii bârfesc zâmbind, de parcă s-ar uita la un meci între două echipe străine care n-au reuşit să-i dezvolte pasiuni, căci viaţa în sine este, pentru mulţi dintre ei, un adevărat meci. Pentru unii de hockey, căci alunecă mai uşor, iar pentru alţii de box.

Bârfa lor e mai plină de umor, de detaşare, şi arareori cad în plasa scorpioşeniei, moment în care relativ inofensiva lor preocupare capătă aspectul (preferat, desigur) al unor directe-n bot.

Şi ca să înţelegeţi şi mai nuanţat cum se desfăşoară, momentan, existenţa mea (informaţie pentru rude, prieteni şi admiratoare secrete care se plâng că n-am mai vorbit de-un timp cu iz de nesfârşire, deşi figurez în lista de mess sau agenda lor de telefon) (atenţie, domnu Gâdea, atenţie! se numeşte bobârnac!), iată bancul care m-a făcut astăzi să behai, nereuşind să-mi descreţească, însă, fruntea mai tare decât e ea descreţită în mod constant, fiind o fire relativ veselă şi nedorind să pic într-o extremă de "Andrei, cel de prin liceu":

"Un elicopter se prăbuşeşte într-un cimitir. Poliţia a găsit peste 500 de morţi."

3 comentarii:

dana spunea...

Primesc bobarnacul pentru discutiile de pe mess in care exasperez oamenii cu lamuriri si pentru faptul ca is scumpa la vorba..si halatu-i scump. Mai stiu ca imi decoleaza vorbe degajat..de haz cand gandu-mi e taman pe dos si nuanta din glas, expresia chipului is in ton cu acesta [asta pentru "admiratoare secrete care plang"..m-am gandit la o discutie recenta]

Hfirimain spunea...

e vechi bancul, stimabile! cu toate astea, e bunicel, ca ma apuca si pe mine behaitul de cate ori il aud/citesc

Lyna spunea...

:)) haha .