sâmbătă, 28 iunie 2008

Gunter Grass - "Decojind ceapa"

Acum vreo multe luni, când am mers eu ultima oara la Iaşi, prietenul miclowan mi-a împrumutat o carte din care am citit ca dintr-o cărţulie de rugăciuni: în zilele bune citeam câteva pagini, iar în zilele rele nu citeam deloc. Da, recunosc, am citit extrem de puţin în ultima vreme.

Scăpând însă de licenţă, m-am enervat.

Volumul autobiografic a lui Gunter Grass mi s-a părut a fi extraordinar. E scris într-un stil aparte şi îndrăzneţ, ideea de tabu nu există, ceea ce face din Grass, în opinia mea, unul dintre cei mai curajoşi scriitori, putând sta alături de marele Saramago, căci la acest capitol par a fi, întrucâtva, fraţi.

O carte care a născut controverse prin recunoaşterea participării autorului la cel de-al II-lea Război Mondial sub "emblema" SS-ului, controverse total nefondate, în opinia mea, dacă ţinem cont de vârsta autorului în acea perioadă şi de contextul general care şi-a pus amprenta asupra deciziei sale din acel moment.

Autorul urmăreşte evoluţia sa din momentul copilăriei şi până la afirmarea sa ca scriitor, până în acea perioadă a vieţii sale începând din care totul este datat de către ceilalţi, misiunea sa fiind aceea de a ne vorbi despre perioada sa de formare, extrem de importantă pentru ceea ce avea să devină, mai târziu, Gunter Grass, acea perioadă despre care informaţiile vehiculate până acum au fost extrem de lacunare.

Stilul folosit este unul deosebit, iar originalitatea constă în modul în care autorul pune la îndoială o serie întreagă de amintiri, refuzându-şi sie şi refuzându-ne nouă acea siguranţă atât de caracteristică tuturor celor care au scris, la un moment dat, un volum autobiografic. Gunter Grass face din amintirile sale nişte amintiri veritabile, le conferă izul acestora şi o alură de basm, scriind o carte deosebită despre un om, fără doar şi poate, deosebit.

O carte care merită citită. Nu veţi pierde timpul.

Aruncaţi un ochi şi pe blogul măgăresc.

4 comentarii:

Ani spunea...

Si cum e cu destinul scris in zaruri??:)

alexandra spunea...

Inca nu m-am invrednicit sa citesc mai mult de 5 pagini. Dar hai ca prind curaj.

puisorul cufurit spunea...

Ani: O sa vezi tu, dragoste. :P

Alexandra: Pai, curaj! Si lectura placuta! Pe mine m-a convins.

Anonim spunea...

Este o carte excelenta.