marți, 29 aprilie 2008

Veniţi de luaţi globalizare

Nu ştiu ce pot să scriu în cele cinci minute în care am hotărât că voi avea chef de palavre pe blog. Am păscut de Paşti, mi-am ciocnit ouăle, am făcut grătar unde l-am avut alături pe nimeni altul decât Vasile, zis Manhattan, de departe cel mai realizat om din fosta noastră clasă de liceu (vezi că dai o bere, Manhattan, nu-ţi fac reclamă de pomană, chiar dacă ţi-am promis), am supt bere mai ceva ca un sugar lapte, păstrând proporţiile, etc.

Dacă aş scrie prea multe pe tema asta, aş fi acuzat de faptul că scriu doar pentru connaisseuri, aşa că o să-mi aduc aminte, după care promit că refulez, de discursul pe care mega-popii de la mănăstirea Putna l-au ţinut în seara de Înviere întru preamărirea cui? Pimen? deşi altcineva ar fi trebuit să fie băgat în seamă într-un atare moment, ştiu şi eu, Iisus?...

În schimb, urechili mieli au tot suportat vorbe mai grele decât ale lui Ciutacu şi care-au dat-o într-o continuă globalizare unde se-mbogăţesc numai unii (iar ei se află printre cei îmbogăţiţi, dar se vede treaba că nu le-ajunge), în faptul că economia care e la pământ ne îndeamnă nu la muncă, ci la rugăciune, în faptul că fără Dumnezeu nu se poate face nimic, şi astea mai treacă-meargă, sunt fraze celebre şi cu puţină interpretare au valoarea lor de adevăr.

Dar când începi deja să vorbeşti, pe lângă globalizare, de o Europă unită, de Uniunea Europeană, de faptul că l-am pierdut pe Dumnezeu, că nu putem avea parte de un stat măreţ, unit şi puternic fără Dumnezeu în frunte şi, i-auzi ia! de faptul că în Constituţia Europeană nu se pomeneşte nimic despre Dumnezeu, începi să te întrebi fără doar şi poate dacă participi la slujba de Înviere sau ai nimerit printr-o ciudată ironie a sorţii la un curs de politică, geopolitică sau religie aplicată în economia şi politica postbelică europeană şi mondială.

Că ei încă se cred în Evul Mediu. Unde şi sunt, la naiba, priviţi în jur.

Măine merg în Vamă, o să revin cu noutăţi peste câteva zile. Sper că nu muriţi de dorul meu, că dacă muriţi, v-aştept în colţul acela de ţară ca să bem cu spor.

3 comentarii:

Lyna spunea...

have fun :)) ... sa traiesti sa intorci cutitu' in rana ca n-am venit si eu 8-|.

miclowan spunea...

:-s mda stiu cum e

BlindGirl spunea...

Candva Putna era o manastire frumoaaasa... cu multi calugari credinciosi si fara dorinta de arginti.

Am un var ce din "chemare" s-a calugarit si dupa ce si-a facut ucenicia dormind intr-o chilie sapata in stanca a ajuns la Putna.

Acolo fiindca era forte credincios, modest, avea studii superioare de istorie (util pentru istoricul manastirii) staretul l-a simpatizat si ii tot zicea ca ii va urma ca staret.

Insa staretul ala a murit si s-a dovedit ca acel calugar credincios neavand "stare" (gen cheile la vreo masina de lux , etc) nu poate progresa ierarhic si ocroti lacasul de la Putna.

Asa ca el lua drumul muntilor si isi facu un schit izolat dupa o padure de munte bogata in animale salbatice, de unde si acum se roaga in linste.

Daca nici calugarii credinciosi nu vor sa auda de BOR ... e de jale, din ce in ce mai rau.