luni, 14 aprilie 2008

Să ne iubim întâi pe noi înşine!

Vi se pare un titlu cu iz de egoism? Vă asigur cu nu e. Dimpotrivă, articolul se referă la cea mai pură faţetă a altruismului: aceea a altruismului faţă de tine însuţi.

Mai toate ziarele vorbesc despre moartea fetiţei de şase ani, sfâşiată de maidanezi într-un "no man's land", pe un teren disputat de autorităţile din Agigea şi Constanţa.

Acesta mi se pare un subiect pe marginea căruia nu se poate vorbi niciodată prea mult iar problema pare să se agraveze din ce în ce mai tare. Cred că fiecare dintre noi putem evoca din memorie cel puţin trei cazuri în care câinii vagabonzi au ucis oameni. Peste tot prin ţară.

Însă ceea ce nu ştim este cât de încăpător este paharul românilor în această privinţă. Căci o mică ceşcuţă nu pare să fie. O fi vorba de-o găleată, de-o cadă sau, de ce nu, de-o ditamai cisterna, căci picătura care să umple ceea ce de amorul artei numim pahar, încă nu şi-a făcut simţită prezenţa.

Şi nu văd, în limitarea mea, decât două cauze. Prima dintre ele (ce-i drept, de-o generalitate fără seamăn şi care a devenit nici mai mult, nici mai puţin decât un truism) se referă la dezinteresul grotesc al celor pe care-i votăm, ostenindu-ne să batem drumul până la urne ca nişte vite proaste ce suntem în anii electorali şi nu numai. Un dezinteres dezarmant pentru bunul simţ şi pentru acel concept abstract ce tinde să capete conotaţii ironice, numit "morală".

A doua cauză se referă la lupta asiduă şi la fel de îndârjită ca a lui Leonidas la Termopile pe care o poartă veşnicii îndrăgostiţi de animale, luptătorii pentru drepturile animalului, acei "brijibardo" ai României. Acei indivizi cărora, numai la gândul eutanasierii sau a castrării patrupedelor cu ochi turbaţi şi colţi de oţel, nările încep să le tremure, ochişorii li se umezesc, mucii încep să le curgă în gură şi strigă cu patos şi disperare, încercând să lovească în şi aşa mult prea puţinele iniţiative de rezolvare a problemei. Îniţiative venite din partea unor oameni care-şi mai aduc din când în când aminte de scopurile pentru care încasează nişte bănişori care pe mine mă fac să suspin.

Bun. Ţi-e milă de câini. Ia-i acasă! Nu, că-s mulţi. Ia trei! Trei? Tot mulţi sunt. Ia unul măcar. Fă ceva concret, nu mai da din gură de prin ONG-uri, nu-ţi mai muşca ecusonul ce atestă calitatea ta de apărător al ucigaşilor de copii, lasă visurile tale aspirante către statutul de îngeraş pe Veşnicele Plaiuri ale Vânătoarei. Păi nu pot să iau un câine acasă, că n-am condiţii... Şi în plus, cum să stau eu, simandicosul, cu un câine în propria locuinţă sau în propria curte? Nu e mai simplu să urlu "Spuneţi NU uciderii animalelor!" decât să am grijă, efectiv, de un animal? Ba da.

Atunci incantează, boule, pune de-o-nviere a la Betania şi adu-o la viaţă pe fetiţa omorâtă ieri. Ce zici?

Să nu se înţeleagă că eu nu iubesc animalele şi mai ales câinii. Îmi plac, am crescut la ţară, am avut patrupede prin curte, fără număr, fără număr. E OK să ai grijă de ele. DAR!

AI GRIJĂ DE ELE! Fă ceva CONCRET! Dacă nu, TACI şi lasă-i pe alţii să rezolve problemele! Un câine nu are ce căuta liber pe străzile sau la marginea unui oraş civilizat. NU TRĂIM ÎN STEPĂ, ÎN SAVANĂ, ÎN PAMPAS.

Trecând peste clişeele de-acum plictisitoare şi cu iz de lamentaţie precum "ţară de rahat", ""ţară mizerabilă" sau "ţară de hoţi", noi trăim într-o ţară europeană. Unde mor mult prea mulţi oameni muşcaţi de câinii liberi ca păsările cerului şi apăraţi cu o îndârjire soră cu ferocitatea de câtre bunii creştini, iubitori de Dumnezeu, de animale şi de ce mai vreţi voi.

Să ne iubim întâi pe noi înşine!

9 comentarii:

alecs spunea...

daca nu scriai tu, scriam eu. exact la fel, exact in aceleasi idei. oamenii au prioritate!

Fratausheanca spunea...

ce-ar fi sa-ti publice cineva articolul asta?

miclowan spunea...

as fi scris si eu, dar ma tem ca as fi putut fi acuzat de impartialitate din cauza fricii mele de caini...desigur cum zicea o respectabila doamna intr-un interviu problema e a mea, mi-e frica deoarece nu am fost crescut bine de parinti...copiii ei sunt normal, senzationali

aikisan spunea...

Domnu' si actiune ceva?!

puisorul cufurit spunea...

Alecs: Dap. Si tot deplasate mi se par fazele in care tu hranesti o haita de 60 de caini, in timp ce mii de copii mor de foame, poate in imediata ta apropiere.

Fratausheanca: Ce-ar fi? Sau mai bine zis, cine? :))

Miclowan: Mi-e sila de respectabile doamne.

Aikisan: Nu. Nema actiune. Din punctul meu de vedere, sa-i eutanasieze.

Lyna spunea...

been there done that twice ... being muscata de un caine :)) ... unu' chiar era din spatele blocului meu ... eu cred ca ar trebui sa se faca mai multe adaposturi si oamenii care s-ar ocupa de ele sa fie platiti ... si banii aia donati sa ajunga la adaposturile alea ... 8-|

dojo spunea...

Daca banii oficial dati de la stat nu s-ar "rula" pe alte cai inspre vile si masini si problema asta ar fi rezolvata. Noi, idiotii astia care iubim cainii, intelegem ca trebuie sa se rezolve ceva in sensul asta. Si nu zice nimeni sa nu fie eutanasiati asa cum trebuie insa. Cand vezi la TV situatii de genul: arsi de vii, ucisi in bataie sau cu cianura, in timp ce din banii mei si ai tai se dau 1 mil de lei vechi/cap de caine de eutanasiat si banii astia sunt furati de cei care trebuie sa ii cheltuiasca, atunci ti se ridica tensiunea.

Ca sunteti frustrati ca v-au muscat cainii ... inteleg si asta, desi eu nu pot sa ma laud cu asemenea intamplari. Poate pentru ca faptul ca am 2 caini in apartament (luati si ei de pe strada) ma face sa stiu cum sa ma comport si pana la urma sa fiu mai relaxata. Da, se poate sa ma muste unul in viitor, cine stie. Sunt insa convinsa ca o va face din teama (crezandu-se amenintat) sau poate ca o reactie la "viata de haita".

Am in casa un caine care a fost batut frecvent de oameni de "bine", cu toate ca nu a muscat pe nimeni. Doar pentru ca exista si el prin zona. Il am in casa de aproape 1 an (a trait vreo 8 prin "salbaticie".) Este super linistit si s-a obisnuit cu noi si cu celalalt caine, fara sa ne faca nicio problema.

Cainii nu se nasc rai, ajung asa din cauza indivizilor care ii bat si nu au loc de ei. Faptul ca musca, este o reactie de spaima sau de "teritorialitate", usor de inteles pana la urma.

NU spun ca este normal sa se intample asta. Este normal sa existe adaposturi speciale, sa existe un program de "curatenie" a oraselor civilizat si respectat cu strictete. Este normal ca prinderea/relocarea/eutanasierea sa aiba loc civilizat si cu bun simt.

Nu cu schingiuiri, nu cu ucidere in cele mai cumplite moduri pentru ca niste hoti ordinari sa isi faca o vila. Ultima data cand am auzit despre o asemenea "eutanasiere", era vorba de 2000 de caini ucisi intr-un hal fara de hal. prin asta cei care au facut minunea s-au ales cu 2 miliarde de lei vechi pe care trebuiau sa ii foloseasca pentru o eutanasiere legala. Cine ii intreaba despre banii astia? Sunt totusi multi bani acolo.

Noi astia idiotii nu avem muci care ne curg peste gura aiuristic, oricat de mult va place voua sa credeti asta. Suntem de obicei indivizi care castigam destul de OK si ne face placere sa tinem in casa asemenea suflete. Am salvat si eu niste caini la viata mea (cei 2 din casa plus inca unul pe care l-am gasit aproape mort, si acum e ditai dulaul), deci consider ca asta imi da dreptul sa comentez.

Iti spun sincer ca anul trecut, pe cand nu stiam cum sa mai impart banii pentru catelul ala vai de capul lui si nu stiam cum sa ii gasesc stapan (stiam ca va fi caine mare si nu puteam sa il tin la etajul doi), am dat din colt in colt fara a putea gasi sprijin specializat/legal. In marele oras Timisoara, de 5 stele, cum ii place desteptului de primar sa se laude, nu gasesti pe nimeni care sa te indrume, in momentul in care doresti sa faci o treaba ca lumea. Ne laudam ca facem si dregem, dar de fapt nimic nu se intampla.

Imi pare sincer rau ca se intampla asemenea tragedii (asa cum imi pare sincer rau ca sunt fetite violate si ucise de tot felul de cretini, sau oameni calcati pe zebra de soferi inconstienti) si nu este normal sa se ajunga la asa ceva. NU este insa nici normal sa fim o natie de salbatici asa cum suntem (fara pic de respect pentru animale , nu mai discutam despre mila, ca asta e alta treaba), nu este normal sa nu existe niste adaposturi ca lumea si niste reglementari clare, nu este normal sa se delapideze in asa hal fondurile, multe chestii nu sunt normale.

Si pe faza cu "dati bani pentru caini, nu pentru copii" dati-mi voie sa rad. Nu vad ce treaba aveti voi personal cu fondurile mele. Romania are mai multe probleme, nu doar a cainilor sau a batranilor. Comentariile astea sunt puerile, pentru ca mereu ceva este mai important in ochii unora, dar statul asta destept ar trebui sa stie sa se ocupe de mai multe, ca un fel de multitasking.

Voi imi povestiti despre copii care mor de foame, eu pot sa va povestesc despre batrani care mor de foame, dupa o viata in care au muncit. Si dupa aia va povestesc despre cei cu dizabilitati (cat urasc cuvantul handicapati), care nici macar minimul de protectie nu il au in cele mai multe cazuri. Sau despre copii ce mor de distrofie musculara progresiva, de SIDA sau altele.

Nu e normal sa negam existenta unei probleme, numai pentru ca ni se pare mai putin importanta. Este normal sa se poata sustine fiecare cauza si sa se faca ceva. Si primii pasi au fost facuti in toate domeniile, mai avem neste treaba cu coruptia si mentalitatea.

Banii mei sunt ai mei si fac ce vreau cu ei. Eu consider ca pentru fericirea mea de pe lumea de apoi este cool sa salvez cate un amarat de caine, sa ii tin pe aia doi ai mei ca pe niste printi si sa ii iubesc asa cum si ei ma iubesc pe mine. Si culmea este ca faza asta cu "generozitatea", nu se rasfrange numai asupra regnului animal, ca nu ajut numai cainii. Dar ajungem la alte discutii si e pacat sa ne batem cu caramida in piept.

Ca o concluzie la raspunsul meu mai lung decat articolul: sunt si eu de acord ca trebuie rezolvata problema cainilor vagabonzi. Mi-ar placea sa vad insa niste solutii aplicate corect si sprijin pentru cei ce doresc sa se implice. Mi-ar placea sa vad copii care au loc de joaca si parinti care sa ii supravegheze, autoritati capabile sa gestioneze situatiile de criza si eventual chiar sa le previna prin niste masuri legale, fara "smenuri". Mi-ar placea sa vad adulti constienti care nu se inmultesc ca niste iepuri in conditiile in care nu au bani de paine (dar stiu sa se ..., ca asta e usor), mai putini cersetori pe strada (desi nu le convine munca obisnuita, ca nu e banoasa) etc.

pana atunci insa mereu ne va soca un eveniment de genul asta, ne vom imparti in tabere si ne vom cara "pumni" virtuali, de parca rezolvam ceva :)

Anonim spunea...

Ai dreptate. Cainii sunt prea multi si sunt un pericol real.
Daca nu se face ceva concret, cat mai rapid, vor fi din ce in ce mai multe tragedii de oameni sfasiati de caini.

richie spunea...

Cainii vagabonzi nu au ce cauta in oras. Punct. Pentru asta solutia e una singura: prinderea lor si adunarea in adaposturi, eutanasierea exemplarelor bolnave si castrarea celorlalte. Pentru asta e nevoie de bani de la buget, organizarea de licitatii pentru gasirea firmelor specializate sa faca treaba asta si constituirea unor consilii din cetateni interesati si membri ai ONG-urilor pt protectia animalelelor care sa verifice cum se desfasoara toata treaba asta.