vineri, 23 mai 2008

Salvaţi studentul absolvent

Prin postul de astăzi, Alecs m-a făcut să mă gândesc din nou la soarta studentului absolvent din Bucureşti. Deşi pe mine nu mă afectează în mod direct problema locuinţei, având parte de o situaţie cel puţin favorabilă şi, după cum ar spune unii, de invidiat, nu pot să nu mă gândesc la posibilitatea tinerilor absolvenţi de facultate de a duce un trai decent în minunatul nostru orăşel.

Ce face un absolvent? Teoretic şi, de cele mai multe ori, practic lucrează. Se angajează pe un salariu nu întotdeauna motivant şi munceşte. De foarte multe ori munceşte într-un domeniu pentru care nu s-a pregătit în timpul facultăţii. A învăţat patru ani ceva iar acum face cu totul altceva. Prin urmare, există posibilitatea ca jobul respectiv să nu-l atragă deosebit de mult.

Ce salariu poate să aibă un absolvent de facultate, dacă nu a urmat cursurile uneia dintre acele facultăţi despre care se spune că "te-ai aranjat dacă ai făcut-o"? 10 milioane? 15? Hai, 20? Că deja de la mai mult de 20 de milioane poţi spune că ai mâncat câcat când erai mic.

Bun. Şi acum, întrebare: ce salariu trebuie să ai şi cât va trebui să munceşti ca să poţi spera că-ţi vei cumpăra la un moment dat un apartament? Răspuns: un salariu enorm şi foarte mulţi ani. Să zicem vreo 10 sau chiar 15. Pentru un apartament cu două camere într-o zonă de neinvidiat.

Să spunem că nu te gândeşti să-ţi cumperi un apartament şi te resemnezi cu ideea că vei sta toată viaţa în chirie, şi tu şi copiii tăi care vor rata startul precum l-ai ratat şi tu. Şi vrei să închiriezi o garsonieră. Cât costă? Păi, chiar şi 350 de euro. Chiar şi 400. Revin obsedant cu întrebarea: ce salariu trebuie să ai ca să-ţi permiţi să închiriezi (singur sau chiar şi cu încă cineva) o garsonieră într-o zonă de neinvidiat? Răspuns: unul mare.

Să ne imaginăm, în continuare, că te insori sau că te măriţi şi apare, în mod firesc, şi-un copil. Ca să nu mai vorbim de doi. Ce faci? Într-o garsonieră nu se poate sta. Copilul ăla are nevoie de spaţiu. Nu e câine, e un copil. Răspuns: te muţi la un apartament cu două camere.

Unde chiriile sunt de la 350 E în sus. Într-o zonă de neinvidiat şi dacă întâlneşti proprietarul cu durere-n cot. Prin urmare, pentru a avea un loc unde să te odihneşti şi să nu stai cu teama c-o să-ţi plouă-n cap, vei scoate din buzunar, lună de lună, cel puţin vreo 15 milioane. E posibil ca ăsta să fie tot salariul tău.

Să spunem că şi ea/el câştigă tot atât. Rezultă că unul va munci mereu doar pentru a putea spune, atunci când e în oraş, că merge acasă (deşi nu ştiu cât de acasă se va simţi un chiriaş, oriunde ar închiria şi orice ar închiria), iar din salariul celuilalt vor mânca toţi trei (cel puţin trei!), se vor îmbrăca toţi trei etc etc etc.

Vor avea o viaţă de vite. De cai care trag la căruţă ca să aibă un grajd în care să se odihnească şi-o mână de paie sub bot. Aceasta este lumea în care trăim şi cu astfel de probleme se vor confrunta marea majoritate a studenţilor după absolvirea facultăţii. Şi tare mi-e c-am fost chiar optimist.

7 comentarii:

alecs spunea...

ai descris foarte bine ce se intampla, cu exceptia preturilor. sa te pun in tema:
pretul unei chirii de garsoniera intr-o zona normala, deci cartier, e de 400 de euro. pretul in aceeasi zona la un apartament cu 2 camere e cam 750. uita-te pe orice site de imobiliare. so... cam asta e situatia.

Simona spunea...

situatia asta nu e valabila doar pentru absolventi. sunt oameni la 40 de ani, care au acelas salariu infect. problema e generala. sincer nu imi explic de ce unii au salarii de multe zeci de milioane iar altii lucreaza pe bete de chibrit.
dar putem lua situatia asta si in sens invers. e ceva de genu: noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc.(scuzati cacofonia)

Lyna spunea...

:-? destul de trist ... oh viitorul suna atat de bine :|

ru4_8 spunea...

prefer sa cred ca aceste probleme sunt undeva departe.
tre sa inseli si sa furi ca sa-ti fie bine. macar asa, cate putin.

daimon spunea...

nu-i musai să te doteze societatea cu apartament imediat după ce ai absolvit facultatea. e frumos, dar în primul rând nu există fizic locuinţe. nu s-a mai construit mare lucru.

ai timp să creşti, să evoluezi de la entry-level. să te dezvolţi. sau nu?

paranoia mea îmi spune că interesele imobiliare sunt mari, şi din partea firmelor străine, şi din partea căcaţilor care ar jupui totul de pe tine, chiar dacă sunteţi de aceeaşi naţionalitate.

deci serios. mai degrabă, ţara asta are nevoie de construcţii. multe.

puisorul cufurit spunea...

Alecs: Am specificat faptul ca tare-mi e c-am fost optimist. Din pacate. Dar se gasesc si garsoniere ieftine. Cineva a inchiriat acum una foarte aproape de Mall-ul din Vitan cu 150 E. Si conditiile-s bune. Un apartament cu trei camere in Drumul Taberei, vizavi de Plaza, a fost inchiriat de o prietena cu 450. Si mai am multe exemple. Tine si de noroc. Si de rabdare sa cauti.

Simona: Stiu oameni care au trei copii, toti amdolescenti, si se ingramadesc in 16 metri patrati dormind in paturi supraetajate.

Lyna: Tu esti din Bucuresti, ce-ti pasa? :D

Ru4_8: Nu uita ca n-ai spate lat si poti face parnaie si pentr-o gaina. :D Decat sa furi cate putin, mai bine nu furi deloc. Astept tunul. :))

Daimon: Nici n-am spus ca trebuie sa te doteze societatea cu apartament imediat dupa ce termini. Vorbeam de preturile exagerat de mari din imobiliare si de salariile inca exagerat de mici. Iar in tara se construieste. Mult. Foarte mult. Ce folos insa ca preturile sunt atat de mari? Cred ca atat timp bancile vor acorda credite pt locuinte (cu cele mai mari dobanzi din UE), o sa fie naspa.

Yuki spunea...

punctul de vedere al unui bucurestean, vis a vis de raspunsul pentru lyna:
asa e, inca nu are de ce sa=i peste,dar asta pentru ca e mica; dar de pe la 20 si ceva de ani incolo, lucrurile se schimba si situatia bucuresteanului devine similara cu cea a ne-bucuresteanului, pentru ca nu poti locui o vesnicie cu parintii;
sau poti: stai cu prietenul/ prietena impreuna cu parintii unuia dintre voi in aceeasi casa( care poate sa aiba 1,2 camare, sufrageria included), la care se mai adauga uneori unul sau 2 frati mai mici, care-si aduc si ei ulterior prietana/ prietenul. Suna scarry rau, nu=i asa? Dar cunosc foarte multa lume in situatia asta, care este considerata relativ normala.