duminică, 25 mai 2008

Elucidaţi-mă, fârtaţi!

Fiind un om al preocupărilor bizare, nu doresc cu niciun chip să-mi ies dintr-ale mele. Aşa că vă invit să citiţi următoar'le.

Curăţam cartofi. Prin alte părţuri se mai zice barabule. Nu vă osteniţi să mă corectaţi, cea mai mare parte a greşelilor de pe blog sunt intenţionate. Că pe urmă fac şi eu ca Badea cu forumul.

Şi cum stăteam eu aşa turceşte, deodată se petrec, concomitent, următoar'le:

1. simt răcoare pe spinare, pe ceafă, braţe şi tot tacâmul, pentru că, de, locuind în furnalul bucureştean, stau la bustul gol;

2. aud un bâzâit de elicopter.

Elicopterul era o muscă ce zbura prin bucătărie, nu neapărat la doi sau trei centimetri de mine. O muscă de aia de la mama ei. Maaaare. Uriaşă. Aşa cum rar ai ocazia să vezi. Un muscalău. Un muscoi.

Sper că aţi surprins, dragii mei isteţi cititori, relaţia de cauzalitate dintre zborul muscoiului şi senzaţia de răcoare.

Eu ştiu că atunci când eram mic, înainte să mă mut pe tărâmuri de basm şi în aceeaşi perioadă a anului, mă lua dracu de la atâţia ţânţari care mă atacau feroce şi-mi sugeau tot sângele. Eram un lagăr de concentrare al bubelor. Eram vai de capul meu. Ca să nu zic "vai de curul meu", pentru că sunteţi nişte minţi bolnave şi puse numai pe interpretat.

Vara nici nu mai zic. Era teroare. Delta Dunării se mutase în Bucureşti.

Iar acum sunt invadat de muşte de zici că-s un hoit. Că ţin morţi în casă. Că nu mai folosesc buda never ever şi-mi fac treburile ca o găină prin casă şi pe unde apuc.

Aşa că am trei întrebări pe ordinea de zi şi fac apel la înţelepciunea voastră pentru a mă elucida:

1. Vă confruntaţi cu aceeaşi situaţie?

2. Unde dracu sunt ţânţarii?

3. Muştele se hrănesc cu ţânţari, sunt deci legate în mod direct în lanţul trofic?

8 comentarii:

ru4_8 spunea...

Ai facut tu ceva de te napadesc mustele. (Vezi Mustele de Sartre - povestea rescrisa a lui Oreste care se intoarce acasa si isi gaseste orasul napadit de mustele remuscarii )

Lyna spunea...

da stiu :| sunt gigantice :| sau gazulite minuscule .. parca acum cativa ani erau mai marisoare gazulitzele alea si mustele mai mici :| acum diferenta e si mai mare :| ...

alecs spunea...

moshu, eu nu prea am probleme de genul asta. dar - DAR - mi-aduc aminte de o vineri seara cand incercam sa stau si eu pe net ca tot omul si sa ma joc nush ce prostie online cand am fost asaltat de vreo doua individe din astea inaripate, mari cat niste vitei. si-atunci sa te tii distractie, cu un alex tot la bustu gol - ca-i cald de mori in camine - si cu un prosop in mana, intr-o pozitie de lupta demna de "all blacks"-ii noii zeelande, incercand sa starpeasca napraznica invazie a cotropitoarelor inaripate. scorul a fost 1 la 1, ca m-am culcat inainte sa o prind si pe a doua.

puisorul cufurit spunea...

ru4_8: In mod sigur am facut ceva. Constiinta curata n-o am si stiu asta. :)))

Lyna: Despre ce gazulite vorbesti? Eu am trait, pana nu demult, in epoca tantarilor. Si deodata, hop! ma invadeaza suratele astea mari si urate... Ceva e putred in Danemarca.

Alecs: Prietene, dar Haka ai dansat? Cum sa le intimidezi fara Haka??? Tu sperai ca fara Haka sa le prinzi pe-amandoua??? OMG!!! Cu Haka se incepe si curatatul cartofilor, d-apoi o lupta pe viata si pe moarte cu doua muste... :)))) Si, vai! eu nu ma culcam nici mort daca a doua ar fi fost inca libera. Pun un zel cand ma enervez, de n-ai vazut. :))

alecs spunea...

fir-ar, am uitat de haka! si cred ca inca e in viata, ca n-am mai dat pe acasa de-atunci. las' ca in seara asta o sa iasa cu sange!

puisorul cufurit spunea...

Nu esti barbat daca n-o ucizi! :)) In chinuri! Aveam un prieten alaturi de care imi faceam veacul in anul I in aceeasi camera... Asta le prindea vii, al dracu om, si le smulgea aripioara cu aripioara, "suferiti si voi cum sufar si eu din cauza neamurilor voastre". Be a man! :))

Anonim spunea...

Nu avea nici o grija, or sa vina in curand si tantarii. Vor veni cu noi forte si gata de atac!
Si or sa vina si viespile.
Intepaturile de tantari sunt neplacute, dar cele de viespi sunt groaznice.
Ai fost intepat vreodata de viespi?

puisorul cufurit spunea...

Of course, am crescut la tara. :)) Intr-adevar, n-as putea spune ca m-am simtit confortabil cand mi-au dat alea acul. A! Am avut si-un cuib de viespi in podul casei care-a spart tavanul si-au inundat 3 sferturi din casa. Sa vezi acolo aventuri. :D