marți, 27 mai 2008

Chiar şi pe unul ca mine...

Da, chiar şi pe unul ca mine îl mai apucă dracii şi-i vine să devină emo, mai ales atunci când faci întindere în demersurile tale sportive şi tocmai atunci când te simţi mai în formă, mai ales atunci când întinderea trece, în schimb simţi că te omoară plămânul şi că forma s-a dus dracului, mai ales atunci când simţi că zdrăngăni la chitară ca un bou şi că singur nu mai reuşeşti să înveţi nimic, mai ales atunci când ţi-e PC-ul plin de trojane sau cum s-or fi numind şi când scapi în sfârşit de ele, când cauţi să downloadezi nişte programe normale, apare deodată pe ecran una în ţâţele goale, că de altfel pline, care te anunţă că ai luat ca vita un virus naşpa şi care se şi dovedeşte a fi naşpa până la urmă, mai ales atunci când eşti nevoit să formatezi hardul şi nu salvezi decât toată harababura care ţine de licenţa curului ce abia aşteaptă să fie adunată într-un folder unic, şi-n rest pierzi tot, pierzi fotografii bune, pierzi muzica adunată cu greu, muzică muuultă şi buuună, pierzi filmele, jocurile şi salvările de la Oblivion, c-am muncit acolo acu ceva timp, dumnescrisul mă-sii, ca să nu-njur altfel, v-am spus că-s o enciclopedie, om vulgar cu gura spurcătă, cum ar zice babele de pe la ţară, nu mă consolaţi că n-o să răspund la commenturile de la postul ăsta şi-o să simţiţi că vorbiţi cu pereţii, da, chiar şi pe unul ca mine îl mai apucă dracii şi-i vine să devină emo.

3 comentarii:

Anonim spunea...

:)) in fiecare din noi zace un potential emo :))

YukiAme spunea...

anonime, sa avem pardon, dar in mine nu :)

dana spunea...

Un emo nu-i vrednic de banatu' tau. Cand te apuca dracii..bei vartos..bere. N-ai sa pupi tu emo..cu trojan cu tot.